Un nou studiu realizat la Universitatea din Edinburgh arată că la câinii cu dermatită atopică canină, nivelul imunoglobulinei A (IgA) în materiile fecale este semnificativ mai scăzut decât la câinii sănătoși, ceea ce sugerează o legătură între IgA și susceptibilitatea la această afecțiune cutanată.

Dermatita atopică canină este o afecțiune des întâlnită la câini, manifestându-se prin mâncărimi la nivelul urechilor, feței, axilelor și membrelor, însoțite adesea de inflamații ale pielii și otită. Boala apare mai frecvent la anumite rase, precum Golden Retriever, Labrador Retriever, Ciobănesc German, Boxer și West Highland White Terrier, dar și la rase populare recent sau hibrizi precum Bulldogul Francez, Cockapoo și Cavapoo. Simptomele apar, de regulă, între 4 luni și 3 ani, dar vârsta de debut poate varia între rase.

Medicii veterinari informați sunt cu un pas înainte. Intră pe canalul nostru de WhatsApp și fii la curent cu ultimele noutăți veterinare.
Accesează canalul

Dermatita atopică canină are o componentă genetică complexă și implică funcționarea redusă a barierei cutanate, inflamație modificată a pielii, alergii la factori de mediu, alimentari sau Malassezia și dezechilibre ale microbiomului pielii. Funcționarea compromisă a pielii permite pătrunderea alergenilor și a microbilor, ceea ce stimulează celulele imune și inflamația. Răspunsul imun de tip Th2 și citokinele proinflamatorii contribuie la inflamația pielii, iar senzația de mâncărime este declanșată de pruritogeni, în special IL-31, care transmit semnale către creier. Dezechilibrul microbiomului, cu suprapopulare de Staphylococcus și Malassezia, poate agrava inflamația.

Rolul IgA

IgA este anticorpul principal la nivelul mucoaselor, inclusiv în tractul gastrointestinal, respirator și urogenital. IgA joacă un rol important în imunitatea locală, interacționând cu microbiota și cu celulele epiteliale și imune. Aceasta ajută organismul să tolereze microorganismele obișnuite și antigenii inofensivi, în timp ce exclude agenții patogeni dăunători. Deficiența selectivă de IgA (IgAD) este frecventă la oameni și a fost asociată cu boli atopice, cum ar fi eczemele și astmul. La câini, studii anterioare au arătat o asociere între IgAD și dermatita atopică la Ciobănești Germani.

Studiul privind IgA la câini

Cercetătorii de la Universitatea din Edinburgh au colectat probe de salivă și fecale de la câini sănătoși și câini cu dermatită atopică. Diagnosticul de dermatită atopică s-a bazat pe istoricul de prurit cronic și dermatită inflamatorie, inclusiv otită, respectând cel puțin cinci dintre criteriile lui Favrot. Au fost excluși câinii care răspundeau complet la dieta de eliminare sau tratament pentru ectoparaziți, cei sub terapie imunosupresoare sau sub 6 luni. Grupul de control a fost format din câini sănătoși de aceeași rasă, cu vârsta de peste 4 ani și fără istoric de boli cutanate.

IgA secretorie a fost măsurată prin test ELISA în probele de salivă și fecale. Studiul a inclus 32 de câini cu dermatită atopică și 35 de câini de control din 20 de rase diferite. Cele mai frecvente rase cu dermatită au fost Bulldogul Francez și Labradorul Retriever.

Rezultatele au arătat că nivelul IgA fecal a fost semnificativ mai scăzut la câinii cu dermatită (0,05–5,28 g/L, mediană 0,98 g/L) decât la câinii sănătoși (0,014–10,27 g/L, mediană 1,78 g/L), p = 0,03. Nu s-a observat o diferență semnificativă în nivelul IgA din salivă între cele două grupuri. Valorile IgA din materiile fecale și salivare au fost foarte variabile la câinii ce diagnosticați și nu au fost corelate între ele.

Concluzii și perspective

Rezultatele sugerează că un nivel scăzut de IgA în materiile fecale poate fi asociat cu dermatita atopică canină, iar această legătură nu se limitează la o singură rasă. Studiile viitoare ar trebui să examineze această asociere pe grupuri mai mari și cu monitorizare pe termen lung. Studiile umane sugerează că nivelurile ridicate de IgA fecal și seric protejează împotriva alergiilor mediate de IgE, mai ales în primele luni de viață, ceea ce sugerează că examinarea IgA la puii din rase cu risc crescut ar putea ajuta la înțelegerea rolului său în dezvoltarea toleranței intestinale versus disfuncția imunitară.

Sursa: bsava.com

De 16 ani, Veterinarul.ro prezintă faptele și dezbaterile din profesie, cu scopul de a informa și sprijini comunitatea veterinară. Publicăm articole care reflectă atât perspectivele medicilor, cât și impactul asupra societății. Mulțumim pentru contribuția și implicarea adusă, editorilor și abonaților medici veterinari români, fără de care nu am fi putut exista. Le datorăm recunoștința noastră pentru perseverența de a rămâne fideli principiului care ne ghidează din prima zi: Veterinarul.ro există pentru și împreună cu comunitatea veterinară din România.