Cum a început pasiunea ta pentru medicină veterinară? Ți-ai dorit dintotdeauna această carieră?

Luba: Încă din copilărie am visat să devin medic veterinar. Am crescut în anii ’90, când străzile erau pline de animale abandonate, iar dorința mea cea mai mare era să le pot salva pe toate. Niciodată nu m-am imaginat făcând altceva; încă de atunci, meseria aceasta era parte din identitatea mea.

Ce te-a inspirat cel mai mult în anii de studenție? Ce profesori sau experiențe ți-au marcat parcursul?

Luba: În timpul studenției am avut norocul să întâlnesc câțiva profesori care m-au inspirat cu adevărat să învăț și să evoluez, deși, din păcate, nu au fost mulți. Cel care m-a marcat profund a fost profesorul de chirurgie, Dr. Dimov. Am avut șansa să lucrez în clinica lui în ultimii ani de facultate, iar acolo mi-am format o gândire medicală solidă și corectă. Am învățat enorm de la el, atât profesional, cât și uman.

Cum îți amintești primele luni de practică? Au fost mai mult o provocare sau o confirmare a alegerii făcute?

Luba: Toate aceste experiențe au fost o confirmare că sunt pe drumul potrivit. Am înțeles că, dacă îmi păstrez dorința de a învăța în fiecare zi și dacă aplic ceea ce învăț, pot salva tot mai multe animale. Fiecare progres, oricât de mic, înseamnă o viață schimbată.

De ce ai ales să te implici atât de devreme în partea educațională și comunitară, pe lângă practica medicală?

Luba: La începutul carierei aveam o dorință imensă de a învăța cât mai mult și cât mai repede. Știu sigur că nu am fost singura, mulți tineri veterinari simt aceeași pasiune și nerăbdare. Tocmai de aceea am vrut întotdeauna să îi sprijin pe cei care împărtășesc visul meu. Am avut norocul să învăț de la medici din întreaga Europă, iar dorința mea a fost ca și alți colegi să aibă acces la aceleași oportunități.

Cum a apărut ideea revistei Vets on the Balkans și care a fost misiunea ei inițială?

Luba: Totul a început din dorința de a învăța. În 2013 l-am întâlnit pe dr. Valentin Nicolae, pe atunci președintele AMVAC, și am văzut ce comunitate extraordinară a reușit să creeze. Fiind din Bulgaria, m-a surprins cât de puțini medici din țara mea știau despre acest congres atât de aproape de noi. Atunci mi-am dat seama că avem nevoie de mai multă informare și de conexiune. În același timp, am întâlnit în țările balcanice medici excepționali, care practică medicina veterinară la un nivel înalt, și mi-am dorit ca succesul lor să fie cunoscut de toți, nu doar de mine.

Ce provocări ai întâmpinat la început în construirea unei comunități veterinare regionale?

 Luba: Nu pot spune că am întâmpinat provocări majore. Medicii din Balcani au fost extrem de deschiși și primitori, iar inițiativa a prins viață firesc, fără eforturi. Totul a curs natural.

Cum ai reușit să atragi colaboratori și parteneri din atâtea țări diferite din Balcani?

Luba: Cred că m-a ajutat mult propria mea personalitate. Oamenii au simțit cât de important este pentru mine să împărtășim cunoștințele și să ducem știința mai departe. „Sharing is caring”  este  motto-ul Vets on The Balkans

Ce impact consideri că a avut revista asupra medicilor veterinari din regiune, în special asupra tinerilor?

Luba: Cred că cei din comunitate ar putea răspunde cel mai bine la această întrebare, însă ceea ce observ eu, și mă bucur din tot sufletul, este că oamenii comunică mult mai mult și mai frumos. Se cunosc, schimbă idei, învață unii de la alții, iar rezultatul final este cel mai important: mai multe animale salvate și o profesie mai unită.

Care au fost cele mai memorabile momente sau reacții primite de la colegii veterinari?

Luba: Unul dintre cele mai memorabile momente pentru mine a fost primirea premiului mondial WSAVA. Are o valoare sentimentală uriașă și îmi oferă puterea de a continua și de a construi și mai mult. Dar, de fapt, fiecare zi petrecută cu Vets on The Balkans mi-a adus oameni minunați, am legat  prietenii și bucuria de a vedea cum comunitatea noastră crește. Este o parte esențială din viața mea profesională.

Cum a evoluat proiectul și ce planuri ai pentru viitorul Vets on the Balkans?

Luba: De trei ani organizez și conferința anuală, cu un preț accesibil, însoțită de mai multe workshopuri. Este un prilej minunat să ne revedem, să discutăm, să învățăm și să legăm noi conexiuni. Iar tradiția noastră este ca în fiecare ediție cel puțin unul dintre speakeri să fie un medic din Balcani.

Ce te-a determinat să alegi România pentru doctorat și, ulterior, să te stabilești aici?

Luba: Nu am avut inițial în plan să mă mut în România. Am primit oportunitatea de a-mi continua studiile doctorale aici și am acceptat. După un an petrecut în București, am adus-o și pe fiica mea, iar de atunci am ales să urmez direcțiile pe care mi le-a oferit viața.

Cum a fost tranziția profesională dintre Bulgaria și România? Ce asemănări și diferențe ai observat între cele două sisteme veterinare?

Luba: Tranziția a fost o adevărată provocare. Există diferențe notabile între sistemul veterinar din Bulgaria și cel din România. În Bulgaria, multe clinici sunt mari, cu numeroși medici angajați, iar modul în care este abordat pacientul la intrarea în clinică este diferit. Totuși, cele mai mari diferențe le-am observat la proprietarii de animale: în România există un respect deosebit pentru medicul veterinar, iar majoritatea proprietarilor urmează cu seriozitate recomandările și tratamentele.

Cum te-au primit colegii veterinari români și cum s-a construit colaborarea cu comunitatea de aici?

Luba: Comunitatea profesională era deja formată înainte ca eu să mă mut aici. În cei 10 ani petrecuți în România, pot spune că am întâlnit colegi și prieteni adevărați. Medicii sunt deschiși la comunicare, iar integrarea mea a fost ușoară.

Ai învățat ceva specific în România care a devenit esențial în modul tău de a practica medicina veterinară?

Luba: Nici nu le pot număra… În fiecare zi de muncă învăț ceva nou. Pot spune însă că am găsit o adevărată sursă de inspirație în felul în care Valentin Nicolae și Iuliana Ionașcu pun accent pe educație și pe sprijinirea colegilor.

Ce apreciezi cel mai mult la viața profesională și personală din București?

Luba: Pe plan profesional, apreciez enorm faptul că, de un an și jumătate, visul meu de a avea propria practică a devenit realitate. De asemenea, există foarte multe oportunități de dezvoltare – conferințe, workshopuri, cursuri. Pe plan personal, România este o țară extraordinar de frumoasă, mult mai stabilă economic, cu instituții care funcționează (chiar dacă mulți români nu cred asta). Îmi place mult și latura culturală: merg des la teatru și apreciez enorm oferta culturală bogată.

Ce crezi că lipsește medicilor veterinari din Europa de Est pentru a fi mai vizibili și mai uniți la nivel internațional?

Luba: În ultimii 10 ani, medicii din Europa de Est au evoluat enorm. Totuși, ceea ce încă lipsește este accesul la educație postuniversitară la un cost adaptat salariilor medicilor aflați la început de drum.

Ce sfat ai oferi tinerilor veterinari care vor să își construiască o carieră dincolo de granițele propriei țări?

Luba: Sfatul meu este să îți asculți inima. Dacă faci lucrurile cu suflet și cu dragoste pentru animale, oportunitățile apar. Trebuie doar să ai ochii deschiși, să alegi ceea ce îți dorești cu adevărat și să nu îți fie teamă de propriile frici.

Cum vezi viitorul profesiei veterinare în Balcani în următorii 10 ani?

Luba: Sincer, sper ca nivelul de educație să continue să crească. Totuși, mă tem că, dacă prețurile pentru formare rămân atât de ridicate și inaccesibile, peste 10 ani ne putem confrunta cu un nivel mai scăzut al actului medical, pentru că mulți medici nu își vor permite workshopuri sau conferințe.

Care este cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o în toți acești ani de muncă și colaborare?

Luba: „Ce dai, aia primești.” Poate nu primești neapărat de la persoana căreia i-ai oferit, dar, în ansamblu, tot ceea ce dăruiești se întoarce. Și foarte important: să nu-ți fie teamă să spui „nu pot”, „nu știu”, „ajută-mă, te rog”.

De 16 ani, Veterinarul.ro prezintă faptele și dezbaterile din profesie, cu scopul de a informa și sprijini comunitatea veterinară. Publicăm articole care reflectă atât perspectivele medicilor, cât și impactul asupra societății. Mulțumim pentru contribuția și implicarea adusă, editorilor și abonaților medici veterinari români, fără de care nu am fi putut exista. Le datorăm recunoștința noastră pentru perseverența de a rămâne fideli principiului care ne ghidează din prima zi: Veterinarul.ro există pentru și împreună cu comunitatea veterinară din România.

Primește ultimele noutăți veterinare

Abonează-te la newsletterul săptămânal Veterinarul.ro

În fiecare luni îți trimitem pe e-mail cele mai importante știri și articole din domeniul veterinar.

Mă Abonez

Articole cu același subiect:

De la prima hemodializă la câine la formarea noii generații de veterinari: parcursul dr. Alina Ștefănescu în nefrologie și urgențe

Dr. Alina Ștefănescu este unul dintre pionierii hemodializei veterinare din România și unul dintre p...

Semnal de alarmă în Europa: tot mai puține medicamente veterinare esențiale, risc pentru fermieri și siguranța alimentară

Industria atrage atenția asupra unui declin fără precedent al tratamentelor disponibile pentru anima...

De la stetoscop la tabletă grafică: povestea Monicăi Pancu, medicul veterinar care a transformat empatia în artă vizuală

După mai bine de un deceniu dedicat medicinei veterinare, Monica Pancu a ales să își urmeze o altă p...

Creșterea numărului de animale de companie și noile tendințe în comportamentul proprietarilor din Statele Unite

Numărul câinilor de companie din Statele Unite a crescut constant în ultimele decenii, de la 52,9 mi...