Interviu succes dr. Aurelian Ștefan - Center of Hope

Când ați început cariera de doctor medic veterinar și care au fost primele cazuri pe care le-ați avut de tratat ca și medic?

Imediat ce am absolvit la București în 2004 am plecat la Pitești unde se eliberase un loc la un adăpost cu 300 de câini și pisici, aparținând unei fundații germane. Primele cazuri au fost chirurgicale: sterilizări de căței și pisici. 

Ați deschis prima clinică veterinară la trei ani de la finalizarea studiilor, în orașul Craiova. Cum a fost începutul în antreprenoriat? Cu ce provocări v-ați confruntat în această postură? Ce v-ați fi dorit să știți atunci când ați deschis prima clinică veterinară?

Când am deschis clinica la Craiova, într-o vilă închiriată cu 500 de Euro am fost foarte norocos să fac echipă cu fratele meu Dr. Ștefan Petrișor, iar la început eram doar noi doi în cabinet. La scurt timp, a mai venit o asistentă și apoi încă una și am lucrat în patru cam patru ani. Provocările erau legate în special de programul  de lucru, eram practic non stop în cabinet și nu făceam altceva decât să muncim. Mi-aș fi dorit să știu că o clinică veterinară este o afacere care se crește cu regulile economiei de piață și că nu e deloc o glumă să fii pe picioarele tale. Mi-aș fi dorit să știu atunci că specializarea este un lucru pe care la un moment dat îl vei dori să ți se întâmple, dar aceasta nu poate veni peste noapte.

Ați realizat, de-a lungul carierei, multe campanii de sterilizări/castrări gratuite pentru proprietarii de animale de companie care nu își permit costul acestor servicii. Ce anume v-a determinat să vă îndreptați către această zonă de medicină veterinară socială a practicii veterinare? Aveți un număr de intervenții de sterilizări pe care le-ați realizat până acum? 

În ultimii 10 ani probabil că ne apropiem de 100.000 de sterilizări de căței și de pisici efectuate de mine și de echipa noastră în țară și străinătate. Încă de la primul job am cunoscut situația animalelor fără stăpân și ele aflate sub umbrela jurământului depus la absolvire și care nu au nici mai puține drepturi nici mai multe decât animalele de companie cu stăpân. Acestea sunt doar mai puțin norocoase și victime ale unei percepții și ale unei strategii naționale inexistente vis a vis de această problemă care a fost gestionată doar la vârf și anume la nivel de adăposturi. Pur și simplu pe mine m-a sensibilizat această problemă și am hotărât să rămân în lumea aceasta să-i spunem a ONG-urilor de profil care sunt de mare folos societății și care aveau nevoie de medici implicați și care să le audă păsurile. Nu este nici un secret pentru nimeni că medicina veterinară este scumpă și privată sută la sută ceea ce este perfect normal în secolul XXI. Problema este ce se întâmplă când animalele nu au acces la servicii veterinare și asta se întâmplă frecvent la noi. Așadar: dacă nu eu atunci cine, dacă nu acum, atunci când?!

Când ați deschis spitalul veterinar de medicină veterinară socială? Cum vedeți dvoastră rolul medicului veterinar în medicina veterinară socială? De ce ar trebui să se implice medicii veterinari în această zonă a medicinii veterinare? 

În 2010 scriam într-un buletin informativ al unui ONG că am de gând să fac primul spital de medicină veterinară socială din România, iar în 2017 am reușit să-l inaugurăm. Rolul medicului veterinar în medicina socială este unul cu dublu sens. Medicina veterinară capitalistă este una extrem de dură și rigidă fiind orientată pe profit prin prisma organizării medicilor veterinari în societăți comerciale. Acest lucru afectează foarte mult medicii veterinari atât fizic, cât și psihologic. În UK suntem în topul sinuciderilor și depresivilor. Din promoția mea, am colegi care nu mai sunt printre noi și cu siguranță că au fost afectați de rolul lor în societate, care era exclusiv de prestare a unui serviciu care să genereze profit. Medicii care se implică în programe sociale sunt aceia care doresc să își contrabalanseze psihicul prin ajutarea animalelor acolo unde nu poate ajuta nimeni din varii motive: infrastructural, financiar, temporal și lista poate continua. Și este mare nevoie de aceste programe sociale care au început să se înmulțească în România și acesta este un lucru bun. Rolul medicului veterinar este exact același ca al medicului uman care merge în comunități sărace și ajută copiii și oamenii din acele comunități. Avem nevoie de ei? Cu siguranță că da! 

Cum se combină medicina veterinară socială cu afacerea veterinară? Care este „profitul”(câștigul poate profesional, poate satisfactie, poate recunoaștere în comunitate) din această practică?

Această combinație este una care depinde foarte mult de care dintre cele două are mai mare succes: dacă afacerea veterinară este de succes, ea poate susține proiectul social în care ești implicat tu sau clinica ta. Dacă proiectul social în care ești implicat este de mare succes, el va atrage obligatoriu și clienți care preferă să fii medicul lor pentru că au mare încredere în experiența ta, cunoscut fiind faptul că medicina socială vine cu foarte foarte multe cazuri și necazuri ale animalelor din care medicii implicați sigur câștigă o vastă experiență. 

Profitul dintr-un proiect social este categoric cel emoțional. Faptul că ai ajutat acolo unde nu se aștepta nimeni să ajuți, faptul că poți schimba necondiționat viața unui animal este categoric o mare răsplată. Trebuie spus că la spitalul nostru nu avem medici voluntari, ci sunt angajați și au beneficii interesante din punct de vedere al programului de lucru și al posibilităților de instruire continuă. 

Ce înseamnă succesul în medicina veterinară din punctul dvoastră de vedere?

În primul rând, dacă ești încă în branșa asta după 10 ani de la absolvire, asta se cheamă succes. Dacă îi poți modela și îndruma pe colegii tăi mai tineri și ei să spună: „Xulescu m-a învățat asta și uite că îmi prinde bine”, asta se cheamă succes. Dacă poți trăi decent din medicina veterinară, asta se cheamă succes. Dacă poți vindeca animalul unui om care nu are nimic decât acel cățel sau pisică, asta se cheamă succes. Dacă ai colegi pe care să te poți baza și să îți închizi telefonul măcar două zile asta înseamnă succes! 

Vă considerați un medic veterinar de succes? 

Prefer să las această caracterizare la aprecierea celor din jurul meu. Ce pot spune este că dacă nu sunt considerat un veterinar de succes, îmi doresc să fiu considerat un veterinar de valoare. 

Dacă ar fi să o luați de la capăt, în cariera veterinară, ce ați face la fel și ce ați schimba? 

E foarte greu să răspunzi la această întrebare. Categoric aș schimba abordarea vis a vis de specializarea veterinară. Aș rezerva un timp mai mare acestei importante laturi a medicinei veterinare. Aș investi mai mult în pregătirea profesională continuă și în echipa din jurul meu. 

Ce planuri de viitor aveți cu privire la medicina veterinară? 

Am făcut un spital și urmează să mai facem unul în următorii trei-cinci ani. Îmi doresc să fac șapte spitale în activitatea mea profesională, care, obligatoriu să aibă și o latură socială importantă. Pe plan profesional, voi îmbrățișa cel puțin o specialitate veterinară unde să mă perfecționez și să pot împărtăși colegilor ce știu eu și bineînțeles să învăț de la ei. 

Ce l-ați sfătui pe proaspăt absolvent de medicină veterinară? Care ar fi cele 5 lucruri pe care ar trebui să le știe înainte de a se angaja sau de a-și deschide un cabinet? 

Pe colegii proaspăt absolvenți i-aș sfătui să meargă să facă practică adevărată în cabinete. I-aș sfătui să ia cărțile de bază și să le stăpânească pentru ca teoria să nu le lipsească și să-i însoțească în practică. Înainte de a se angaja trebuie să știe să-și prezinte calitățile, dar și defectele și să nu le fie teamă să recunoască de exemplu, că nu știu. Să știe să trimită unui coleg mai experimentat un caz unde nu se descurcă, indiferent dacă sunt la ei în clinică sau lucrează în alt cabinet. Dacă vrei să îți deschizi cabinet, fii pregătit să nu mai ai timp liber, pentru ca antreprenoriatul este extrem de cronofag și surprinzător. Nu în ultimul rând, să nu le fie frică de eșec, dar să fie atenți cu cheltuielile inutile. Țin minte că la primii bani pe care i-am făcut profit, am avut de ales între a-mi lua mașină sau aparat de analize. Am mai mers cu trenul un an.