Care au fost principalele direcții și proiecte ale ASMVT în acest an universitar?

Alexandru: În acest an universitar, ASMVT a avut un portofoliu foarte diversificat de proiecte, atât în plan profesional, cât și social. Prin structura sa, cu departamente distincte precum Educațional, Profesional, Social, Intern și Extern — am reușit să acoperim nevoile variate ale studenților.
Ca în fiecare an, asociația a fost activă în cadrul celor două simpozioane ale USVT și FMVT, unde am organizat workshopuri în care studenții au avut ocazia să se implice atât ca participanți, cât și ca membri ai echipei de organizare. ASMVT a fost prezentă și la evenimentele de reprezentare studențească organizate de ANOSR, un partener constant. Pe plan social, am reluat petrecerile studențești, evenimentele caritabile și acțiunile de comunitate. Încheiem anul cu planificarea activităților pentru 2026, an în care intenționăm să readucem tradiționalul târg de adopții și să extindem numărul workshopurilor — atât cu lectori din facultate, cât și cu formatori externi. Un obiectiv important este consolidarea unui nucleu stabil de studenți activi, pregătiți să preia responsabilitățile de conducere în viitoarele mandate.

Ce obiective majore v-ați propus pentru anul 2026?

Alexandru: Pentru 2026, direcția principală este întărirea legăturii dintre studenți și mediul profesional real. Ne-am propus să încheiem parteneriate între ASMVT şi cabinete veterinare, clinici, medici din teren și companii private, pentru a facilita accesul studenților la practică, internshipuri și experiență concretă.
Este esențial ca studentul să înțeleagă încă din facultate ce presupune munca în teren, în mediul privat sau în sectorul industrial. Vedem tot mai mulți absolvenți care revin cu dorința de a împărtăși din experiența lor, ceea ce ne arată că suntem pe un drum bun.
Pe partea de reprezentare, colaborarea cu USVT, FMVT și cadrele didactice este deja excelentă, iar dorința noastră este să o consolidăm și mai mult. În planul ASMVT pentru 2026 se regăsesc traininguri de reprezentare studențească organizate împreuna cu ANOSR și încurajarea studenților să participe la cursurile de formare pentru evaluatori ARACIS. Personal, aceste traininguri m-au ajutat enorm în dezvoltarea mea și în managementul asociației, motiv pentru care vreau ca și alți studenți să beneficieze de ele.

Cum reușiți să mențineți implicarea activă a studenților?

Alexandru: Menținerea implicării este, probabil, unul dintre cele mai mari provocări ale unei asociații studențești, mai ales într-o facultate cu un program atât de încărcat cum este Medicina Veterinară. De cele mai multe ori, ne întâlnim seara, după ora 20:00, când studenții își termină laboratoarele, iar multe discuții continuă până târziu în noapte.
USVT sprijină activitatea prin burse de voluntariat, o inițiativă excelentă pentru cei implicați constant. Cu toate acestea, an de an observăm studenți care își pierd interesul, fie din lipsă de timp, fie pentru că nu reușesc să-și atingă obiectivele personale.

Această scădere a implicării este, de fapt, o problemă la nivel național. Observând opt generații de studenți care au trecut prin ASMVT, pot spune că declinul a început odată cu pandemia COVID-19, când activitățile interactive s-au transformat în meetinguri pe Zoom, lipsite de dinamism. Noile generații sunt mai greu de atras în sfera voluntariatului, probabil și din cauza unei gestionări dificile a timpului liber.

Cu ajutorul ANOSR și prin proiecte constante, încercăm să reconstruim interesul și să arătăm studenților că schimbarea reală se poate face doar împreună.

Ce colaborări ați dezvoltat recent?

Alexandru: În prezent, colaborăm în principal cu câteva cabinete locale, însă viziunea noastră pentru 2026 este extinderea acestor parteneriate la nivel național. Ne dorim ca studenții să aibă acces facil la cabinete pentru practică, la companii mari pentru internshipuri plătite și la formatori din mediul privat care să ofere sesiuni aplicate.
Pe termen lung, ne dorim să reactivăm și colaborările dintre asociațiile studenților veterinari din Cluj, Iași și București. Au existat ani în care schimburile de experiență erau frecvente și extrem de benefice, un model pe care vrem să-l readucem în actualitate.

Cum vedeți rolul ASMVT în formarea viitoarelor generații de medici veterinari?

Alexandru: Rolul ASMVT este acela de a completa educația formală, oferind studenților ceea ce uneori nu încape în programa academică: experiență practică timpurie, contact cu profesioniști din diverse ramuri ale medicinei veterinare, dezvoltare personală, reprezentare și implicare civică.
Ne vedem ca pe o platformă de sprijin, de formare și de conectare — un spațiu unde studenții pot experimenta, pot greși, pot învăța și își pot descoperi drumul profesional. ASMVT contribuie la crearea unei generații de medici mai bine informați, mai încrezători, mai conectați la realitatea din teren și mai pregătiți pentru provocările profesiei.

De ce medicina veterinară?

Alexandru: Am ales medicina veterinară dintr-o afecțiune sinceră pentru animale. Încă din copilărie adunam animale de pe stradă (de la căţei, până la ulii, porumbei, vrăbii, pisici, broscuţe şi aşa mai departe) și le îngrijeam, iar această dorință de a ajuta s-a transformat treptat într-o vocație.
Facultatea a fost o alegere firească și pentru că păstrez o legătură cu sfera medicală — familia mea activând în domeniul medicinii generale.

În ce domeniu v-ar plăcea să profesați?

Alexandru: În prezent sunt student doctorand, iar cercetarea și activitatea didactică au devenit două dintre pasiunile mele principale. Implicarea în ASMVT, încă din anii mici de studenţie (anul I), m-a convins să rămân în zona de învățământ și să încerc să ofer studenților ceea ce și eu am primit de la mentorii mei.
În paralel, în practica clinică m-au atras medicina internă, anesteziologia și imagistica — ramuri în care m-am regasit de-a lungul stagiilor de practică. Ca orice medic veterinar, la un moment dat îmi doresc să deschid propriul cabinet, dar în acest moment focusul meu principal rămâne zona academică.

A existat o persoană care v-a inspirat?

Alexandru: Da, în primul rând părinții mei, care m-au susținut constant și au fost un exemplu de dedicare profesională.
Apoi, trei cadre didactice din facultate — oameni extrem de apropiați de studenți, care mi-au oferit cele mai bune sfaturi și sprijin în momente-cheie. Am avut privilegiul ca, în timp, să colaborez cu unele dintre ele atât ca student, cât și ca doctorand.

Ce ați învățat din experiența de leadership în ASMVT?

Alexandru: Experiența de leadership din ASMVT a fost, probabil, cea mai valoroasă lecție de management pe care aș fi putut-o avea la această vârstă. Am învățat că o echipă se conduce cel mai eficient lucrând cot la cot, nu doar delegând.
Am înțeles cât de important este să atribui sarcinile oamenilor potriviți, să fii transparent, să comunici constant și să creezi un mediu în care fiecare membru se simte valorizat.
În multe privințe, managementul unei asociații studențești funcționează similar cu cel al unei mici companii — cu obiective, responsabilități, termene, bugete și oameni care depind unii de alții.

Ce sfaturi ați da studenților aflați la început de drum?

Alexandru: Primul sfat este să se implice în viața studențească — indiferent de facultate. Asociatiile studențești, proiectele de voluntariat și evenimentele organizate în campus oferă experiențe pe care nu le veți regăsi niciodată doar în sala de curs. Ele dezvoltă caracterul, curajul și capacitatea de a ieși din zona de confort.
Pentru studenții de la medicină veterinară, recomand să se apropie de colegii din ani mai mari, să participe la activități, să vină la workshopuri și să înceapă practica încă din primii ani. Această meserie nu se învață doar din cursuri — se învață prin expunere, prin experiență și prin interacțiune constantă cu mentorii potriviți.

Cum ar trebui să se pregătească un student pentru tranziția spre viața profesională?

Alexandru: În primul rând, prin acumularea de experiență, în paralel cu studiul teoretic. Voluntariatul, proiectele extracurriculare, internshipurile și stagiile de practică joacă un rol esențial în formarea unui profesionist complet.
Este important ca studentul să învețe să lucreze în echipă, să comunice eficient, să-și gestioneze timpul și să caute activ feedback. Toate acestea îl ajută să facă o tranziție naturală către piața muncii, unde competențele tehnice sunt importante, dar nu sunt suficiente.

Ce competențe non-tehnice considerați esențiale?

Alexandru: De-a lungul anilor, lucrând atât cu studenți, cât și în cabinete, am realizat că profesia de medic veterinar depășește cu mult partea tehnică. Una dintre cele mai importante abilități este comunicarea eficientă, în special cu proprietarii de animale, care uneori se află în situații tensionate sau emoționale.

Pe lângă comunicare, consider că adaptabilitatea este esențială, pentru că în practica veterinară nu există două zile la fel. Situațiile se schimbă repede, apar cazuri neprevăzute, iar abilitatea de a reacționa calm și rațional face diferența. La fel de importante sunt empatia și răbdarea, nu doar cu pacienții, ci și cu oamenii din jurul lor. Și, nu în ultimul rând, gândirea critică și dorința de învățare continuă – pentru că medicina evoluează constant, iar noi trebuie să evoluăm odată cu ea. Desigur, nu în ultimul rând, în 2025 profesia de medic veterinar implică şi a ţine pasul cu tehnologia, atat a aparaturii de laborat cât şi cea dedicata sferei de cercetare.

Cum v-ați dori să arate medicina veterinară din România peste 5 ani?

Alexandru: Mi-aș dori să văd o schimbare reală în modul în care este percepută medicina veterinară în România, în special din punct de vedere al recunoașterii profesionale. Cred că este momentul ca această profesie să fie privită ca un domeniu complex, care combină medicina, știința, educația și managementul. Aș vrea să văd mai multă recunoaștere pentru rolul medicului veterinar în sănătatea publică, în siguranța alimentară, în bunăstarea animalelor și în prevenția bolilor.
În același timp, sper ca viitoarele generații să beneficieze de condiții mai bune de lucru, de acces mai facil la formare profesională modernă și de oportunități reale de a se dezvolta. O altă schimbare pe care o consider necesară este întărirea colaborării între mediul academic, sectorul privat și autorități, astfel încât absolvenții să aibă un traseu profesional mai clar și mai bine sprijinit după terminarea facultății, aspect de care până şi noi, cei din generaţia mea, ne-am lovit mai mult sau mai puţin.

Ce schimbări sunt necesare pentru o colaborare mai bună între mediul universitar și cabinetele veterinare?

Alexandru: Una dintre provocările mari pe care le observ în domeniul veterinar este diferența destul de mare între pregătirea teoretică primită în facultate și realitatea din teren. De multe ori, tinerii absolvenți se lovesc de un șoc profesional, nu pentru că nu au cunoștințele necesare, ci pentru că tranziția de la teorie la practică nu este întotdeauna una lină. Cred că această provocare poate fi depășită prin consolidarea programelor de practică, prin mentorat real din partea medicilor cu experiență și prin acces mai ușor la stagii clinice încă din primii ani.
În plus, ar fi util ca studenții să fie expuși mai devreme la managementul unui cabinet, la comunicare cu clienții și la noțiuni de business veterinare, pentru că acestea devin inevitabile în momentul în care începi să profesezi. Cu sprijinul potrivit, trecerea în profesie poate fi mult mai lină și mai motivantă.

Cum vedeți implicarea tinerilor veterinari în comunitate?

Alexandru: Tinerii veterinari au șansa de a redefini modul în care profesia interacționează cu comunitatea. Ei vin cu o deschidere mult mai mare spre dialog, spre colaborare și spre explicarea pe înțelesul tuturor a unor aspecte medicale care înainte rămâneau strict în zona profesională. Implicarea lor nu mai înseamnă doar prezența într-un cabinet sau într-un laborator, ci și o participare activă în viața comunității: informarea proprietarilor despre prevenție, managementul responsabil al animalelor, combaterea dezinformării și promovarea unei relații corecte între om și animal iar acest aspect se poate obseva in primul rând, prin prezentă tot mai activă a tinerilor medici veterinari, pe platformele de social-media.

Totodată, cred că generaţiile de tineri veterinari pot juca un rol important în conștientizarea unor probleme care țin de bunăstarea animalelor, de sănătatea publică și de mediul înconjurător. Prin proiecte locale, prin colaborări cu ONG-uri sau autorități, prin interacțiuni directe cu publicul şi desigur, prin sprijinirea asociaţiilor studenţeşti, ei pot construi încredere acolo unde profesia a fost uneori înțeleasă greșit. Cred că această generație are atât energia, cât și maturitatea necesară pentru a face din medicul veterinar o prezență activă și respectată în comunitate, nu doar un specialist chemat doar atunci când apare o problemă.

De 16 ani, Veterinarul.ro prezintă faptele și dezbaterile din profesie, cu scopul de a informa și sprijini comunitatea veterinară. Publicăm articole care reflectă atât perspectivele medicilor, cât și impactul asupra societății. Mulțumim pentru contribuția și implicarea adusă, editorilor și abonaților medici veterinari români, fără de care nu am fi putut exista. Le datorăm recunoștința noastră pentru perseverența de a rămâne fideli principiului care ne ghidează din prima zi: Veterinarul.ro există pentru și împreună cu comunitatea veterinară din România.

Articole cu același subiect: