Câinii ghid ajută mii de persoane cu deficiențe vizuale să se descurce în viața de zi cu zi. Cu toate că beneficiile lor sunt considerabile, programele actuale de dresaj se confruntă cu ineficiențe serioase: un procent mare dintre câinii evaluați nu ajung niciodată să asiste un proprietar. Doar 60% dintre câinii evaluați pentru munca de asistență absolvă programele de dresaj, ceea ce înseamnă o pierdere de peste 12.000 de dolari per câine care nu finalizează pregătirea. Un câine care a absolvit programul costă până la 50.000 de dolari, iar oamenii pot aștepta ani întregi pentru un animal dresat.

Majoritatea câinilor care nu finalizează dresajul eșuează din cauza problemelor de comportament. Acest lucru l-a determinat pe Breno Fragomeni, profesor asociat de zootehnie la Universitatea Connecticut, să analizeze genetica câinilor pentru a găsi o metodă mai bună de predicție a succesului în rolul de câine ghid.

„Dacă putem spune înainte de dresaj dacă vor fi sau nu potriviți, economisim mult timp și mulți bani și, în același timp, creștem numărul de câini ghid disponibili", spune Fragomeni.

Fragomeni a analizat 17 trăsături din Lista de verificare comportamentală a International Working Dog Registry (IWDR), folosită de instructori din întreaga lume pentru a evalua aptitudinea câinilor de a lucra ca ghizi. Cercetătorul s-a concentrat pe trăsăturile cel mai frecvent asociate cu eșecul în dresaj: săriturile asupra oamenilor, mușcatul și reactivitatea față de străini sau zgomote puternice.

Fragomeni a avut acces la informațiile de pedigree ale IWDR, care acoperă cel puțin trei generații, precum și la secvențele genomice complete ale 1.100 de Labrador Retrieveri, cea mai comună rasă de câine ghid. Folosind ecuații specifice, a corelat aceste date genetice cu performanța câinilor conform evaluărilor din Lista de verificare comportamentală.

„Dacă am un câine cu mulți pui și urmăresc performanța acelor pui, aceasta va fi un bun indicator al geneticii tatălui", explică Fragomeni. Datele genomice i-au permis nu doar să identifice care genetică parentală produce pui cu șanse mai mari de a deveni câini ghid, ci și să prezică succesul animalelor individuale. Fragomeni a constatat că datele genomice au prezis mai bine succesul câinelui pentru cel puțin 11 din cele 17 trăsături studiate, comparativ cu evaluările tradiționale.

„Dacă am date genomice, nu mai trebuie să aștept ca animalele să aibă descendenți pentru a ști dacă vor fi câini ghid buni", spune Fragomeni. „Folosind doar datele genomice, pot prezice cât de bine vor performa toate acele animale."

Aceste informații pot fundamenta „valorile de ameliorare", scoruri pe care IWDR le atribuie pentru a oferi crescătorilor o estimare a probabilității ca descendenții unui câine dat să poată fi dresați cu succes ca ghizi. „Dacă îi selectăm în continuare, vom îmbunătăți acea populație în mod constant în timp", spune Fragomeni.

O limitare majoră a studiului, publicat în Genetics Selection Evolution, a fost numărul redus de animale cu date genomice complete disponibile. Deși utilizarea informațiilor genomice pentru ameliorarea selectivă a animalelor de fermă are deja decenii de istorie, aceasta a fost una dintre primele tentative de aplicare a metodei la câinii ghid.

„Lucrarea este foarte importantă tocmai din acest motiv, pentru că avem acum un exemplu concret în acea populație specifică", spune Fragomeni. „Arată potențialul acestor instrumente și ne așteptăm ca aceste cifre să crească mult, mult mai rapid."

Deși studiul s-a limitat la Labrador Retrieveri, Fragomeni intenționează să extindă cercetarea la alte rase frecvent utilizate ca ghizi, inclusiv ciobanescul german și Golden Retrieverul. Lucrează, de asemenea, la un articol care evaluează cum selecția pentru o trăsătură, precum frica de străini, ar putea influența altele, precum sensibilitatea la ham.

Fragomeni este interesat și de utilizarea acestei abordări pentru predicția unor afecțiuni de sănătate frecvente în cadrul unei rase, cu aplicații care depășesc domeniul animalelor de asistență.

„În cele din urmă, vrem să găsim o modalitate prin care proprietarii să poată genotipa animalele de companie și să afle dacă prezintă un risc mai mare sau mai mic de a dezvolta cancer", spune Fragomeni. „Acest lucru va schimba modul în care sunt tratate pe tot parcursul vieții și dacă li se permite sau nu să se reproducă."

Referință: Riser M.M. et al. Genomic information increases prediction accuracy of behavior traits of Labrador Retrievers used as guide dogs. Genetics Selection Evolution, 2026. DOI: 10.1186/s12711-026-01033-0

Sursa: phys.org