Începuturile carierei

Ai știut foarte devreme că vrei să devii medic veterinar. Ce rol a jucat copilăria ta, petrecută în jurul animalelor, în această decizie?

Dr. Helga Demeny:  Am copilărit la țară, lângă Târgu Mureș și am fost interesată de toate animalele din jurul meu încă de mic copil. Aveam pe vremea respectivă vaci, găini, pisici și câini, dar am fost curioasă și împreună cu fratele meu observam broaște, diferite insecte și păsări. La școală eram fascinată de biologie și mi-a fost foarte ușor să rețin materia predată. S-a întâmplat de mai multe ori să aducem acasă căței și pisici abandonate pe stradă, iar mama ne permitea să le păstrăm și chiar ne încuraja să avem grijă de ei. Din fericire nimeni nu a încercat să mă convingă să fac altceva decât ceea ce îmi doream, astfel alegerea a fost una simplă, de a deveni medic veterinar.

 Privind retrospectiv, a existat un moment-cheie în facultate care ți-a confirmat că ai ales drumul corect?

Dr. Helga Demény: Nu, cred că pur și simplu mergeam înainte pe drumul ales, în speranța că lucrurile se creionează pe parcurs. Facultatea a fost pentru mine o perioadă cu urcușuri și coborâșuri. Am lucrat în paralel cu studiile pe tot parcursul facultății ca instructor de înot și tehnician EEG la o clinică specializată în epileptologie umană. Astfel, în special în anul 5 de facultate, deseori aveam îndoieli dacă voi lucra ca medic veterinar după terminarea studiilor. Cred că, în lipsa experienței practice, mulți își pun această întrebare pe măsură ce se apropie de finalizarea studiilor. Eu, la rândul meu, eram foarte nesigură pe mine în ceea ce privește experiența practică în medicina veterinară, însă în ultimul an de studiu am început să văd o oportunitate în specializarea în neurologia veterinară.

Cum au fost primii ani după absolvirea USAMV Cluj-Napoca și care au fost cele mai mari provocări la început de carieră?

Dr. Helga Demény: După terminarea facultății am plecat cu programul Erasmus într-o practică de 3 luni la Universitatea de Medicină Veterinară din Hanovra, Germania, la departamentul de neurologie. Am avut ocazia să urmăresc cum funcționează o instituție multidisciplinară și am acumulat puțină experiență clinică din neurologia veterinară.

A fost o perioadă grea, dar privind retrospectiv, foarte utilă în pregătirea mea. După ce m-am întors, m-am înscris la doctorat la Facultatea de Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, cu scopul să îmi aprofundez cunoștințele în epileptologia veterinară și cu speranța să pot aduce câteva noutăți despre utilizarea electroencefalografiei la animale.

Între timp, printr-un contract de colaborare, am început să lucrez împreună cu Dr. Pusztai Noemi, una dintre puținele persoane care au crezut în mine la momentul respectiv. De la Noemi am învățat mult și nu doar profesional. Este o persoană care îți arată drumul când ai nevoie, dar știe exact când este momentul să te susțină și să te încurajeze din spate. Nu mi-aș fi putut dori un mentor mai bun la începutul carierei.

Neurologia veterinară și influența medicinei umane

Colaborarea cu un neurolog uman specializat în epileptologie este mai degrabă atipică pentru medicina veterinară. Cum a început această colaborare și ce ți-a adus concret?

Dr. Helga Demény: L-am întâlnit pe Dr. Bogdan Florea în anul 5 de facultate. După terminarea unui curs de tehnician EEG, am început să lucrez cu el. Bogdan este medic neurolog, specialist în epileptologie, astfel consulta preponderent pacienți cu această patologie, iar eu efectuam înregistrările EEG la acei pacienți. A fost o perioadă intensă, cu o curbă de învățare foarte abruptă. Dacă mă gândesc retrospectiv, în acea perioadă am învățat să preiau anamneza într-un mod eficient, am văzut diferite patologii neurologice, am învățat un limbaj medical corect și multe altele. Aș putea să scriu o carte despre acea perioadă. Bogdan este un medic, aș putea spune prea pasionat de muncă, iar entuziasmul lui a fost sursă de inspirație și pentru mine. A fost, pe vremea respectivă, cel mai mare susținător al meu. Este foarte posibil ca fără el, eu să nu fiu astăzi unde sunt.

Ce elemente din neurologia umană au fost cel mai dificil de adaptat la practica veterinară?

Dr. Helga Demény: Medicina veterinară seamănă în multe aspecte cu neonatologia sau pediatria, unde în locul pacientului vorbesc părinții/proprietarii. Uneori semnele și simptomele sunt relatate complet eronat de către proprietar, iar alteori sunt interpretate necorespunzător de către medic. Să vezi, să știi și să simți ce se întâmplă cu acel animal presupune experiență, care poate fi câștigată doar în timp.

De ce ai ales epilepsia ca domeniu principal de interes și ce te-a fascinat cel mai mult la această patologie?

Dr. Helga Demény: Lucrând cu Dr. Bogdan Florea, am văzut această patologie prin prisma multor pacienți. Este fascinant cum o disfuncție temporară a creierului poate induce simptome dramatice în cazul unui pacient care, pe de altă parte, are o viață perfect normală. Crizele sunt de foarte multe feluri atât la pacienți umani, cât și la câini sau pisici. A fost interesant să observ la animale și să înțeleg ce se întâmplă în timpul crizelor din relatările pacienților umani. Având cea mai mare experiență cu această patologie, alegerea a fost una evidentă.

Doctoratul și cercetarea

Tema tezei tale de doctorat a vizat aplicațiile electroencefalografiei în epilepsia canină. De ce este EEG-ul încă subutilizat în medicina veterinară?

Dr. Helga Demény: Electroencefalografia ne oferă informații valoroase despre cum funcționează creierul și are în special utilitate în depistarea crizelor epileptice. Un aspect important este că pacienții noștri, cu mici excepții, nu cooperează atunci când vine vorba despre plasarea și menținerea unor electrozi pe cap pe o perioadă anume în care dorim să înregistrăm activitatea creierului. Astfel, de cele mai multe ori este nevoie de sedare. Dezavantajul este că substanțele folosite pentru sedarea pacientului pot influența activitatea creierului și pot masca anumite evenimente pe care tocmai încercăm să le identificăm. Un alt aspect ar fi puținii specialiști în domeniu și, ca urmare, lipsa unor protocoale de sedare, înregistrare și interpretare. Aceste limitări însă pot fi percepute ca oportunități. Categoric este un domeniu în care este loc de dezvoltare și sper să putem contribui și noi cu o mică parte în acest proces.

Care a fost cea mai importantă concluzie a cercetării tale doctorale?

Dr. Helga Demény: Sunt situații în care EEG-ul salvează pacientul. Poate suna exagerat, dar iată un exemplu. Un pacient (uman sau veterinar) poate să se afle în stare de inconștiență din mai multe motive. Între o criză epileptică lungă (status epilepticus) în care pacientul nu convulsionează și o stare comatoasă din alte motive, diferențierea se poate face doar cu ajutorul electroencefalogramei. Iar decizia terapeutică depinde de diagnostic.

Cum te-a schimbat profesional experiența doctoratului, ca medic clinician, dar și ca om?

Dr. Helga Demény: Pentru mine, în cadrul doctoratului, a contat cu adevărat drumul parcurs și nu diploma obținută ulterior. A adăugat mult la experiența mea profesională, într-un domeniu de nișă nu doar în România, ci și la nivel internațional. Ulterior, această expertiză profesională a deschis multe uși și a format relații valoroase cu alți specialiști din domeniu la nivel internațional.

Crezi că cercetarea academică este suficient încurajată în medicina veterinară din România?

Dr. Helga Demény: Depinde despre ce aspect vorbim, dar per ansamblu cred că nu. Din experiența personală, dacă compar atitudinea cadrelor didactice din România cu atitudinea celor din străinătate, este o diferență foarte mare. Un alt aspect important este lipsa experienței în multe domenii. Iar atunci când o atitudine orgolioasă vine împreună cu lipsa cunoștințelor și a experienței în domeniu, rezultatul este unul tragic. În unele domenii sau departamente universitare, lucrurile s-au schimbat mult în bine. Sper să fie un model de urmat pentru multe alte departamente; în felul acesta România ar putea să păstreze mulți oameni valoroși.

Experiența clinică și impactul asupra pacienților

Ai lucrat cu peste 500 de pacienți cu epilepsie și ai obținut controlul crizelor la mai mult de 350 dintre ei. Ce înseamnă, în practică, „un caz de succes” pentru tine?

Dr. Helga Demény: În medicină noi urmărim protocoale de diagnostic și de tratament, care astăzi sunt la un click distanță. Categoric este foarte important să înțelegem fenomenele din spatele unor simptome și răspunsul la un tratament, dar nu mai trebuie inventată roata. Trebuie doar să știm să alegem informația potrivită și corectă și să o punem în context. Astfel sună arogant la persoana I singular: „am obținut controlul crizelor la mai mult de 2/3 dintre pacienții cu epilepsie”.

Adevărul este că noi stabilim un diagnostic și prescriem un tratament. Răspunsul pacientului este dependent de mai mulți factori, și anume: ce cauză stă în spatele crizelor, care este complianța proprietarului și cum reacționează pacientul la tratament. Dacă rămânem lângă diagnosticul de epilepsie, acesta fiind o patologie neurologică cronică, un caz de succes reprezintă acel pacient care răspunde bine la un tratament antiepileptic, are crizele controlate în totalitate sau măcar parțial, fără să fie impactată semnificativ calitatea vieții lui sau a proprietarului. Evident, asta depinde și de cum percepem anumite provocări în viață. Putem să ne prăbușim din cauza unor mici provocări care au o soluție sau putem alege să rămânem în picioare, cu o atitudine pozitivă și să privim partea plină a paharului.

Care sunt cele mai frecvente greșeli sau mituri legate de epilepsia la animalele de companie?

Dr. Helga Demény: Cred că cel mai des mă confrunt cu convingerea proprietarului că un episod epileptic s-a întâmplat pe fond emoțional. Evident că atunci când companionul nostru face o criză încercăm să găsim un factor extern care posibil a declanșat-o și care, dacă este îndepărtat sau evitat, acest lucru nu se mai întâmplă niciodată.

Din păcate însă nu este așa. Crizele epileptice pot fi favorizate de anumiți factori externi, precum stresul, însă fondul epileptic (care poate fi o cauză funcțională, structurală sau metabolică) există și trebuie căutat.

Cum gestionezi relația cu proprietarii, mai ales în cazurile cronice, cu evoluție pe termen lung?

Dr. Helga Demény: În primul rând, empatia față de pacient și proprietar contează enorm. Încerc să mă pun în locul lor, să privesc lucrurile din punctul lor de vedere, și acest lucru reușesc cel mai bine în cazul patologiilor epileptice. Cred și înțeleg că este o provocare pentru orice proprietar să digere și să accepte un diagnostic cronic, care foarte probabil necesită tratament pe tot restul vieții, poate impacta calitatea vieții pacientului și implicit a proprietarului și nu în ultimul rând poate reduce speranța de viață a pacientului.

Însă epilepsia idiopatică nu este un diagnostic dramatic; gestionată corespunzător, din timp și cu un pic de noroc, crizele pot fi controlate bine, impactează puțin calitatea vieții și speranța de viață. O atitudine pozitivă, încurajarea și asigurarea lor că suntem lângă ei, dispuși să găsim împreună cea mai bună soluție existentă pe moment, contează mult și este cheia succesului în ceea ce privește complianța proprietarului.

Formare continuă și specializare

Ai urmat stagii de pregătire în clinici de prestigiu din Germania, Danemarca și Ungaria. Ce diferențe majore ai observat față de practica veterinară din România?

Dr. Helga Demény: Dacă trebuia să răspund la această întrebare în urmă cu 5–10 ani, aș fi spus că diferențele sunt foarte mari, spre dezavantajul României. Astăzi diferențele au rămas mari între instituțiile universitare și din ce în ce mai mici în sectorul privat. Observ că serviciile medicale veterinare, în special în orașele mari, se apropie de nivelul oferit în străinătate.

Oportunitățile de a învăța și a câștiga experiență din țările unde medicina veterinară este mai dezvoltată au adus foarte multe aspecte pozitive României. Avem specialiști în diferite domenii, recunoscuți la nivel internațional, începem să avem dotări și, nu în ultimul rând, disponibilitatea proprietarilor pentru prevenție, investigații și tratamente s-a schimbat în bine foarte mult. Acesta din urmă contribuie mult la satisfacția noastră profesională.

Ce te-a determinat să urmezi programul ESAVS în neurologie veterinară și ce așteptări ai de la această certificare?

Dr. Helga Demény: Programul ESAVS oferă o posibilitate de aprofundare a cunoștințelor, în special teoretice, în diferite domenii ale medicinei veterinare, cu recunoaștere europeană. Un astfel de program de certificare într-un domeniu bine definit al medicinei veterinare, prin cursuri combinate cu experiența practică acumulată prin experiența cazuisticii proprii, poate fi o alternativă de specializare pentru cei care din diferite motive nu își permit un program de rezidențiat în străinătate.

Deși am vrut să plec și să construiesc o carieră în medicina veterinară într-o altă țară și am avut cel puțin două oportunități pentru acest lucru, totuși din anumite motive am rămas în Cluj. În felul acesta am renunțat la un posibil rezidențiat în neurologie, dar mi-am dorit un program de certificare recunoscut la nivel european. Medicina însă este un domeniu în care lucrurile se schimbă în permanență, astfel educația continuă trebuie să fie tot timpul în perspectivă.

Crezi că supraspecializarea este viitorul medicinei veterinare?

Dr. Helga Demény: Cred că viitorul medicinei veterinare este, în primul rând, perceperea acesteia ca un sport de echipă. Nu putem fi cu toții atacanți sau cei mai buni marcatori, și asta sub nicio formă nu înseamnă că alte roluri în echipă sunt mai puțin importante. În primul rând este nevoie de generaliști buni care să își dorească să colaboreze cu specialiști. Prioritar trebuie să fie pacientul, indiferent că acest lucru implică din când în când recunoașterea limitelor noastre.

Performanță, sport și echilibru personal

Ești cunoscută și pentru o performanță sportivă remarcabilă: 24 de ore de înot neîntrerupt. Ce legătură există, în opinia ta, între sportul de anduranță și medicina veterinară?

Dr. Helga Demény: Sportul de anduranță te antrenează să treci prin impasuri. Medicina veterinară aduce frecvent momente de impas. Având antrenament, știi că există cale de ieșire, chiar dacă soluția uneori este doar să ai răbdare. Deseori, dacă compar o zi de muncă la cabinet cu o cursă de triatlon, găsesc foarte multe aspecte în comun.

Sportul de anduranță nu este doar despre pregătirea fizică; are o componentă importantă mentală, în care trebuie să îți convingi creierul că, în ciuda faptului că doare, că nu mai ai chef, trebuie să reziști. Am înotat cu 3 ocazii 24 de ore și a fost o experiență de neuitat. Dacă compar gradul de dificultate al unei curse de înot de 24 de ore cu ceea ce fac zilnic la cabinet, cea din urmă mi se pare foarte ușoară. Uneori este bine să treci prin momente dificile ca să poți aprecia situația din prezent și să poți privi lucrurile dintr-o perspectivă pozitivă.

Cum te ajută disciplina sportivă în activitatea profesională de zi cu zi?

Dr. Helga Demény: Am făcut înot de performanță de mic copil, lucru care înseamnă mulți ani la rând antrenamente zilnice, în anumite perioade chiar două antrenamente zilnice plus școala. Mă întreb des dacă a fost o perioadă chiar așa de grea din viața mea sau doar m-am adaptat și mi s-a părut mai ușor orice am făcut după acea perioadă.

Într-o profesie cu un risc crescut de burnout, cum reușești să îți menții echilibrul mental?

Dr. Helga Demény: Fără discuții este o profesie care implică un nivel ridicat de stres constant. În opinia mea, cheia evitării epuizării profesionale este modul în care gestionăm stresul. Nu iau personal lucrurile, încerc să nu pun la suflet o critică, analizez și ascult alte puncte de vedere care mă ajută să văd mai clar lucrurile și să trag concluziile potrivite.

De multe ori renunț la alte aspecte, precum bani sau orgolii, în favoarea liniștii mele sufletești. Cel mai important pentru mine este ca seara să îmi pun capul pe pernă cu sufletul împăcat și liniștit. Mediul și atmosfera la locul de muncă, respectiv relațiile sănătoase colegiale, joacă un rol esențial în menținerea entuziasmului. Am norocul să fac parte dintr-o echipă suportivă, atentă și gata să ajute ori de câte ori este nevoie.

Mesaj pentru tinerii medici veterinari

Ce i-ai spune unui proaspăt absolvent care se simte copleșit de începutul carierei?

Dr. Helga Demény: Este absolut normal să aibă aceste sentimente. Este o vorbă care pe mine m-a ajutat mult la începutul carierei, și anume: „facultatea te învață să știi în ce carte să cauți informația necesară, restul vine cu experiența acumulată în timp”.

Care sunt greșelile pe care le-ai evita dacă ai lua-o de la capăt?

Dr. Helga Demény: Greșelile și eșecurile sunt esențiale în procesul nostru de dezvoltare. Cred că important este să tragem concluziile potrivite și să învățăm din ele. Dacă totuși aș putea să mă întorc în timp, în mod sigur aș avea mai mare grijă de mine. Astăzi refuz să cred că acest lucru este treaba altora.

Este România un loc bun pentru a construi o carieră în medicina veterinară sau este necesară plecarea în străinătate?

Dr. Helga Demény: Depinde cu ce altă țară ne comparăm; tot timpul va exista și mai bine și mai rău. Cred însă că România este, în devenire, o țară în care se poate construi o carieră în medicina veterinară. Avem posibilitatea formării unor relații profesionale cu specialiști din străinătate. Atitudinea proprietarilor de animale s-a schimbat enorm în ultimii ani, ceea ce contribuie mult la satisfacția profesională a unui medic veterinar.

Ce calități consideri esențiale pentru un medic veterinar care își dorește să se specializeze într-un domeniu de nișă?

Dr. Helga Demény: Pasiunea față de domeniul de interes, cunoașterea unor limbi străine internaționale. Cred că cel mai important aspect este să iubești ceea ce faci, altfel renunți ușor în fața primei situații dificile.

Privind spre viitor

Unde te vezi profesional peste 10 ani?

Dr. Helga Demény: Sper să ne dezvoltăm într-o direcție în care putem oferi în cadrul cabinetului multiple servicii medicale de specialitate. Asta ar oferi fiecăruia dintre noi un sentiment de confort și de siguranță, pe de altă parte ne permite să ne aprofundăm cunoștințele strict în domeniile de interes. Doresc să îmi păstrez entuziasmul și pasiunea față de muncă și să nu ajung niciodată în acel punct în care cred că știu totul.

Ce proiecte sau direcții de cercetare te-ar tenta în continuare?

Dr. Helga Demény: Am avut noroc ca pe parcursul anilor să întâlnesc oameni valoroși în domeniu cu care să păstrez o relație bună. Împreună cu ei avem mai multe proiecte în gând, care în viitor sper să se concretizeze. Prefer însă să vorbesc mai degrabă despre rezultate și mai puțin despre planuri.

Dacă ar fi să definești cariera ta într-o singură propoziție, care ar fi aceea?

Dr. Helga Demény: Norocul este acel moment când pregătirea se întâlnește cu o oportunitate. Chiar dacă nu este clar de ce și pentru ce anume te pregătești astăzi, va fi un moment în viață când se deschide o ușă, iar această pregătire va fi biletul tău de intrare.