Un nou studiu la scară largă bazat pe date raportate de proprietari a constatat că mai mult de jumătate dintre câinii de companie sunt afectați de boală parodontală, identificând vârsta, rasa, diagnosticele orale și obiceiurile de îngrijire orală drept principalii factori de risc.

Boala parodontală este una dintre cele mai frecvente probleme de sănătate care afectează câinii, însă este adesea diagnosticată tardiv și poate avea un impact semnificativ asupra sănătății și bunăstării generale.

Studiul, publicat în Journal of Small Animal Practice și realizat de cercetători de la Waltham Petcare Science Institute, a utilizat chestionare completate de 12.753 de proprietari de câini din Statele Unite și Canada pentru a colecta date privind demografia, sănătatea și factorii de stil de viață ai animalelor, identificând prevalența și factorii de risc ai bolii parodontale.

Prevalență și factori de risc

În ansamblu, boala parodontală (BP) a fost raportată de proprietarii a peste jumătate dintre câinii din populația studiată (50,5%).

Vârsta s-a dovedit un factor de risc major: câinii cu vârsta de opt ani și peste au prezentat un risc semnificativ mai ridicat de BP, în timp ce câinii sub patru ani au avut cel mai scăzut risc. BP a fost cel mai frecvent diagnosticată la rasele toy și mici. Rasele American Cocker Spaniel, Papillon, Yorkshire Terrier, Cavalier King Charles Spaniel și Pomeranian au prezentat un risc crescut, în contrast cu rasele mari, care au avut cele mai mici șanse de a dezvolta boala.

Mai multe diagnostice de sănătate orală au fost asociate cu o probabilitate crescută de BP, inclusiv halitoza și rezistența la atingerea capului. Câinii cu dinți lipsă din cauza traumatismelor sau neerupției, ori cu malocluzii, au fost mai puțin frecvent asociați cu BP.

Îngrijirea orală și comportamentul

Analiza metodelor de îngrijire orală a arătat că prevalența BP a fost mai scăzută la câinii care foloseau jucării de mestecat și produse de tip rawhide sau părți animale, și mai ridicată la câinii la care se utilizau produse lichide, geluri, uleiuri, produse pe bază de pudră sau periaj dentar.

Au fost identificate și asocieri comportamentale: câinii cu boală parodontală au fost descriși semnificativ mai frecvent de proprietarii lor ca fricoși/timizi, foarte stresați, foarte rezervați și cu energie scăzută, și mai puțin frecvent asociați cu o stare generală de sănătate și dispoziție excelentă.

Rasele brahicefalice — posibil subdiagnosticate

Câinii brahicefalici au prezentat șanse semnificativ mai mici de boală parodontală comparativ cu rasele mezacefalice. Totuși, adevărata prevalență a BP la aceste rase ar putea fi subdiagnosticată și, prin urmare, subraportată — procedurile de diagnostic necesare pentru confirmarea BP impun anestezie generală, o procedură cu risc ridicat pentru rasele brahicefalice. Nu s-a identificat nicio asociere semnificativă între boala parodontală și sex sau statutul de castrat/sterilizat.

Dr. Alex Jemmett de la Waltham Petcare Science Institute, autorul principal al studiului, a declarat: „Rezultatele noastre susțin numeroase rapoarte existente privind boala parodontală canină și factorii de risc asociați acesteia. Ele evidențiază, de asemenea, aspecte-cheie legate de managementul BP. Sperăm că factorii de risc pe care i-am identificat să contribuie la o identificare și prevenție mai timpurie în viitor."

Referință: Jemmett A. et al. (2026). New study highlights risk factors for periodontal disease in dogs. Journal of Small Animal Practice. https://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/jsap.70121

Sursa: bsava.com