Între 2023 și 2026, ponderea medicilor veterinari care lucrează ca medici colaboratori sau pe contract a crescut cu 60%, ajungând ca aproape 1 din 10 medici veterinari din practica privată să activeze în acest mod. În comparație, între 2008 și 2018, creșterea a fost de 30%.

Un medic veterinar care a început să lucreze acum 15 ani a explicat că, la acea vreme, acest tip de activitate era mai rar întâlnită și reprezenta mai degrabă o modalitate de a rămâne în practică, inclusiv în perioada serviciului militar. El a arătat că modelul a devenit atractiv datorită flexibilității, varietății cazurilor clinice și unui grad mai mare de autonomie profesională față de posturile cu normă întreagă.

În ciuda acestor avantaje, date recente indică o creștere îngrijorătoare a epuizării profesionale în rândul acestor medici. În timp ce scorurile de burnout au scăzut în cazul medicilor veterinari angajați permanent după 2020, la medicii colaboratori acestea au continuat să crească. Deși aceștia declară un nivel mai ridicat de satisfacție legat de stilul de viață și de venituri, ei raportează cea mai scăzută satisfacție generală față de profesie.

Pentru a înțelege mai bine situația, Serenity Vet, în colaborare cu Talkatoo, a realizat un sondaj în rândul medicilor veterinari colaboratori. Rezultatele indică o presiune tot mai mare în acest tip de activitate și ridică întrebări despre modul în care structurile actuale susțin acest segment profesional în creștere.

În 2025, nivelul de epuizare profesională în rândul medicilor veterinari colaboratori a ajuns la cel mai ridicat nivel înregistrat, fiind cu 25% mai mare față de 2022 și depășind valorile din perioada pandemiei COVID-19. Medicii veterinari de sex feminin au înregistrat scoruri mai mari de burnout decât cei de sex masculin, respectiv 3,88 față de 3,61.

Deși nivelul de împlinire profesională a crescut cu 34%, această evoluție a fost însoțită de o creștere a oboselii (22%) și a detașării interpersonale (27%). Aceasta sugerează că mulți medici veterinari își găsesc în continuare sens în activitatea lor, dar acesta este însoțit de o presiune emoțională tot mai mare.

Printre principalele surse de stres raportate, cea mai frecventă a fost asumarea unui număr prea mare de ture, menționată de 34,4% dintre respondenți. Alte cauze au inclus venitul imprevizibil (31,8%), sarcinile administrative și fiscale (30,5%) și lipsa unei comunități profesionale stabile (25,8%). Aceste dificultăți sunt amplificate de necesitatea adaptării constante la clinici, echipe și sisteme diferite, fără procese de integrare constante.

Studiul a analizat și relația dintre stabilitatea financiară și epuizarea profesională. Rezultatele arată că medicii veterinari cu experiență mai mare, dar cu percepție redusă asupra siguranței financiare, sunt printre cei mai expuși la burnout. În același timp, medicii mai puțin experimentați, deși au o stabilitate financiară mai scăzută, par mai rezistenți la epuizare.

Deși 62,9% dintre respondenți au spus că venitul actual le acoperă nevoile, o treime a menționat că venitul este instabil sau greu de anticipat. Aproximativ 45,7% au declarat că se pregătesc adecvat pentru pensionare, ceea ce ridică întrebări legate de sustenabilitatea pe termen lung a acestui model profesional.

Un alt aspect evidențiat este dificultatea multor medici veterinari colaboratori de a-și negocia tarifele. Aproximativ o treime fie evită aceste discuții, fie întâmpină dificultăți în a le duce la bun sfârșit. Deși 72,2% consideră că sunt remunerați corect, aceste bariere pot reduce sentimentul de control asupra veniturilor, factor asociat cu epuizarea profesională.

Medicii veterinari care obțin ture prin recomandări sau colaborări repetate raportează o mai bună predictibilitate financiară și niveluri mai scăzute de burnout, ceea ce sugerează că relațiile stabile de muncă pot contribui la o experiență profesională mai echilibrată.

Un segment al studiului a analizat și utilizarea tehnologiilor de tip inteligență artificială pentru redactarea fișelor medicale. Două treimi dintre respondenți petrec între 2 și 4 ore pe tură pentru documentare, iar 5,3% depășesc 5 ore. Aproximativ 19,2% au spus că au dificultăți în a se adapta rapid la pacienți și la sistemele noi din clinici.

Doar jumătate dintre medicii veterinari colaboratori folosesc astfel de instrumente, însă aproape o treime ar fi mai dispuși să accepte ture în clinici care le oferă. Cei care utilizează aceste instrumente au raportat ușor mai puține cazuri de epuizare (4,71 față de 4,9) și un nivel mai ridicat de împlinire profesională.

În ceea ce privește echilibrul între viața profesională și cea personală, 74,8% au spus că își pot controla programul, însă doar 58,9% consideră că au un echilibru real între muncă și viața personală. Aproximativ 28,5% au întâmpinat dificultăți în găsirea turelor care să corespundă preferințelor clinice sau financiare.

Concluziile studiului arată că, deși activitatea de medic veterinar colaborator oferă flexibilitate și autonomie, aceasta este însoțită de provocări importante legate de epuizare, stabilitate financiară și integrare profesională. Autorii subliniază că îmbunătățirea sustenabilității acestui model ar necesita structuri mai clare de lucru, integrare mai bună în echipe, comunicare mai eficientă și instrumente care să sprijine activitatea zilnică.

Referințe:

1. American Veterinary Medical Association. 2025 AVMA Economic State of the Veterinary Profession. American Veterinary Medical Association; 2025. Accessed March 19, 2026. https://ebusiness.avma.org/ProductCatalog/product.aspx?ID=2215
2. Relief practice is not just a temporary gig. JAVMA News. December 1, 2019. Accessed March 19, 2026. https://www.avma.org/javma-news/2019-12-01/relief-practice-not-just-temporary-gig
3. American Veterinary Medical Association. 2024 AVMA Economic State of the Profession. American Veterinary Medical Association; 2024. Accessed March 19, 2026. https://ebusiness.avma.org/ProductCatalog/product.aspx?ID=2157
4. Burnout study among relief (locum) veterinarians. Serenity Vet. January 6, 2026. Accessed March 19, 2026. https://serenity.vet/burnout-study-among-relief-locum-veterinarians/
5. Nett RJ, Witte TK, Holzbauer SM, et al. Notes from the field: prevalence of risk factors for suicide among veterinarians — United States, 2014. MMWR Morb Mortal Wkly Rep. 2015;64(5):131-132. doi:10.15585/mmwr.mm6405a6
6. Eliminate these six burnout triggers from your veterinary hospital. Galaxy Vets. Accessed March 6, 2026. https://galaxyvets.com/learning-center/eliminate-these-six-burnout-triggers-from-your-veterinary-hospital/

Sursa: dmv360.com