În România, rolul asistentului veterinar este adesea redus la „ajutorul medicului” – o percepție care ignoră competențele reale și formarea complexă a acestei profesii. Într-un context în care lipsa personalului calificat se resimte tot mai acut, iar presiunea asupra cabinetelor este în creștere, modul în care folosim resursele umane poate face diferența între o clinică care se dezvoltă și una care abia supraviețuiește.

Am scris acest articol inspirat fiind recent prin participarea la un simpozion internațional al asistenților veterinari din UK, simpozion cu multe discuții bazate pe bune practici britanice, dar și datorită experienței mele din ultimii…peste douăzeci de ani de management al clinicii veterinare.

Sper ca acest articol vă oferă o perspectivă practică și actuală despre cum pot fi implicați mai eficient asistenții veterinari în activitatea clinică, cu beneficii reale pentru pacienți, echipă și profitabilitatea afacerii.

De ce contează asistenții veterinari mai mult decât credem?

Cred că este evident pentru toți cei implicați în libera practică, în unități veterinare, că nicio clinică veterinară nu poate funcționa eficient fără asistenți veterinari. Cu toate acestea, în multe cabinete, eu cred că potențialul lor rămâne subutilizat, ca să nu spun greșit și prea puțin utilizat la valoarea pe care ar trebui s-o aibă.

Deși organizații profesionale precum BVNA (British Veterinary Nursing Association) promovează activ rolul asistenților, și în UK percepția publică persistă: „asistenții doar mângâie animalele”. Această imagine superficială este frustrantă pentru profesioniști, le frânează dezvoltarea și, în același timp, afectează performanța clinicii — într-un context în care oricum există un deficit acut de personal calificat. La noi, extrem de evident!

Percepția publică – și uneori chiar cea internă – e că asistentul e „cel care ține animalul”, „cel care curăță sala” sau „cel care mângâie pacienții”. Dar adevărul e altul: asistentul este veriga care face medicina veterinară posibilă. Fără el, fluxul clinic se blochează, iar medicul devine prizonierul propriei agende.

Într-un articol publicat în Today’s Veterinary Nurse (2023), autoarea Emma Gerrard scria:

“The veterinary nurse is not the vet’s helper. The nurse is the patient’s advocate.”
(„Asistentul nu e ajutorul medicului, ci avocatul pacientului.”)

Această idee ar trebui să devină motto-ul oricărei clinici moderne. Pentru a oferi servicii de calitate superioară, mai profitabile și pentru a le oferi asistenților satisfacția profesională pe care o merită, clinicile trebuie să învețe să-i folosească mai eficient.

În Marea Britanie, cabinetele care desfășoară programe de tip nurse clinics (consultații conduse de asistenți) raportează în mod constant o creștere a profitabilității și a loialității clienților.
Studiul publicat în Veterinary Practice News (2022) – „The business case for nurse-led clinics” – arată că aceste servicii nu doar reduc sarcina medicilor, ci și creează legături mai profunde cu proprietarii de animale.

Ca manager/titular de unitate veterinară, eu cred că ar trebui așa:

1. Să începi mai întâi cu o discuție sinceră în echipă!

Discută cu echipa de asistenți despre competențele lor clinice — de la pregătirea pacientului pentru intervenție (unde, să recunoaștem, adesea au mai multă îndemânare decât medicii) până la scoaterea firelor, exprimarea glandelor anale sau lucrări dentare simple. Stabiliți împreună ce schimbări sunt necesare pentru ca aceste abilități să fie mai bine puse în valoare.
Și creează ceea ce poate fi numit „consultația de tip nursing/asistență clinică”!

Sfat: Nu face însă următoarea greșeală:
Introdu în lista de servicii, mai degrabă decât să reduci consultațiile de tip „nurse clinic” (pe care trebuie să recunoaștem că le avem deja în cotidian și uneori, unii medici se simt deranjați în orgoliul propriu când asistenți cu multă experiență practică, desigur, le fac în discuțiile cu clienții/proprietarii pacienților…), chiar dacă personalul este insuficient. Pe termen scurt pare o economie, dar în câteva luni se va vedea efectul negativ: pierderea contactului cu clienții și scăderea numărului de recomandări pentru servicii precum sterilizări, igienă dentară sau nutriție.

2. Organizează și taxează consultațiile conduse de asistenți

Consultațiile susținute de asistenți veterinari ar trebui nu doar menținute, ci și facturate. Timpul și expertiza lor sunt valoroase, iar clienții sunt dispuși să plătească pentru acestea.

Excepția utilă:
Consultațiile gratuite pentru pui și pisicuțe până la 6 luni, incluse în planurile de sănătate ale clinicii. Aceste vizite lunare oferă ocazii excelente pentru:

• cântărire și aplicarea tratamentelor antiparazitare adaptate greutății;
• discuții despre alimentație, cu recomandări concrete din gama clinicii;
• promovarea beneficiilor sterilizării și vaccinării, explicate prin prisma planului de sănătate.

Chiar dacă par gratuite, aceste consultații generează loialitate și venit pe termen lung, pentru că proprietarii se atașează de clinică și de personalul care îi consiliază constant.

3. Utilizează pe deplin competențele clinice ale asistenților

Analizează procedurile permise conform legislației și profită la maximum de acestea.

Exemple utile (știm cu toții că sunt deja existente în activitate, deci îi invit pe “pudibonzii legislativi” să se abțină de la comentarii… de dragul comentariilor ✌️ NB):

• Vaccinări secundare – dacă asistenții sunt instruiți și confortabili cu procedura, pot efectua dozele de rapel, eliberând timp valoros pentru medici;
• Control postoperator și scoaterea firelor – aceste vizite pot fi gestionate integral de asistenți, care pot alerta medicul dacă observă probleme;
• Prelevare pentru citologie fină (FNA) – asistentul poate realiza puncția, bineînțeles sub supraveghere, iar medicul interpretează ulterior rezultatul.

Delegarea inteligentă aduce profit!

E ușor de înțeles: un medic ocupat cu tunsul preoperator sau scoaterea firelor postchirurgicale e un medic care nu produce valoare adăugată.
Dar dacă aceste sarcini sunt realizate de asistenți instruiți, medicul se eliberează pentru intervenții chirurgicale, investigații complexe sau cazuri de specialitate. Delegarea inteligentă nu înseamnă „externalizare”, ci optimizare.

Un exemplu simplu:

• o consultație de deparazitare sau evaluare nutrițională condusă de un asistent durează 15–20 de minute și poate fi tarifată la 80–100 lei;
• aceeași perioadă liberă pentru medic permite programarea unei ecografii sau a unui consult complex de 250–300 lei.

Matematica e simplă, dar impactul e profund. Asistentul nu doar economisește timp, ci creează valoare:

• fidelizează clienții prin relația personală;
• generează vânzări suplimentare (hrană, tratamente, planuri de sănătate);
• contribuie la prevenția bolilor — adică la reputația clinicii.

Am avut ocazia de mai multe ori și de ani de zile să observ că „modelul britanic” subliniază că delegarea este permisă atâta timp cât sunt respectate principiile din ghidul RCVS (Royal College of Veterinary Surgeons).
În Marea Britanie, Schedule 3 al RCVS definește clar ce acte medicale pot fi delegate unui Registered Veterinary Nurse (RVN).
Principiul este rezumat prin acronimul SUPERB:

S – Specific procedure
U – Under care
P – Person
E – Experience
R – Risks
B – Be there

Aceste șase puncte ajută medicul să decidă când, cui și cum poate delega o sarcină.
În România, legislația este mai puțin specifică, dar asta nu înseamnă că nu putem aplica aceleași principii.
Fiecare clinică poate stabili protocoale interne de delegare, în care se precizează clar:

• ce acte poate efectua asistentul (monitorizare anestezică, recoltări, bandajări, controale postoperatorii etc.);
• care este limita de responsabilitate;
• în ce condiții medicul trebuie să fie prezent sau disponibil.

După mine, existența și aplicarea unor astfel de protocoale nu doar protejează personalul, ci și demonstrează profesionalism în fața clienților.

SUPERB – Specific procedure, Under care, Person, Experience, Risks, Be there – adică:

1. Procedura trebuie să fie minoră și fără pătrunderea în cavități;
2. Animalul trebuie să fie sub supravegherea medicului;
3. Persoana trebuie să fie asistent veterinar calificat (RVN) sau student (SVN);
4. Asistentul trebuie să aibă experiența și competența necesară;
5. Riscurile trebuie evaluate;
6. Medicul trebuie să fie disponibil pentru îndrumare, chiar dacă nu neapărat prezent în clădire.

4. Încurajează medicii să trimită pacienți către consultațiile de asistenți

Promovează colaborarea internă. În unele clinici britanice, listele de așteptare pentru consultațiile conduse de asistenți sunt deja pline — iar acestea sunt consultații tarifate.

5. Eliberează timpul asistenților pentru activități cu impact

Formează persoane din personalul auxiliar pentru sarcini administrative, cum ar fi gestionarea stocurilor sau eliberarea medicamentelor, astfel încât asistenții veterinari să se poată concentra pe activitatea clinică.
Totodată, implică elevi aflați în stagii de practică sau tineri interesați de profesie, oferindu-le posibilitatea de a se califica treptat ca asistenți veterinari. Astfel, vei construi o echipă solidă și vei asigura viitorul clinicii.

Consultațiile conduse de asistenți – o investiție în relația cu clientul
Mulți proprietari se simt mai relaxați discutând cu asistentul decât cu medicul. Nu pentru că nu ar avea încredere în medic, ci pentru că asistentul comunică altfel: explică pe îndelete, ascultă, oferă empatie.
De aceea, consultațiile gratuite pentru pui și pisicuțe (până la 6 luni) sunt o strategie de aur.

În cadrul lor, asistentul:

• cântărește animalul și aplică tratamente antiparazitare adaptate;
• discută despre alimentație și recomandă diete potrivite;
• educă proprietarul în privința vaccinării, sterilizării și planurilor de sănătate.

Aceste întâlniri lunare nu sunt pierdere de timp. Sunt semințele loialității.
Statisticile arată că un client fidelizat printr-un program de profilaxie are de 3 ori mai multe șanse să revină în același cabinet și să recomande clinica altora.

6. Atenție la formarea continuă și dezvoltarea carierei

Un alt motiv pentru care eu cred că multe cabinete pierd asistenți buni este lipsa perspectivelor de creștere profesională. Formarea continuă nu e un cost, ci o investiție. Fie că vorbim de cursuri de anestezie, nursing chirurgical, managementul durerii sau comunicare cu clientul, fiecare competență nouă aduce beneficii directe clinicii.

Modelul britanic de dezvoltare profesională (CPD – Continuing Professional Development) ar putea fi implementat și în România la scară mică, prin:

• parteneriate între cabinete și colegii veterinare;
• abonamente la platforme educaționale online;
• sesiuni interne de instruire lunară, unde medicii și asistenții schimbă rolurile și învață unii de la alții.

Un asistent motivat este cel care simte că are un drum. Iar un medic respectat este cel care a știut să construiască drumuri și pentru ceilalți.

7. Cum putem aplica aceste principii în România

• Începe cu o discuție în echipă – află ce știu și ce pot face cu adevărat asistenții tăi. Vei fi surprins.
• Creează un protocol intern de delegare – listează clar sarcinile delegate, criteriile și responsabilitățile.
• Promovează echipa, nu doar medicul – postează în social media despre consultațiile conduse de asistenți, educă publicul să le recunoască valoarea.
• Măsoară rezultatele – monitorizează câți clienți revin după o consultație de asistent, ce venituri generează și cât timp eliberează pentru medici.

Și…poate că este timpul să ne redefinim echipa. Zic.
Medicina veterinară nu e un sport individual, ci un maraton de echipă.
Asistentul veterinar nu e doar o extensie a medicului – este coloana vertebrală a clinicii. Când îl respecți, îl formezi și îl pui în valoare, nu doar că îți crești profitul, ci creezi o cultură a profesionalismului, a încrederii și a grijii reale pentru pacienți.

Așa se construiește medicina veterinară modernă: nu doar cu bisturiu și ecograf, ci cu o echipă care gândește, simte și acționează împreună.

În sfârșit, ca o concluzie:

O echipă de asistenți veterinari respectați și valorificați este cheia unei clinici eficiente, profitabile și stabile.

Notă:

S.U.P.E.R.B. – un instrument simplu pentru delegare corectă

Ghidul britanic folosește acronimul SUPERB pentru a ajuta medicii să decidă corect când pot delega o procedură unui asistent:

• S – Procedură specifică
• U – Animal sub îngrijirea medicului
• P – Persoană calificată (RVN/SVN)
• E – Experiență și competență
• R – Evaluarea riscurilor
• B – Medicul este disponibil pentru îndrumare

Un instrument ușor de reținut, dar cu impact major asupra eficienței și responsabilității actului medical veterinar.

Autor:
Dr. Cristi Matura
Medic veterinar, fondator DI-VET MEDIC ALL, promotor al formării continue de bună calitate și al colaborării interdisciplinare în medicina veterinară modernă.

De 16 ani, Veterinarul.ro prezintă faptele și dezbaterile din profesie, cu scopul de a informa și sprijini comunitatea veterinară. Publicăm articole care reflectă atât perspectivele medicilor, cât și impactul asupra societății. Mulțumim pentru contribuția și implicarea adusă, editorilor și abonaților medici veterinari români, fără de care nu am fi putut exista. Le datorăm recunoștința noastră pentru perseverența de a rămâne fideli principiului care ne ghidează din prima zi: Veterinarul.ro există pentru și împreună cu comunitatea veterinară din România.

Urmărește-ne pe rețelele sociale: