Un studiu realizat de Universitatea de Stat din Washington (WSU) a analizat fenomenul de „rezistență dobândită la căpușe” la șoareci, iepuri și bovine, arătând că, odată ce animalele sunt expuse la căpușe, acestea dezvoltă o formă de imunitate care reduce semnificativ populația de căpușe.

Acest aspect este esențial, deoarece dimensiunea populației de căpușe joacă un rol crucial în ecologia acestor arahnide: mai multe căpușe înseamnă un risc mai mare de boli și alte probleme pentru oameni, animale sălbatice și animale de fermă.

„Multă atenție se îndreaptă către înțelegerea factorilor care determină creșterea sau scăderea populațiilor de căpușe: ce le face mai abundente într-un loc și mai puțin în altul?”, a explicat Jeb Owen, profesor asociat de entomologie la WSU și autorul principal al studiului, publicat în revista Ticks and Tick-Borne Diseases. „Dacă înțelegem aceste fenomene, putem găsi modalități de a reduce problemele asociate cu căpușele.”

Majoritatea cercetărilor anterioare s-au bazat pe experimente cu animale de laborator, cum ar fi șoarecii de casă sau porcușorii de Guineea, care nu sunt gazde naturale pentru căpușe. Pentru a apropia studiul de realitatea ecologică, cercetătorii au folosit trei specii-gazdă pentru căpușa de munte Rocky Mountain: șoareci, iepuri și bovine, crescute în facilitățile USDA de la Universitatea din Idaho.

Căpușele au fost hrănite pe aceste animale în toate cele trei stadii de dezvoltare — larve, nimfe și adulte —, iar rezultatele au fost comparate între animalele care mai fuseseră expuse anterior la căpușe și cele care nu. În toate cazurile, animalele anterior infestate au dezvoltat o formă de rezistență, ceea ce a dus la o reducere a populației de căpușe în toate stadiile de viață.

În medie, cu aproape 23% mai puține căpușe de pe gazdele expuse anterior au ajuns la maturitate, iar femelele adulte au produs cu 32% mai puține larve. Simulările ulterioare au arătat că imunitatea dobândită la gazde ar putea reduce cu 68% rata medie de creștere a populației de căpușe cu trei gazde.

„Cumulativ, pe parcursul ciclului de viață, impactul este foarte mare”, a subliniat Owen. „Aceasta ne oferă o perspectivă nouă asupra motivelor pentru care populațiile de căpușe cresc sau scad.”

Problemele generate de căpușe sunt multiple: bolile transmise la oameni, precum boala Lyme sau febra Rocky Mountain, pot avea consecințe grave, unele chiar fatale. Anumite căpușe pot declanșa o alergie la carnea roșie, care provoacă reacții severe după consumul acesteia. De asemenea, ele afectează direct animalele, cauzând anemie, scădere în greutate și iritații care le împiedică să se hrănească normal.

„Dacă animalul își petrece tot timpul scărpinându-se din cauza iritației, asta afectează creșterea, pentru că mănâncă mai puțin”, a explicat Owen.

Descoperirile sugerează că răspunsul imun natural ar putea fi replicat prin dezvoltarea unui vaccin. Acest demers necesită cercetări suplimentare, iar studiul identifică mai multe direcții de urmat, precum viteza cu care apare rezistența și durata acesteia.

Totodată, rezultatele aduc o nouă dimensiune în înțelegerea factorilor care determină dinamica populațiilor de căpușe, un domeniu dominat până acum de analiza influențelor climatice și de mediu.

„Fenomenul de rezistență dobândită la căpușe ar putea avea un rol esențial în reglarea populațiilor acestor paraziți”, a concluzionat Owen.

Jurnal: .P. Owen et al. Linked empirical studies reveal the cumulative impact of acquired tick resistance across the tick life cycle, Ticks and Tick-borne Diseases (2025). DOI: 10.1016/j.ttbdis.2025.102460

Sursa: phys.org

 Articole cu același subiect: