Presupun că nu sunt singurul care observă că pe zi ce trece sunt din ce în ce mai multe scandaluri legate de medicină și medici și, ceea ce mă doare pe mine ca medic veterinar, este faptul că acest flagel a început să cuprindă și profesia mea.

Probabil deja ați citit, auzit pe toate canalele media cazul copilului mort într-o clinică stomatologică. Și, ca de fiecare dată aproape, în ultima vreme, înainte să apară raportul de expertiză, înainte ca anesteziștii să explice parametrii, înainte ca instituțiile să finalizeze investigația, verdictul a fost dat online.

În medicina veterinară, reputația nu funcționează ca o medalie pe care o câștigi și rămâne a ta pentru totdeauna. O construiești în ani de consultații, intervenții dificile, situații critice gestionate corect, pregătire continuă, empatie și relații solide cu proprietarii. Totul e lent, acumulativ, construit prin consecvență. Totuși, într-o epocă în care fiecare reacție ajunge instant pe internet, îți poți pierde reputația într-o zi, uneori într-o oră, fără ca cineva să îți vadă munca sau să îți înțeleagă deciziile. Dacă profesia veterinară intră în logica judecății publice înaintea expertizei medicale, riscăm să ajungem într-o situație în care medicii evită cazurile dificile, anesteziile complexe sau intervențiile cu risc, de teamă pentru imagine. Pierd toți: medicii, proprietarii, animalele.

Azi, „riscul de imagine” nu vine doar din greșeli reale. Vine din:

• acuzații nefondate sau exagerate;
• interpretări emoționale ale unor proceduri tehnice;
• confuzii între evoluția naturală a unei boli și actul medical;
• campanii online declanșate de proprietari supărați;
• grupuri de Facebook care „judecă” medicul în baza unei povești spuse fragmentat;
• lipsa unei comunicări profesioniste din partea cabinetului în timpul unei crize;
• lipsa sau reacția întârziată din partea forurilor de reglementare a profesiei.

Cred că realizăm cu toții că odată lipită o etichetă negativă, reconstrucția imaginii devine mult mai dificilă decât crearea reputației inițiale. Chiar dacă experții îți confirmă că ai procedat corect, chiar dacă există documente medicale, chiar dacă autoritățile spun că nu ai nicio vină, tu rămâi cu o imagine șifonată. Uneori ireparabil!

Exemple relevante...deja le-am pierdut numărul și dimensiunea:

Cel mai recent, de la care am plecat, este din stomatologie, unde o clinică cu peste 20 de ani de activitate serioasă a fost pusă sub acuzație în câteva ore, arată exact pericolul. Nu analizăm cazul medical, ci reacția publică. Înainte să apară raportul de expertiză, înainte ca anesteziștii să explice parametrii, înainte ca instituțiile să finalizeze investigația, verdictul a fost dat online.

Ce cred eu că poți învăța de aici ca medic veterinar:

• oamenii reacționează emoțional, nu în baza datelor medicale;â
• atunci când există moarte, șoc sau suferință, spațiul public nu așteaptă expertiza;
• reacțiile spontane influențează masiv percepția;
• un medic poate fi acuzat pe nedrept chiar dacă a respectat toate protocoalele.

Aceeași logică o poți vedea și în cazurile veterinare mediatizate în ultimii ani. De fiecare dată scenariul se repetă: un pacient ajunge într-o stare gravă, medicul pune un diagnostic dificil, intervine, iar evoluția e nefavorabilă. În loc să se discute parametrii reali: perfuzie, electroliți, tensiune, status hepatic, comorbidități, oamenii discută emoția. Emoția se răspândește. Imaginea ta devine vulnerabilă.

Chiar și în țări cu medicină veterinară puternic reglementată, precum Regatul Unit, Canada sau Australia, există mecanisme care protejează medicii exact din cauza acestui risc!

Puteți găsi și voi pe net faptul că:

În UK: Royal College of Veterinary Surgeons (RCVS) recomandă clinicilor să aibă un „incident protocol” pentru situații în care un animal moare sau reacționează imprevizibil la o procedură. Cabinetele sunt instruite să:

• documenteze complet fiecare etapă;
• ofere proprietarului un rezumat scris;
• comunice rapid și calm;
• păstreze un dosar complet în cazul în care apare o reclamație.

În Canada: CVMA pune accent pe comunicarea transparentă în situații critice. Ei recomandă:

• o discuție imediată cu proprietarul;
• o prezentare a pașilor următori;
• trimiterea cazului către un specialist dacă situația depășește competențele cabinetului;
• documentare riguroasă pentru a evita riscuri juridice și de reputație.

În Australia: Ghidurile AVA includ capitole dedicate reputației profesionale. Medicilor li se recomandă să aibă:

• un responsabil de comunicare intern (chiar și un membru al echipei, nu un PR extern);
• o arhivă digitală organizată;
• un protocol pentru crize care implică media sau social media.

Ideea de bază este aceeași: reputația în medicină este fragilă și trebuie protejată prin structură, documentare și comunicare profesionistă.

Cam cum arată după mine riscul în medicina veterinară de zi cu zi:

Gândește-te la câteva scenarii pe care aproape le-ai întâlnit deja în activitatea ta:

1. Un câine epileptic face o criză în sala de așteptare, intră în stop și moare în ciuda manevrelor de resuscitare. Proprietarul, speriat, consideră că intervenția a fost „prea lentă”. Postează online. În câteva ore, apar comentarii dure, fără ca cineva să știe nivelul glicemiei, durata crizei sau istoricul medical.
2. O pisică cu insuficiență renală acută ajunge deshidratată sever. Primește perfuzii. Starea se îmbunătățește puțin, apoi se deteriorează brusc. Proprietarul spune că „perfuzia a fost greșită”. Douăzeci de oameni confirmă, fără să știe analizele de uree, creatinină, pH, potasiu.
3. Un pacient cardiologic face anestezie pentru o procedură minoră. Ai monitorizare completă. Ai consimțământ semnat. Ai explicat riscurile. Din păcate, pacientul are un ritm incompatibil cu viața. Oricât intervii, prognosticul nu se schimbă. Proprietarul refuză să accepte realitatea medicală. În aceeași zi, te trezești cu o postare în care ești acuzat că „ai omorât animalul”.

Toate aceste cazuri au același risc: transformarea rapidă a unui incident medical într-o criză de imagine.

Și atunci, ce poți face ca să îți protejezi reputația?

În primul rând trebuie să-ți aduci întotdeauna aminte că REPUTAȚIA nu este doar rezultatul actului medical. Este rezultatul organizării tale interne.

Îți recomand câteva lucruri concrete:

1. Documentarea corectă

• completezi fișele complet, nu la finalul zilei;
• notezi discuțiile importante cu proprietarul;
• păstrezi toate analizele și recomandările;
• înregistrezi monitorizarea în timpul intervențiilor.

2. Comunicarea cu proprietarul

• explici riscurile înainte de orice procedură;
• folosești consimțământ informat real, nu un formular formal;
• anunți imediat orice complicație;
• explici lucid, nu defensiv.

3. Gestionarea crizelor

• ai o persoană din echipă care răspunde calm la proprietari;
• nu intri în polemici online;
• transmiți o poziție oficială doar după ce ai toate datele;
• colaborezi cu autoritățile, nu le eviți.

4. Formarea echipei

• pregătești echipa pentru situații critice;
• stabilești proceduri clare pentru anestezie, urgențe, monitorizare;
• instruiești oamenii să documenteze tot.

Poate o să mă întrebi: De ce contează toate acestea?

Poate pentru că reputația nu este un concept abstract. În medicina bazată pe încredere – umană sau veterinară – reputația este esențială pentru:

• continuitatea profesiei tale;
• siguranța ta juridică;
• viitorul clinicii tale;
• disponibilitatea de a prelua cazuri complexe;
• sănătatea mintală a echipei tale.

Dacă profesia veterinară intră în logica judecății publice înaintea expertizei medicale, riscăm să ajungem într-o situație în care medicii evită cazurile dificile, anesteziile complexe sau intervențiile cu risc, de teamă pentru imagine. Pierd toți: medicii, proprietarii, animalele.

Presupun că toți cei care profesează de ceva timp știu deja că Reputația se construiește greu și se pierde ușor. Ce cred eu? Cred că poți totuși controla modul în care te protejezi:

• lucrând riguros;
• documentând tot;
• comunicând profesionist;
• pregătindu-ți perpetuu echipa;
• asumându-ți transparența;
• păstrându-ți calmul în criză;
• și mai ales NEJUDECÂND colegii înainte de verdictul specialiștilor.

Trăind ca și mine în ACEASTĂ LUME RÂZNĂ în care algoritmii modelează opinia publică, tu, colegul meu, trebuie să rămâi responsabil pentru ceva mult mai important: actul medical, integritatea profesională și modul în care îți gestionezi momentele dificile.

Dr. Cristi MĂTURĂ

De 16 ani, Veterinarul.ro prezintă faptele și dezbaterile din profesie, cu scopul de a informa și sprijini comunitatea veterinară. Publicăm articole care reflectă atât perspectivele medicilor, cât și impactul asupra societății. Mulțumim pentru contribuția și implicarea adusă, editorilor și abonaților medici veterinari români, fără de care nu am fi putut exista. Le datorăm recunoștința noastră pentru perseverența de a rămâne fideli principiului care ne ghidează din prima zi: Veterinarul.ro există pentru și împreună cu comunitatea veterinară din România.

Primește ultimele noutăți veterinare

Abonează-te la newsletterul săptămânal Veterinarul.ro

În fiecare luni îți trimitem pe e-mail cele mai importante știri și articole din domeniul veterinar.

Mă Abonez

Articole cu același subiect:

Fără asistenți veterinari, nu există eficiență în cabinet. Dar de ce încă nu le valorificăm potențialul la maximum?

În România, rolul asistentului veterinar este adesea redus la „ajutorul medicului” – o percepție car...

„O profesie în care nu te vei îmbogăți, dar nici nu te vei plictisi vreodată” – Dr. Németh Loránd Csaba despre începuturi, schimbare și credință în medicina veterinară

De la un adolescent pus să aleagă între teologie și inginerie, la un medic veterinar respectat în ju...

Telemedicină veterinară? Clinici online? Platforme de rezervări și triere automată?

Telemedicină veterinară? Clinici online? Platforme de rezervări și triere automată? După mine toate...

Norvegia introduce un nou sistem digital pentru acordurile privind medicamentele veterinare în producția alimentară

În Norvegia a fost lansat un nou sistem digital pentru gestionarea acordurilor privind medicamentele...