Cercetători de la Universitatea din Kentucky, în colaborare cu Grupul de Studii Ecvine WALTHAM, au descoperit că testarea insulinei la cai după o călătorie scurtă poate produce rezultate fals pozitive. Studiul, coordonat de Dr. Erica Jacquay și Dr. Amanda Adams, a arătat că stresul de transport determină creșteri semnificative ale nivelurilor de cortizol și insulină, ceea ce poate afecta precizia diagnosticelor pentru dereglarea insulinei, componentă esențială a sindromului metabolic ecvin (EMS). Descoperirile sugerează că momentul optim pentru astfel de teste este crucial, iar diagnosticele ar putea fi afectate dacă testarea are loc prea curând după transport.

Studiul, intitulat „The impact of short-term transportation stress on insulin and oral sugar responses in insulin dysregulated and non-insulin dysregulated horses”, a avut ca scop caracterizarea efectului transportului pe termen scurt asupra parametrilor de stres și a răspunsurilor la insulină la un test de zahăr oral (OST) la cai cu și fără dereglare a insulinei.

Șapte iepe care nu erau gestante, cu dereglare a insulinei (ID), și șapte iepe care nu erau gestante, fără ID (toate având experiență anterioară de transport) au fost transportate în grupuri pentru aproximativ 1,5 ore către și dinspre baza lor, de același șofer. Un test de zahăr oral (0,15 ml/Kg greutate corporală sirop de porumb Karo Light) a fost efectuat cu 24 de ore înainte (dimineața) și la trei ore după călătorie (după-amiaza).

Cortizolul seric și salivar au crescut semnificativ ca răspuns la transport, fără diferențe între caii cu ID și cei fără ID. Conform așteptărilor, iepele cu dereglare a insulinei au avut răspunsuri crescute la insulină în cadrul OST în ambele ocazii, dar nivelurile de insulină au fost peste limita de diagnostic pentru ID la 5 din cele 7 iepe fără ID când s-a efectuat un OST după călătorie. Acest lucru sugerează că, într-o situație „din viața reală”, unii cai ar putea fi diagnosticați greșit cu dereglare a insulinei și considerați ca având EMS în mod eronat. În plus, pentru unii dintre caii cu ID, nivelurile de insulină la T60 în OST după călătorie au fost de peste două ori mai mari decât cele dinaintea transportului.

Această cercetare reprezintă un pas important în înțelegerea dereglării insulinei și a EMS. Descoperirile arată că efectuarea unui OST la trei ore după transportul pe termen scurt poate duce la un diagnostic inexact al ID, fie că se testează un nou caz sau se monitorizează starea unui cal cu ID. În plus, trebuie acordată o atenție specială în transportul cailor cu ID, în special celor cu antecedente de laminită asociată cu hiperinsulinemie.

Sunt necesare studii suplimentare pentru a determina cel mai bun moment pentru testarea diagnostică dacă caii sunt transportați la o clinică veterinară pentru OST-uri.

Sursă: veterinary-practice.com

 Articole cu același subiect: