"Ziua 1
Salutari tuturor din Bangui,
Dupa un drum lung, cu o escala de o noapte la Paris, am aterizat pe aeroportul din Bangui cu unica cursa ce vine aici o data pe saptamana. Aeroportul e mic, ciudat. E plin de lume pe pista. Vedeam copii fugind pe langa Boeing-ul 777-200 al Air France cand rotile au atins pista. Langa pista, plin de case cu refugiati. Cu ne-am dat jos din avion, am fost insirati la o coadă pentru a fi examinați intr-un cort al WHO.

Isteria Ebola a ajuns si aici. Ni s-a luat temperatura, am completat un formular si am raspuns la cateva intrebari. Pe aeroport era plin de militari NATO, inarmati pana in dinti. Plin de oameni care asteptau pasagerii, dar nu in terminalul de sosiri (nici nu exista asa ceva) ci direct langa avion...
Dupa ce am trecut de formalitatile legate de viza si vama (ca norocul fara probleme), am fost adusi de colaboratorul nostru de aici de la WWF, Nestor, direct la Hotel National.

E situat in zona centrala a orasului, care sincer sa fiu nu prea arata ca si o capitala de tara, ci mai degraba ca un orasel mai provincial din alte tari africena pe unde am umblat. Plin de lume pe strazi, toti se plimba aparent fara sens sau stau si povestesc de-a lungul drumului.
E cald si umed, azi avem de rezolvat unele aspecte administrative prin Bangui (permise de cercetare, cumparaturi, schimb de bani) iar maine zburam catre vestul tarii, in Bayanga. De acolo ne pierdem in padurea tropicala."