Cine se teme de schimbare?

Situatia aceasta poate fi extrapolata cu succes in cadrul profesiei noastre. Foarte multi dintre noi ne-am obisnuit cu un sistem si luptam cu disperare ca acesta sa nu se schimbe deoarece ne este frica de ce ar putea fi in viitor. Preferam siguranta in locul progresului. imi aduc aminte ca prin 2005, cind sa introdus sistemul de identificare al animalelor, cei mai multi dintre noi au reclamat ca nu vor putea sa-l faca, ca este greoi, ca nu ne trebuie, ca nu stim sa operam in calculator etc.

Dupa doar sase ani, acum, in 2011, tinem cu dintii de el si il consideram indispensabil. La fel s-a intamplat si cu concesiunile. Cand s-au realizat, foarte multi au tipat ca vom da faliment, ca nu vor putea sa supravietuiasca si multe alte cate s-au mai spus. Acum nimeni nu mai vrea ca acestea sa se schimbe. Istoria a aratat ca, in ambele cazuri, schimbarea a adus progres si bunastare materiala. in acest moment, consider ca a venit momentul ca sistemul sa se schimbe din nou. Sistemul concesiunilor veterinare, care a fost solutia buna la acel moment, nu mai pare la fel de buna, la conditiile de acum. Pe langa avantajele pe care le-a adus, anume independenta, posibilitatea de a fi propriul stapan, castiguri importante, a produs din pacate si multe efecte negative. Foarte multi colegi au facut din activitatea de concesiune unicul obiectiv. Multi au uitat sa se mai pregateasca profesional, au uitat de nevoile reale ale proprietarului de animale, acelea de asistenta si consultanta.

Multi dintre noi uitam sa mai trecem pe la Dispensar cu zilele lasand treaba in grija unor asistenti mai mult sau mai putin pregatiti. Trebuie sa fim corecti si sa spunem, fara sa jignim pe nimeni, ca unii dintre noi nu mai fac asistenta veterinara de ani buni decat ocazional. Acest lucru se vede in nenumaratele plangeri ale proprietarior adresate atat politicului, Directiilor Veterinare, Colegiului Medicilor Veterinari, iar imaginea medicului veterinar din mediul rural a suferit mult in ultimii ani. Este adevarat ca foarte multe acuzatii se aduc nefondat de catre persoane neavizate sau rau intentionate, dar oare chiar nu exista astfel de cazuri? Daca maine Statul ar decide sa nu mai plateasca actiunile veterinare obligatorii, oare cati dintre noi suntem capabili sa ramanem pe piata prin forte proprii? Din acest motiv cred ca sistemul veterinar concesionar ar trebui regandit. Nu cred ca impunerea unui medic veterinar anume proprietarului cu care acesta sa-si efectueze actiunile obligatorii pe animalele proprietate personala este un lucru ortodox. si pentru a intelege mai bine fenomenul, incercati sa faceti un exercitiu de ima ginatie: cum ar fi daca Statul v-ar obliga sa va faceti consultatiile si tratamentele la un medic uman, care nu este de gasit cand aveti nevoie sau este mai tot timpul euforic? Cum ar fi daca ati avea copilul bolnav si doctorul dumneavoastra nu s-ar deplasa sa-l consulte? Nu cred ca v-ar conveni. Din pacate asa se intampla in foarte multe situatii in cazul proprietarilor de animale.

Cred ca s-a facut un lucru foarte bun si firesc atunci cand proprietarii exploatatiilor comerciale si-au putut alege singuri cabinetul veterinar cu care sa incheie un contract de prestari de servicii veterinare si care apoi a efectuat si actinile din Programul Strategic. Oare nu ar trebui ca aceasta prevedere sa fie extinsa si exploatatiilor nonprofesionale? Oare nu ar fi normal ca proprietarul sa fie cel care sa fie obligat prin lege sa incheie un contract cu un cabinet veterinar organizat in conditiile legii si acesta sa alega cu cine doreste sa colaboreze pentru actiunile executate pe animalele proprietate personala?! Cum spuneam si in deschiderea articolului, teama de schimbare ne afecteaza pe toti. in cazul nostru, consider ca noul sistem ar aduce beneficii acelor colegi seriosi, marea majoritate dintre noi, care nu ar avea o problema sa-si ofere serviciile proprietarilor, si care vor fi solicitati fara doar si poate de proprietari. in acelasi timp, sunt sigur ca acest sistem va constitui o problema pentru cei care fenteaza profesia, pe care ii intereseaza numai actiunile decontate de Stat si care vor avea probabil de suferit. Cred ca acest sistem ar cerne real clasa medicilor privati, ar da posibilitatea celor profesionisti sa se dezvolte si sa practice meseria la standardele dorite iar prestigiul profesional ar creste exponential. Asa cum nu poate exista dragoste cu forta, sper ca sunteti de acord ca nici o relatie fortata medic proprietar - pacient nu este sanatoasa.

Desigur ca aceasta schimbare trebuie sa vina in paralel cu reglementarea circulatiei medicamentului veterinar care trebuie sa ajunga exclusiv la medicul veterinar, cu schimbarea opticii privind autorizarea si inregistrarea Cabinetelor Veterinare, precum si schimbarea modului de efectuare a pregatirii profesionale care trebuie sa devina o prioritate constanta a medicului si nu o obligatie cum este in acest moment pentru unii.

Astept parerile si comentariile voastre pe www.pmvpr.ro si www. veterinarul.ro