Țestoasele sunt printre cele mai populare animale exotice de companie în Regatul Unit, însă un studiu amplu realizat de Royal Veterinary College arată că multe dintre ele suferă din cauza îngrijirii necorespunzătoare. Analiza celor mai frecvente boli identificate în rândul acestor animale scoate la iveală lipsa de informare a proprietarilor și subliniază nevoia unor controale veterinare regulate. Deși unele specii pot trăi până la 100 de ani, vârsta medie la care mor este mult mai mică — un semnal de alarmă pentru toți cei care dețin sau intenționează să adopte o țestoasă.

Țestoasele, broaștele țestoase semiacvatice (terrapins) și țestoasele marine, au fost importate în număr mare în Marea Britanie de-a lungul timpului. Cu toate acestea, cercetările privind aceste specii, ținute frecvent ca animale de companie, sunt foarte puține. Drept urmare, ele sunt adesea ținute în medii nepotrivite și îngrijite incorect, ceea ce le permite să supraviețuiască, dar nu să prospere.

Deși mulți proprietari consideră țestoasele animale de companie ușor de întreținut, acestea ajung frecvent la cabinetele veterinare cu diverse probleme de sănătate. Din acest motiv, echipa de cercetători din cadrul programului VetCompass al Royal Veterinary College a analizat fișe medicale anonimizate pentru a raporta tipurile de specii prezentate, afecțiunile diagnosticate și datele referitoare la mortalitate.

Dintre cele 2.040 de animale analizate, 94,26% au fost înregistrate ca fiind țestoase, 3,63% ca broaște țestoase semiacvatice și 2,11% ca țestoase marine. Cele mai frecvente specii de țestoase au fost țestoasa lui Hermann, țestoasa rusească (Horsfield) și țestoasa mediteraneană cu pinteni, în timp ce cele mai întâlnite specii de broaște țestoase semiacvatice au fost țestoasa mosc și țestoasa cu plastron galben.

Studiul a arătat că cele mai comune afecțiuni întâlnite la țestoase au fost anomalii ale ciocului, gheare crescute excesiv și anomalii ale carapacei. La broaștele țestoase semiacvatice, cele mai frecvente afecțiuni au fost anomaliile carapacei superioare și inferioare. Majoritatea acestor afecțiuni sunt vizibile extern, ceea ce facilitează identificarea și diagnosticarea. Totodată, aceste probleme sunt adesea legate de condiții nepotrivite de îngrijire, dar pot indica și boli interne, mult mai greu de detectat la aceste specii.

Datorită adaptărilor evolutive, speciile de țestoase sunt foarte bune în a ascunde bolile interne. Astfel, cercetarea subliniază importanța informării proprietarilor și efectuarea unor controale veterinare anuale, pentru ca bolile să fie diagnosticate la timp și, acolo unde este posibil, tratate.

Pe durata studiului, în 9,90% dintre cazuri a fost înregistrată moartea animalelor. Deși unele specii de țestoase pot trăi până la 100 de ani, vârsta medie la deces în cadrul studiului a fost de doar 7,32 ani, ceea ce sugerează că multe dintre aceste animale mor prematur.

„Această cercetare ne-a oferit o bază de la care putem începe să înțelegem ce văd în prezent medicii veterinari în practică și, astfel, să avem o imagine asupra stării de sănătate a populației”, a declarat Dr. Jessica May Hornby, medic veterinar specializat în animale exotice și autor principal al studiului. „Oamenii nu mai dețin doar speciile comune de animale de companie, precum câini sau pisici, astfel că aceste date sunt esențiale pentru a înțelege unde și cum au nevoie deținătorii și medicii veterinari de mai mult sprijin și instruire, pentru ca aceste creaturi minunate să beneficieze de îngrijirea medicală de care au nevoie, mai ales că multe dintre ele ar trebui să supraviețuiască cu ușurință!”

Sursa: veterinary-practice.com