Un câine care tremură în timpul unei furtuni sau se retrage în fața unui străin poate părea că are o reacție izolată, totuși, o nouă cercetare sugerează că astfel de momente sunt departe de a fi rare. De fapt, majoritatea câinilor ar putea experimenta un anumit nivel de frică sau anxietate mai des decât își dau seama proprietarii, conform unui studiu care a analizat date comportamentale provenite de la zeci de mii de animale de companie din Statele Unite.

„Acestea sunt comportamente pe care majoritatea proprietarilor le-au observat la un moment dat", a declarat dr. Bonnie Beaver, profesor de comportament animal în cadrul Departamentului de Științe Clinice pentru Animale Mici de la Texas A&M College of Veterinary Medicine and Biomedical Sciences și autor unic al studiului publicat în Veterinary Research Communications. „Ceea ce arată această cercetare este cât de frecvente sunt aceste răspunsuri și cât de important este să le acordăm atenție."

Pornind de la Dog Aging Project, o inițiativă națională de cercetare la scară largă care colectează date raportate de proprietari despre câinii lor, Beaver a examinat răspunsurile comportamentale la peste 43.000 de animale, creând unul dintre cele mai cuprinzătoare seturi de date existente până în prezent privind frica și anxietatea la câini.

Factori declanșatori frecvenți, consecințe reale

Studiul a constatat că mai mult de 84% dintre câini au manifestat cel puțin semne ușoare de frică sau anxietate în situații cotidiene, excluzând fricile învățate legate de activități de îngrijire precum tăierea unghiilor sau băița.

Deoarece datele studiului s-au bazat pe observațiile proprietarilor, mai degrabă decât pe diagnostice clinice, rezultatele reflectă comportamentul câinilor în medii reale, nu în condiții controlate. Deși această abordare introduce o anumită variabilitate, oferă totodată informații valoroase despre frecvența cu care câinii întâlnesc și răspund la factorii de stres obișnuiți.

Printre cei mai frecvent raportați factori declanșatori s-au numărat persoanele necunoscute și alți câini necunoscuți, situații cu care mulți câini se confruntă în mod regulat.

„Frica pe termen scurt este ceva pe care cu toții o trăim, iar câinii nu fac excepție", a spus Beaver. „Când frica devine cronică, atunci începe să afecteze bunăstarea generală a animalului."

Stresul pe termen lung, inclusiv expunerea repetată sau prelungită la situații stresante, poate avea efecte durabile asupra sănătății câinelui, fiind asociat cu efecte negative asupra sistemului imunitar și asupra calității și duratei vieții, ceea ce face ca recunoașterea timpurie să fie deosebit de importantă.

În cazurile mai grave, frica se poate intensifica dramatic în timp, mai ales atunci când câinii sunt expuși în mod repetat la situații stresante fără sprijin adecvat.

„Am văzut câini atât de suferinzi în timpul furtunilor încât încercau să roadă ziduri de cărămidă doar ca să intre în casă", a spus Beaver. „Odată ajuns la acel nivel, este aproape imposibil de gestionat."

Deși Beaver precizează că aceste rezultate nu sugerează că majoritatea câinilor suferă de tulburări clinice de anxietate, ele oferă o imagine mai clară a frecvenței cu care câinii experimentează frică și anxietate în populația generală.

„Cu un set de date atât de mare și de divers, putem înțelege mai bine ce se întâmplă în populația generală de câini", a spus Beaver. „Nu se limitează la o clinică specifică, un tip de caz, o zonă geografică, o rasă sau o talie anume."

O lacună în conversațiile veterinare

În ciuda frecvenței acestor comportamente, ele nu sunt întotdeauna abordate în cadrul consultațiilor veterinare de rutină. „Comportamentul este un domeniu care adesea nu este discutat dacă proprietarul nu aduce subiectul în discuție primul", a spus Beaver. „Aceasta înseamnă că ratăm oportunități de a ajuta."

Cercetătoarea sugerează că integrarea unor instrumente de screening comportamental, precum chestionare completate înaintea consultațiilor, ar putea ajuta medicii veterinari să identifice mai devreme problemele de sănătate și comportament și să deschidă conversații mai proactive.

Recunoașterea momentului în care frica devine o problemă clinică se reduce adesea la modificările de durată și intensitate. „Dacă un proprietar începe să observe că un comportament durează mai mult sau devine mai intens, acesta este un moment potrivit pentru a cere îndrumare", a spus ea.

Fără intervenție, comportamentele bazate pe frică se pot agrava în timp, crescând riscul unor consecințe mai grave, inclusiv agresivitatea.

„Când câinii sunt puși în mod repetat în situații cu care nu se simt confortabil, cum ar fi interacțiunea cu persoane necunoscute, acea frică se poate escalada", a spus Beaver. „În unele cazuri, singura modalitate prin care știu să răspundă este agresivitatea."

Deși studiul nu poate determina care câini necesită tratament clinic, el subliniază importanța acordării atenției modificărilor comportamentale, în special celor persistente sau care se intensifică. „Există în mod clar câini care experimentează frică și anxietate la niveluri care pot necesita sprijin profesional", a spus Beaver.

Pentru Beaver, concluzia nu este că frica poate fi eliminată, ci că trebuie recunoscută, monitorizată și abordată înainte de a se intensifica. „Câinii, ca și oamenii, vor experimenta frică în anumite situații", a spus ea. „Îngrijorarea apare atunci când frica devine mai constantă sau continuă să crească în timp. Acesta este momentul în care trebuie să intervenim."

Referință: Beaver B.V. Owner-reported prevalence and severity of fear and anxiety in dogs. Veterinary Research Communications, 2026. DOI: 10.1007/s11259-026-11227-y

Sursa: phys.org