Un nou studiu internațional, publicat în revista Animals și coordonat de cercetători de la Universitatea La Trobe din Australia, analizează impactul epuizării profesionale asupra asistenților veterinari și modul în care această problemă poate influența calitatea îngrijirii acordate animalelor de companie. Deși fenomenul burnout este bine documentat în rândul medicilor veterinari, puține cercetări au investigat epuizarea profesională a asistenților, care reprezintă 42% din forța de muncă din domeniul veterinar în Australia.

Asistenții veterinari contribuie semnificativ la îngrijirea animalelor, ocupându-se de monitorizarea anesteziei, asistență în intervenții chirurgicale, realizarea radiografiilor și oferirea de suport emoțional stăpânilor.

Angela Chapman, doctorand și autoare principală a studiului, a subliniat că, pe măsură ce crește numărul de animale de companie și cererea pentru servicii veterinare, riscul de burnout în rândul asistenților este în creștere dacă nu sunt implementate strategii adecvate.

„Cercetările anterioare au arătat că două treimi dintre asistenții veterinari au prezentat semne de burnout și aproape jumătate au raportat lipsa oricărui sistem de sprijin pentru bunăstarea lor în cadrul locului de muncă”, a explicat Chapman.

Potrivit studiului, epuizarea profesională afectează negativ sănătatea mintală și fizică a asistenților, contribuind la nemulțumirea profesională și la rata crescută de abandon al profesiei, ceea ce exercită presiune suplimentară asupra clinicilor și poate afecta calitatea îngrijirii acordate pacienților.

În cadrul cercetării, 40 de lideri din domeniul veterinar și experți în bunăstare profesională din Australia, Noua Zeelandă, Regatul Unit, Statele Unite și Canada au fost invitați să evalueze strategii pentru gestionarea a 10 factori de risc ai epuizării, în vederea îmbunătățirii stării de bine și a ratei de retenție a personalului.

Printre stresorii cronici identificați s-au numărat volumul mare de muncă, lipsa de sprijin și subutilizarea competențelor și pregătirii asistenților veterinari. Cercetătorii au concluzionat că îmbunătățirea retenției personalului este o strategie mai eficientă pentru reducerea burnoutului decât simpla angajare a unui număr mai mare de angajați.

Studiul mai arată că o comunicare regulată între personal și lideri, definirea unor trasee clare de carieră care să includă sprijin și formare continuă, precum și existența unor politici și proceduri clare la nivel de clinică ar putea contribui la reducerea fluctuației de personal și la creșterea stării de bine.

Chapman a menționat că barierele la nivel de industrie includ lipsa unei reglementări profesionale unitare, ceea ce face ca multe clinici să nu valorifice abilitățile asistenților veterinari în activități pentru care sunt calificați.

„O mai bună cunoaștere a reglementărilor din industrie, disponibilitatea de a delega sarcini și încrederea în competențele asistenților ar putea îmbunătăți eficiența, moralul și retenția în cadrul clinicilor”, a spus ea.

Dr. Vanessa Rohlf, coautoare a studiului, a adăugat că lipsa de sprijin și formare pentru liderii din domeniul veterinar este o altă problemă care limitează capacitatea de a implementa schimbări.

Doar în Statele Unite, epuizarea profesională în industria veterinară are un cost estimat de 1 până la 2 miliarde USD anual.

„Este un semnal de alarmă pentru industria veterinară. Avem la dispoziție instrumente și strategii pe care clinicile le pot aplica pentru a preveni ca burnoutul să devină o problemă cronică”, a afirmat Rohlf. „Este nevoie de disponibilitatea de a acționa, atât la nivel de industrie, cât și în fiecare clinică în parte.”

Chapman a concluzionat că adoptarea unor soluții adaptate specificului fiecărei clinici ar putea duce la o mai bună retenție a personalului și la îmbunătățirea stării de bine, „ceea ce se va reflecta, în cele din urmă, într-o îngrijire mai bună pentru pacienți și stăpâni mai mulțumiți”.

Sursa: phys.org