Discuțiile din comunitatea veterinară despre siguranța medicamentului Librela, utilizat pentru tratarea osteoartritei la câini, continuă intens, fiind alimentate de trei lucrări de cercetare care oferă perspective contrastante asupra riscurilor de efecte adverse. Două dintre aceste studii sunt susținute de producătorul medicamentului, compania Zoetis.

Potrivit Zoetis, majoritatea câinilor tratați cu Librela au experiențe pozitive, iar evenimentele adverse sunt rare. Substanța activă din Librela este bedinvetmab, un anticorp monoclonal care blochează factorul de creștere nervos (NGF), asociat cu durerea. Medicamentul este aprobat pentru uz veterinar în numeroase țări, dar nu și pentru uz uman, unde anticorpii NGF au fost asociați cu apariția unei forme severe de osteoartrită, cunoscută ca RPOA (rapidly progressive osteoarthritis).

Cel mai recent studiu, publicat pe 9 mai în Frontiers in Veterinary Science și coordonat de ortopedul britanic Mike Farrell, susține că Librela este asociat cu o incidență disproporționat de mare a efectelor adverse musculo-scheletale, comparativ cu șase alte medicamente utilizate pentru tratarea osteoartritei la câini. Autorii sugerează că RPOA ar putea fi un efect advers potențial al Librela. Aceștia au analizat baza de date a Agenției Europene a Medicamentului și au identificat rapoarte de efecte adverse musculo-scheletale de aproximativ nouă ori mai frecvente la câinii tratați cu Librela decât la cei care au primit alte medicamente, precum carprofen, meloxicam, firocoxib, robenacoxib, enflicoxib și grapiprant.

Printre reacțiile raportate s-au numărat leziuni ale ligamentelor și tendoanelor, fracturi, neoplazii, artrite infecțioase și poliartrite. Farrell a declarat că ideea studiului a apărut după ce a observat o degradare articulară severă la un Labrador tânăr care primise șase injecții cu Librela.

În replică, Richard Goldstein de la Zoetis a spus că există limite importante în metodologia studiului și că au transmis aceste preocupări revistei științifice. Acesta a susținut că este inadecvat să fie comparate medicamente lansate în perioade diferite, deoarece nivelul raportărilor de efecte adverse poate fi influențat de cât timp este un medicament pe piață.

Farrell a răspuns că analiza a acoperit o perioadă în care toate cele șase medicamente comparate erau deja disponibile comercial. Alte voci din domeniu, cum este Dawn Boothe, profesor la Universitatea Auburn, au recunoscut că momentul lansării unui medicament poate afecta nivelul raportărilor, dar au apreciat că analiza retrospectivă este totuși valoroasă.

Mark Rishniw, profesor asociat la Universitatea Cornell, a apreciat că studiul este, în linii mari, solid, dar a menționat că o limitare este faptul că se bazează doar pe rapoarte spontane de efecte adverse. Farrell a argumentat că utilizarea bazelor de date de farmacovigilență este o practică standard la nivel global pentru monitorizarea siguranței medicamentelor comerciale.

Într-o altă parte a studiului, cercetătorii au analizat 19 cazuri de câini cu semne severe după administrarea Librela. Acestea au fost evaluate de un grup de experți, care au concluzionat că există o suspiciune puternică de legătură cauzală între medicament și distrugerea articulară accelerată. Autorii au afirmat că lipsa unei definiții clare a RPOA în medicina veterinară reprezintă o lacună în sistemul actual de monitorizare a siguranței și au propus includerea acestei condiții într-un glosar oficial.

Primește ultimele noutăți veterinare

Abonează-te la newsletterul săptămânal Veterinarul.ro

În fiecare luni îți trimitem pe e-mail cele mai importante știri și articole din domeniul veterinar.

Mă Abonez

Goldstein a susținut că RPOA este un termen specific uman și nu se aplică la câini, deși a recunoscut că o „progresie anormală” a osteoartritei ar putea fi, în cazuri rare, un efect secundar al Librela.

Tina Wolfe, chirurg ortoped veterinar din Ohio, a spus că distrugerea articulară observată în cele 19 cazuri este alarmantă. Ea a declarat că, deși un singur studiu nu poate dovedi cauzalitatea, aceste reacții nu pot fi explicate ușor prin alte cauze și ar trebui să genereze cercetări suplimentare.

Al doilea studiu recent, finanțat de o firmă de consultanță angajată de Zoetis, a comparat Librela cu meloxicam în 101 câini din opt clinici veterinare din Marea Britanie. Conform autorului principal, John Innes, Librela a fost asociat cu mai puține reacții adverse decât meloxicamul, deși au recunoscut că perioada de observație de doar 56 de zile limitează concluziile privind siguranța pe termen lung.

James Fingeroth, medic veterinar retras din New York, a spus că ar fi nevoie de cercetări care să analizeze gravitatea reacțiilor adverse, nu doar frecvența acestora. El a exprimat ideea că, deși mulți câini pot beneficia de Librela, chiar și o frecvență redusă de reacții grave poate avea un impact puternic asupra proprietarilor.

Boothe a susținut că viitoarele studii ar trebui să includă grupuri de control și să aibă dimensiuni mari, pentru a evalua frecvența distrugerii articulare severe. Ea a afirmat că studiul condus de Innes reprezintă un început, dar are o dimensiune insuficientă pentru a detecta efecte rare.

Lucrarea coordonată de Farrell a mai criticat practica Zoetis de a raporta rata efectelor adverse în funcție de numărul de doze vândute, susținând că acest mod de calcul poate subestima reacțiile reale, deoarece semnele clinice pot apărea târziu. Farrell și colegii au subliniat că FDA nu utilizează astfel de estimări. Goldstein a recunoscut că acest tip de calcul are limite, dar a declarat că poate oferi totuși o imagine orientativă, menționând că Agenția Europeană a Medicamentului ia în considerare numărul de pacienți în evaluarea riscurilor.

Autorii au mai atras atenția asupra unor discrepanțe între informațiile furnizate de medici veterinari în rapoartele trimise către Zoetis și modul în care acestea au fost introduse în baza de date a companiei. În nouă din cele 19 cazuri, au fost identificate erori de traducere sau clasificare. Într-un exemplu, un câine cu displazie ușoară a dezvoltat o distrugere severă articulară după 23 de doze de Librela, dar Zoetis a clasificat cazul ca fiind „neserios” și a indicat că pacientul s-a „recuperat” sau era în curs de recuperare, deși raportul inițial menționa o progresie accelerată a bolii.

Aceste discrepanțe au determinat doi medici veterinari să trimită o scrisoare redacției revistei, cerând un proces mai riguros și transparent de raportare a efectelor adverse.

Goldstein a explicat că procesul de introducere a datelor este strict, cu categorii prestabilite care pot limita nuanțarea cazurilor. El a spus că este posibil ca unele informații să fie diferite în raportul final din cauza mai multor surse de raportare pentru același pacient. A mai declarat că eroarea umană nu poate fi exclusă și că Zoetis ia în serios toate rapoartele și le transmite autorităților competente.

Sursa: news.vin.com