Programele de vaccinare a câinilor reprezintă o metodă extrem de eficientă de control și, în cele din urmă, de eliminare a rabiei. Cu toate acestea, cercetări recente au arătat cât de dăunătoare pot fi lipsurile geografice în acoperirea vaccinală pentru controlul virusului.

Studiul, coordonat de Universitatea din Glasgow în colaborare cu Ifakara Health Institute, Tanzania, și Global Animal Health Tanzania, a analizat două decenii de date privind vaccinarea câinilor din districtul Serengeti, între 2002 și 2022. Lucrarea a fost publicată în revista PLOS Biology.

Prin analiza unor date locale detaliate, cercetătorii au putut evidenția unde programele de vaccinare au fost eficiente și, mai ales, de ce au apărut unele focare de rabie transmise de câini.

Rezultatele au arătat că, atunci când vaccinarea canină era realizată în mod regulat și acoperea uniform întreaga zonă, cazurile de rabie la oameni erau rare sau inexistente. Totuși, apariția de cazuri umane a fost corelată cu zone, precum grupuri de sate, în care vaccinarea nu a avut loc timp de mai mult de doi ani.

Concluziile studiului arată că menținerea controlului rabiei în Tanzania necesită extinderea eforturilor de vaccinare a câinilor, cu accent pe o acoperire geografică uniformă. Deplasările frecvente ale câinilor contribuie la reapariția rabiei în zone deja vaccinate, din cauza vecinătății cu regiuni nevaccinate.

„Din păcate, rabia circulă atât de larg încât, chiar dacă protejezi unele sate pentru o perioadă, este foarte probabil ca boala să revină, răspândindu-se de la câinii domestici din satele învecinate nevaccinate. Asta înseamnă că vaccinarea câinilor trebuie să fie un efort concertat și coordonat”, a declarat Dr. Elaine Ferguson, de la Universitatea din Glasgow, Facultatea de Biodiversitate, Sănătate Unică și Medicină Veterinară.

Deși există vaccinuri eficiente pentru oameni după expunerea la virus, rabia transmisă de câini este în continuare responsabilă pentru zeci de mii de decese umane în fiecare an. Cele mai afectate sunt regiunile din Africa și Asia, unde comunitățile rurale sunt cele mai expuse atât mușcăturilor, cât și dificultății de a accesa vaccinarea post-expunere în timp util. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), patru din zece victime ale rabiei sunt copii.

În 2015, a fost lansat obiectivul Zero până în 2030, ce vizează eradicarea deceselor cauzate de rabia transmisă de câini până în 2030. Vaccinarea în masă a câinilor este un element central al acestei strategii.

De altfel, vaccinarea canină a fost esențială în eliminarea rabiei din Japonia în 1957 și continuă să fie menținută acolo ca măsură de prevenire a reintroducerii virusului. Între 1980 și 2010, vaccinarea în masă a contribuit la reducerea cu peste 95% a rabiei canine în America Latină și Caraibe, iar în prezent Mexicul este declarat liber de rabie transmisă de câini la om.

În ciuda progreselor semnificative în America de Nord și America de Sud, vaccinarea canină în masă nu a fost încă implementată la scară largă în Africa și Asia. În continuare, zonele rurale din districtul Serengeti din Tanzania sunt expuse riscului unor focare ale acestei boli mortale.

„Provocarea în Africa este că vaccinarea câinilor nu a fost o prioritate. Sperăm ca această cercetare să contribuie la schimbarea situației, arătând cât de eficientă este vaccinarea și cât de important este ca eforturile să fie extinse în toate comunitățile”, a declarat Dr. Ahmed Lugelo, Ifakara Health Institute.

Jurnal: Elaine A. Ferguson et al, Improved effectiveness of vaccination campaigns against rabies by reducing spatial heterogeneity in coverage, PLOS Biology (2025). DOI: 10.1371/journal.pbio.3002872

Sursa: phys.org

 Articole cu același subiect: