Boala renală cronică este una dintre cele mai comune cauze de morbiditate și mortalitate la pisicile în vârstă, afectând aproximativ 30% din populația de pisici în vârstă. Etiologia bolii este încă necunoscută, dar este caracterizată de inflamație tubulo-interstițială, atrofie tubulară și fibroză, cu glomeruloscleroză secundară. Diverse etiologii au fost propuse pentru această afecțiune, dar majoritatea pisicilor nu au dovezi ale unei cauze definitive, sugerând că boala rezultă dintr-o combinație de factori care variază între indivizi. Disfuncția renală este corelată cu gradul de leziune tubulo-interstițială, iar hiperfiltrarea, proteinuria, inflamația tubulo-interstițială, daunele oxidative, hipoxia și inducerea sistemului renina-angiotensină-aldosteron (SRAA) sunt considerate factori majori care contribuie la procesul de leziune tubulo-interstițială. Pierderea nefronilor funcționali poate duce la hiperfiltrare, ceea ce duce la hipertensiune intraglomerulară și poate fi agravată și mai mult de hipertensiunea sistemică. Un studiu retrospectiv recent a constatat că fibroza este semnificativ corelată cu stadiul bolii, sugerând că acesta poate fi un indicator important pentru diagnosticul și gestionarea BRC la pisici.

Cuvinte cheie articol: boala renală cronică pisică, inflamația tubulo-interstițială, Glomerulonefrita Nefrita tubulo-interstițială Infecția cronică persistentă