Cercetători de la Cornell University College of Veterinary Medicine au descoperit în Statele Unite o variantă periculoasă de coronavirus felin, despre care se credea anterior că a fost limitată la epidemia din Cipru din 2023, unde au murit mii de pisici. Rezultatele au fost publicate pe 6 martie în Journal of Feline Medicine and Surgery.

„Rezultatele sunt importante și fac parte din activitatea noastră continuă de supraveghere a bolilor patogene relevante pentru medicina veterinară în Statele Unite”, a declarat Ximena A. Olarte-Castillo, cercetător postdoctoral în laboratorul Goodman din cadrul Baker Institute for Animal Health și autor principal al studiului.

Coronavirusul felin este frecvent întâlnit la pisici și, de obicei, provoacă infecții ușoare sau fără simptome. În unele cazuri însă, virusul poate suferi mutații în organismul animalului și poate provoca peritonită infecțioasă felină (FIP), o boală severă care este aproape întotdeauna fatală în lipsa tratamentului.

Cea mai comună formă a virusului, FCoV-1, este în general fie foarte transmisibilă și mai puțin agresivă, fie mai patogenă, dar cu o capacitate redusă de răspândire. O variantă mai rară, FCoV-2, despre care cercetătorii cred că ar proveni din combinarea unui coronavirus felin cu unul canin, reprezintă aproximativ 5% dintre cazurile de FIP la nivel mondial. Tulpina care a afectat populația de pisici din Cipru este cunoscută sub numele de FCoV-23 sau Cyprus-23.

Echipa coordonată de cercetătorul Gary Whittaker a realizat o analiză retrospectivă a trei probe arhivate de FCoV-2 din anii 2013 și 2016. Cercetătorii au analizat 20 de probe de țesut, fecale și lichid abdominal prin secvențiere genomică completă și analiză virală.

În două dintre cazurile de boală prelungită au fost identificate modificări într-o regiune a proteinei spike a virusului, denumită „domain 0”. La puiul uneia dintre pisicile analizate, care a avut o evoluție mai scurtă a bolii, a fost identificată o versiune lungă a proteinei spike.

„Datele noastre sugerează că forma transmisibilă a virusului are proteina spike lungă”, a explicat Gary Whittaker. El a adăugat că, odată ajuns în organismul pisicii, virusul poate suferi modificări care produc o versiune scurtă a proteinei spike, asociată cu infecția sistemică și dezvoltarea FIP.

„Una dintre marile întrebări este ce controlează transmisibilitatea acestor virusuri”, a declarat Gary Whittaker. El consideră că această capacitate ar putea fi legată de regiunea „domain 0”.

Potrivit cercetătorului, virusurile de tip 2 sunt îngrijorătoare deoarece pot fi atât foarte transmisibile, cât și foarte patogene. „Asta a făcut ca epidemia din Cipru să aibă un impact atât de mare și de aceea acordăm acum mult mai multă atenție acestor virusuri”, a spus Gary Whittaker. El a precizat că studiul arată că situația din Cipru nu a fost un caz izolat.

Deși aceste caracteristici virale cu risc ridicat au fost identificate și în probe din Statele Unite, până acum nu au fost raportate focare de amploarea celui din Cipru. Cercetătorii cred că acest lucru se datorează în mare parte modului diferit în care sunt organizate populațiile de pisici.

„În Statele Unite, multe dintre cazurile analizate proveneau din gospodării cu o singură pisică”, a explicat Ximena A. Olarte-Castillo. Ea a spus că, deși virusul avea capacitatea de a se răspândi, nu a avut ocazia să facă acest lucru. În Cipru însă, existau populații numeroase și dense de pisici fără stăpân.

Cercetătorii avertizează că numărul în creștere al pisicilor din adăposturi și al celor care trăiesc liber în Statele Unite ar putea schimba această situație. Dacă un astfel de virus ajunge într-o populație mare și conectată, consecințele ar putea fi importante.

Studiul evidențiază nevoia unor metode mai bune de diagnostic, a supravegherii epidemiologice și a unei atenții sporite din partea medicilor veterinari.

În prezent, diferențierea între FCoV-1 și FCoV-2 în practica clinică este dificilă. Echipa lui Gary Whittaker lucrează la dezvoltarea unor teste rapide asemănătoare testelor COVID-19, care ar putea oferi rezultate în câteva minute.

„Dacă un medic veterinar identifică o infecție de tip 2, acest lucru ar trebui să reprezinte imediat un semnal de alarmă”, a spus Gary Whittaker. El a subliniat că problema nu ține doar de tratamentul unei singure pisici, ci și de prevenirea unei posibile răspândiri.

În prezent există tratamente antivirale eficiente pentru FIP, ceea ce face ca depistarea timpurie să fie și mai importantă.

„Suntem într-o situație terapeutică mult mai bună decât eram acum câțiva ani”, a declarat Gary Whittaker. El a precizat însă că momentul intervenției este foarte important și că tratamentul ar trebui început imediat dacă există suspiciunea unei infecții cu risc ridicat.

„Înțelegerea modului în care aceste virusuri se transmit, evoluează și provoacă boala stă la baza îmbunătățirii diagnosticului, tratamentului și prevenirii”, a afirmat Bruce Kornreich. El a adăugat că această cercetare nu răspunde doar întrebărilor actuale, ci pregătește sistemul pentru provocările viitoare.

Studiul subliniază și importanța supravegherii proactive și a pregătirii pentru apariția unor probleme de sănătate animală la scară largă.

„Pentru a preveni problemele de sănătate, trebuie mai întâi să știi că ele există și că apar”, a declarat Bruce Kornreich. „Aici se vede valoarea acestui tip de cercetare”, a adăugat el.

Articol: Ximena A Olarte-Castillo et al, Identification of within-host deletions in domain 0 of the spike gene of pathogenic feline coronavirus type 2 from the USA, Journal of Feline Medicine and Surgery (2026). DOI: 10.1177/1098612x261433664

Sursa: phys.org