Ce v-a determinat să alegeți medicina veterinară ca drum profesional și cum au fost anii de studenție la FMV București?


Răspunsul la această întrebare, cred că la marea majoritate a medicilor veterinari este oarecum similar, evident cu mici particularități. În cazul meu au contribuit vacanțele de vară petrecute la țară, la bunici, loc unde am descoperit încă de mic animalele, de la pisici și câini care erau în fiecare gospodărie, la găini, rațe, curci, dar și caii și vacile pe care le puteam urmări dimineața devreme când treceau prin fața curții. Așadar, în lungile vacanțe de vară am avut ocazia să descopăr animalele și păsările față de care mă atașam, astfel încât toate primeau un nume, și poate cea mai întipărită amintire rămân cei doi pui de găină, Bibi și Cici, pe care i-am dresat, dacă se poate spune așa, încât aceștia „răspundeau” la nume, urmându-mă oriunde mă duceam.

Care au fost primele provocări după absolvire și cum v-au format ca medic practician? De ce ați ales să înființați Crystal Vet – Urgențe Veterinare și cum ați construit această clinică pas cu pas?


Istoria Crystal Vet a început în anul 2006, când împreună cu o bună prietenă, colegă de grupă în toți anii de facultate, am luat decizia de a ne deschide propriul nostru cabinet veterinar, noi fiind în acel moment în anul IV de facultate. Cu ajutor financiar din partea părinților și mult elan am început să căutăm un spațiu unde să dăm frâu liber visului nostru. Am prospectat piața, am identificat potențialii clienți și, în final, am găsit spațiul pe care am început să îl amenajăm, am demarat și procedurile de înființare ale firmei și ulterior obținerea autorizațiilor de funcționare.

Am pus gresie, am dat cu lavabilă, am sudat cadre de metal pentru a realiza mese de consultație pentru că, la acea vreme, nu erau disponibile mese gata făcute sau, dacă erau, erau foarte scumpe. Încet și cu pași timizi am deschis, nu înainte de a angaja un medic veterinar, prima noastră colegă fiind Dr. Sabina Vlad.

Au trecut anii, ulterior, în 2009, am preluat de la Animax cabinetul veterinar de pe Șos. Iancului, dar în același timp noi mai deschisesem un cabinet veterinar tot pe Șos. Iancului, cu pet shop și farmacie veterinară. Am trecut și prin câteva schimbări de locație, urmând ca în anul 2012 să comasăm cele două cabinete situate pe Șos. Iancului într-o clinică veterinară.

Cu trecerea timpului am investit în permanență în noua clinică, aducând aparatură nouă care să ne permită să fim mai siguri și mai eficienți în fața provocărilor. Vorbim de ecograf, aparat de radiologie, cuști de internare și multe alte „mărunțișuri”, unele dintre ele fiind, la ora aceasta, piese de muzeu, pensionate de ceva vreme.

În primăvara lui 2021 ne-am luat inima în dinți și, cu dorința puternică de a mai scrie un nou capitol în cartea noastră, am achiziționat o clădire așa cum visam de multă vreme, spațioasă, luminoasă, care să ne permită să ne dezvoltăm și mai mult noi și echipa noastră. Așadar, a apărut Crystal Vet Jiului, a doua noastră clinică veterinară cu program non-stop.

Loc unde am luat-o iar de la capăt, renovând, schimbând uși, montând aere condiționate și, nu în ultimul rând, achiziționând întreaga aparatură necesară pentru o clinică veterinară non-stop.

Revenind la prima parte a întrebării, pot spune că am început să mă formez încă din anul I de facultate, respectiv prima vacanță de vară, moment în care am început să fac practică la un cabinet veterinar din apropierea casei, ulterior m-am angajat în acea locație, urmând ca un an mai târziu să mă angajez la Daisy Vet în Băneasa, unde am avut parte de oameni minunați care m-au învățat și îndrumat și vreau și pe această cale să le mulțumesc dnei Dr. Foianu Daniela, dlui Dr. Fogarasi Peter și nu în ultimul rând dlui Daniel Vasile – managerul Daisy Vet, de la care am avut ocazia să învăț multe lucruri.

„Ziua unui medic de urgențe începe la o oră fixă, dar nu știi niciodată ce te așteaptă sau când se termină."

Cum arată o zi obișnuită pentru un medic de urgențe? Care este cel mai dificil caz pe care l-ați gestionat?


Ziua unui medic care se ocupă cu preponderență de cazurile de urgențe este destul de greu de descris, de cele mai multe ori știi când îți începe tura, dar niciodată ce te așteaptă sau când se termină. Intoxicațiile, căderile de la etaj, accidentele rutiere sau traumatismele provocate prin mușcături, urgențele chirurgicale sunt meniul zilnic al unei clinici de urgență.

Fiecare caz este dificil, fiecare situație trebuie tratată profesionist, empatic și cu multă răbdare pentru pacient și proprietar. Pot spune că nu neapărat din cazuri dificile am învățat ceva, dar am învățat să nu mai cred în permanență ochii blânzi ai unui animal.

Evident, de multe ori mă abat de la această învățătură, care m-a lăsat cu niște colți în gât, și de multe ori mă apropii de animal fără a ține cont de niște reguli clare și evident știute. Ne asumăm riscuri în permanență, uneori de nevoie, alteori din inconștiență.

Ce rol are ambulanța veterinară în activitatea zilnică și cât de receptivi sunt proprietarii la acest serviciu?

Offf, acesta este un subiect sensibil pentru mine. Am încercat pe parcursul timpului să oferim acest tip de serviciu, care a fost bine primit de proprietarii de animale. Evident, acest serviciu este util atât proprietarilor, cât și clinicilor veterinare, pentru că uneori scurtează timpul de reacție în cazuri urgente, iar medicul din ambulanță poate obține informații mai clare, uneori direct de la proprietari.

Din păcate, nu de puține ori am avut acest serviciu suspendat, deoarece lipsa de personal dispus să își asume acest job este foarte mare. Pot spune cu responsabilitate că neseriozitatea unora m-a determinat de câteva ori să suspend acest serviciu de ambulanță.

Din experiența dvs., care sunt urgențele cel mai des întâlnite în București? Cum reușiți să mențineți echilibrul între partea medicală, managementul clinicii și coordonarea echipei?

În cazul urgențelor vorbim despre o diversitate foarte mare, pe care o putem împărți pe categorii. În cazul pisicilor, pe primele locuri se află sindromul urologic felin, întâlnit la majoritatea motanilor, căderile de la etaj, traumatismele prin mușcături la pisicile care stau la curte, dar și urgențele chirurgicale, cum ar fi înghițirea corpurilor străine – jucării, diverse obiecte tip sfoară sau ace de pescuit.

În cazul câinilor, cele mai frecvente sunt traumatismele rutiere, ingerarea de produse interzise în alimentația lor, traumatismele prin mușcături, dar și urgențele chirurgicale, care pot varia de la torsiuni gastrice, avulsii oculare, până la urgențe obstetricale – întâlnite și la pisici.

Din păcate, este imposibil să menții un echilibru între partea medicală și partea de management. Eu am fost nevoit să renunț treptat la activitatea medicală, pentru a mă ocupa de management, care în ultimii ani a devenit din ce în ce mai solicitant.

Din fericire, echipa medicală este una foarte serioasă și, având în vedere că profesia noastră este liberală, colegii mei își desfășoară activitatea liber, fără constrângeri, având la dispoziție o gamă largă de dotări care le permit investigații complexe și rezultate rapide. Fiind o echipă numeroasă, fiecare și-a ales un domeniu din medicină pe care îl abordează cu preponderență – de la medicină internă, anestezie și terapie intensivă, imagistică, până la chirurgie – departamente absolut necesare într-o clinică cu profil de urgențe.

Care este filosofia Crystal Vet în relația cu pacienții și proprietarii?


Filosofia este, în primul rând, extrem de simplă și, așa cum le spun colegilor mei la interviul de angajare, ne axăm pe trei lucruri esențiale:

Pacientul – față de care toată grija, atenția, răbdarea și empatia trebuie să primeze, astfel încât să beneficieze de cele mai bune îngrijiri, recomandări și opțiuni terapeutice.
Proprietarul – față de care trebuie să fim sinceri, onești și să îi oferim toate opțiunile posibile, acesta fiind cel care alege drumul pe care îl vom urma.
Partea financiară – fără de care nu am putea susține activitatea clinicii, incluzând aici toate cheltuielile necesare.

Care sunt dotările de care sunteți cel mai mândru?

Poate suna puțin lipsit de modestie, dar sunt mândru de fiecare echipament pe care l-am achiziționat de la început până în ziua de azi și pot spune că, în ciuda spațiului care a devenit extrem de limitat, încă păstrăm cu titlul de „obiect de muzeu” primul ecograf achiziționat, primul aparat de biochimie și multe alte echipamente. Ne putem mândri cu două echipamente IDEXX, două instalații radiologice, echipamente de anestezie inhalatorie, iar printre cele mai recente achiziții se numără un ecograf Vetus 7, un ecograf Vetus 9 și o linie de endoscopie.

Cum se îmbină activitatea profesională cu implicarea în CMV București și AMVCB?


Până în septembrie 2025 am fost, în trei mandate, parte din echipa de consilieri a CMV București și președintele AMVCB încă de la înființare. Am crezut mereu că, din ceea ce știu, pot oferi și altor colegi informațiile pe care le dețin.

Îmi place să fiu alături de colegi, acolo unde experiența îmi permite să le pot oferi recomandări astfel încât această profesie să evolueze. O spun cu oarecare mândrie: am fost printre primii care au organizat workshopuri de ecografie în București, alături de Conf. Univ. Dr. Diaconescu Alexandru și Dr. Zamfirescu Șerban, în cadrul Facultății de Medicină Veterinară București.

Toate acestea necesită timp, și nu doar timpul din timpul evenimentului, ci și cel necesar pregătirii unui astfel de eveniment. Dar atâta timp cât îți dorești să faci ceva, acel lucru îl faci cu plăcere: nu mai simți oboseala, grijile sau supărările și reușești să te bucuri de realizarea evenimentului, iar oboseala și stresul sunt date uitării.

Care sunt principalele probleme ale medicilor veterinari din București?

Problemele sunt multiple, pornind de la lipsa personalului și aici putem menționa lipsa medicilor pregătiți, dar și a personalului auxiliar, incluzând tehnicienii veterinari, îngrijitorii, personalul de curățenie, dar și partea de recepție. Dacă ar fi să ne aruncăm privirea pentru câteva minute pe paginile de socializare unde se postează anunțuri de angajare, ne putem da seama de amploarea situației. Cu siguranță sunt numeroase probleme atât în cazul angajaților, cât și al angajatorilor.

O a doua problemă ar fi birocrația de care suntem sufocați, uneori refuzul de a simplifica lucruri prin digitalizare.

Burnout-ul pe care mulți dintre colegii noștri îl resimt este poate una dintre cele mai importante probleme actuale și lipsa unor soluții, astfel încât acei colegi care se apropie de acel moment să fie descoperiți și ajutați la timp.

Cred cu tărie că majoritatea problemelor pot fi rezolvate doar în momentul în care fiecare va începe să aibă curajul de a spune ce gândește, chiar dacă acest lucru, inițial, poate fi deranjant. Numai atunci, fiind sinceri și direcți, putem rezolva probleme. Faptul că ne ascundem de cele mai multe ori în spatele „sunt ok”, „este bine” nu face decât să prelungească o agonie inutilă și, cel puțin pe parte emoțională, să adâncească niște răni pe care poate niciodată nu vom mai reuși să le vindecăm.

Cum vedeți evoluția medicinei veterinare de urgență în România în următorii 10 ani?


Evoluția este un lucru firesc și normal. Privesc în urmă, poate chiar la momentul din 2006, când am deschis primul cabinet. Dacă aș fi în situația de a deschide un cabinet cu dotările din anul 2006, sincer cred că aș prefera să îmi deschid o brutărie. Evident, nu mai poți lucra în acele condiții — nu spun că nu este posibil, dar nivelul informației la care am ajuns, experiența și, nu în ultimul rând, așteptările proprietarilor ne-au făcut să ajungem unde suntem azi.
Cu siguranță, în următorii 10 ani vom trece, poate fără să observăm, prin numeroase schimbări — ceea ce este un lucru bun pentru noi ca medici, pentru pacienți și, nu în ultimul rând, pentru proprietari.

„Fără sacrificiu în primii ani nu ai cum să devii un medic bun în urgențe."

Care este cel mai important sfat pentru tinerii medici veterinari care doresc să se specializeze în urgențe?


Sunt convins că prin ceea ce spun voi supăra, dar acesta este adevărul: diferența dintre un medic „urgentist” și un medic care ar vrea să facă urgențe sau orice altă specializare este sacrificiul. Înseamnă multe ore în care renunți la tine ca om, la familia ta, la prieteni, și stai și citești, mergi la cursuri și, poate ar fi trebuit spus chiar de la început, din primii ani de facultate trebuie să îți petreci zile și nopți într-o clinică veterinară cu acest profil, pentru a acumula experiență.

Fără sacrificiu în primii ani nu ai cum să devii un medic bun în urgențe.

Îmi aduc aminte de anul 2006, eu fiind în anul V de facultate, când am deschis primul cabinet veterinar și a trebuit să angajăm un medic. La interviu au venit două persoane, proaspăt absolvente, care au reușit să mă șocheze. Le-am întrebat dacă știu câteva doze de medicamente, dacă știu să castreze un motan sau să taie unghiile la un câine ori la o pisică. Știți ce mi-au răspuns? Că au văzut lucrurile acestea, iar dozele se găsesc pe flacoane. Toate acestea în condițiile în care eu, student în anul V, le puteam face deja cu ochii închiși.

Stau și mă întreb, în astfel de condiții care se întâlnesc și în prezent, cine și-ar risca reputația unui cabinet?
Revenind: pentru a putea fi un medic recunoscut, apreciat și, de ce nu, curtat de concurență, trebuie să te sacrifici înainte. Este greu, dar fără sacrificii nu se poate.

Dacă ar fi să rezumați în câteva cuvinte ce înseamnă a fi medic veterinar?


Cred că ați bănuit încă de la început că răspunsurile mele vor fi mai ample și, spre final, îmi cereți să spun ce înseamnă pentru mine poziția de medic veterinar.
Cred, în primul rând, că înseamnă responsabilitate: față de pacient și față de proprietar. Aceste două responsabilități sunt, poate, cele mai grele poveri pe care le are de dus un medic veterinar.

Față de pacient — care nu poate să îți spună ce are, ce îl doare sau cum se simte — trebuie să fii extrem de atent pentru a observa și cele mai mici detalii.

Față de proprietar trebuie să fii sincer, dar în același timp empatic, atent și onest. În mici fracțiuni de secundă trebuie să îți dai seama ce problemă are pacientul și să o poți transmite proprietarului în termeni „umani”, astfel încât acesta să conștientizeze, să îi fii alături și să devii, nu de puține ori, sprijinul pe umerii căruia își găsește susținerea.

Sunt de părere că aceasta este una dintre cele mai grele profesii, dar și una dintre cele care îți pot aduce cele mai mari satisfacții. Sunt numeroase exemple, dar imaginați-vă doar privirea blândă a unui câine pe care l-ați salvat, pupăturile oferite total necondiționat când revine în clinică sănătos și voios sau recunoștința proprietarilor care nu ezită să vă amintească faptul că dumneavoastră sunteți cel care l-ați salvat pe Pufi, Max sau oricare alt animal drag lor. Nu cred că pot exista lucruri mai mulțumitoare decât acestea.
Evident, ca să fim sinceri până la capăt, nu totul este roz. Sunt și situații mai puțin plăcute — prin care am trecut cu toții. Dar cred, în continuare, că această profesie are încă multe satisfacții care ne dau puterea să mergem mai departe și să fim mai buni.

De 16 ani, Veterinarul.ro prezintă faptele și dezbaterile din profesie, cu scopul de a informa și sprijini comunitatea veterinară. Publicăm articole care reflectă atât perspectivele medicilor, cât și impactul asupra societății. Mulțumim pentru contribuția și implicarea adusă, editorilor și abonaților medici veterinari români, fără de care nu am fi putut exista. Le datorăm recunoștința noastră pentru perseverența de a rămâne fideli principiului care ne ghidează din prima zi: Veterinarul.ro există pentru și împreună cu comunitatea veterinară din România.

Primește ultimele noutăți veterinare

Abonează-te la newsletterul săptămânal Veterinarul.ro

În fiecare luni îți trimitem pe e-mail cele mai importante știri și articole din domeniul veterinar.

Mă Abonez