Grupul pan-industrie CANTER, constituit în Marea Britanie în 2023, și două publicații de referință apărute în 2024 au consolidat un nou cadru pentru controlul antiparazitar la cabaline, unul bazat pe testare și evaluarea riscului individual, nu pe tratamente de interval aplicate întregii populații. Raportul trimestrial de supraveghere ecvină publicat de EIDS (Equine Infectious Disease Surveillance) și Universitatea Cambridge (ianuarie–martie 2026) sintetizează consensul actual și zonele în care dezbaterea continuă.

Niciun tratament antiparazitar fără evaluarea riscului

Experții sunt acum unanimi: administrarea oricărui antihelmintic fără o evaluare prealabilă a riscului nu mai este acceptabilă. Dovezile acumulate arată că tratamentele în masă, aplicate fără justificare clinică, accelerează dezvoltarea rezistenței la antihelmintic, iar rezistența vizează deja toate clasele de medicamente disponibile, fără noi substanțe active în curs de dezvoltare pentru uz ecvin.

Înainte de orice decizie de prescriere, se impune o evaluare a riscului individual și de lot. BEVA a dezvoltat în acest scop tabelul de risc ProtectMEtoo, care stratifică caii în categorii de risc scăzut, mediu și ridicat pe baza mai multor factori: rezultatele testelor individuale și de lot, profilul de vârstă, densitatea efectivului, mișcările cailor, protocolul de carantină, istoricul bolilor cauzate de paraziți, istoricul colicilor și documentarea rezistenței la antihelmintic. CANTER a publicat un instrument similar, structurat în jurul acronimului CANTER: Clinical history (istoric clinic), Age profile (profil de vârstă), Number of horses (numărul de cai), Test results (rezultatele testelor) și Environment (mediu), oferind în final un profil global de risc.

Moxidectina de toamnă nu mai este recomandată de rutină

La caii încadrați în categoria de risc scăzut, bine gestionați, testați regulat și fără factori de risc suplimentari, tratamentul anual cu moxidectină în sezonul rece nu mai este considerat necesar sau justificat. Riscul de ciathostominoză larvară în acest grup este foarte scăzut, iar administrarea de rutină contribuie la presiunea de selecție pentru rezistență fără beneficii clinice demonstrabile.

Testarea pentru tenii, parte obligatorie a oricărui program antiparazitar

Există consens că testele ELISA pentru tenii, atât din sânge cât și din salivă, sunt fiabile și că utilizarea lor reduce semnificativ consumul de antihelmintic față de tratamentele de interval — cu până la 85% conform datelor citate. Dintr-un total de peste 200.000 de probe salivare analizate, tratamentul nu a fost recomandat pentru mai mult de două treimi dintre cai. Contextul acestor date este îngrijorător: au apărut rapoarte de rezistență emergentă la praziquantel și pyrantel, iar toate tratamentele autorizate împotriva teniilor expun concomitent și strongilii la aceste substanțe.

Pragul de tratament: 500 epg în loc de 200

Numărătoarea ouălor de paraziți din fecale (coprocultură cantitativă) este o metodă sensibilă și fiabilă pentru detectarea ouălor de strongili și ascarizi, permițând țintirea tratamentului către caii cu eliminare ridicată de ouă și reducerea contaminării pășunii, mai degrabă decât prevenirea bolii clinice în sine. Pragul de tratament la caii adulți a fost stabilit istoric, și în mod arbitrar, la aproximativ 200–250 ouă per gram (epg), însă studiile de modelare arată că rezistența se dezvoltă mai lent la praguri mai ridicate. Nu există dovezi clare care să stabilească pragul optim, dar mulți experți sunt de acord că un prag de 500 epg ar trebui încurajat acolo unde caii adulți sunt ținuți în medii cu risc scăzut spre mediu.

Serologia pentru viermi roșii, utilizare limitată și controversată

Aceasta rămâne o zonă de dezacord. Nu se cunoaște cu certitudine ce nivel de infestare cu viermi roșii este patogenic, iar testul nu este specific pentru stadiile larvare. La caii cu risc scăzut, utilizarea lui riscă să ducă la supratratament. La cei cu risc ridicat, unde moxidectina anuală este oricum justificată, testul nu aduce informație suplimentară utilă. Autorul îl consideră relevant doar în cazuri specifice, de exemplu la categoria de risc mediu sau când factorii legați de proprietar impun o decizie mai nuanțată.

Strongylus vulgaris, revenire posibilă

Deși în prezent rar în Marea Britanie, S. vulgaris ar putea deveni din nou prevalent pe măsură ce utilizarea macrolidelor ciclice scade. Experiența din Danemarca și Suedia — unde reglementările stricte au redus drastic consumul de antihelmintic — confirmă această tendință. Vestea bună: nu există rezistență raportată la nivel mondial față de ivermectină și moxidectină pentru această specie.

Igiena pășunii 

Îndepărtarea fecalelor de două ori pe săptămână s-a dovedit mai eficientă în reducerea încărcăturii parazitare decât tratamentele antihelmintic regulate. Raportul atrage atenția și asupra efectelor ecotoxice ale antihelminticelor — în special ivermectina și moxidectina — asupra biodiversității, inclusiv asupra faunei de bălegar. Nu există consens asupra numărului de zile în care caii tratați ar trebui ținuți departe de pășune pentru a proteja fauna din sol.

Supravegherea - esențială, dar insuficientă fără schimbare de comportament

Testele de reducere a numărului de ouă fecale (FECRT) rămân instrumentul principal pentru monitorizarea eficacității antihelminticelor și detectarea rezistenței. Datele de supraveghere pot fi raportate prin inițiativa RedWatch (www.equinesurveillance.org/redwatch). Raportul conchide că, deși consensul științific există de decenii, schimbarea comportamentului, atât al medicilor, cât și al proprietarilor, rămâne principala provocare nerezolvată.

Sursa: Equine Disease Surveillance Quarterly Report, Volume 22, No. 1, ianuarie–martie 2026. Produs de EIDS & University of Cambridge, Department of Veterinary Medicine.