Cercetătorii au comparat câini sănătoși care mâncau în mod obișnuit fecale cu câini ale căror proprietari nu i-au văzut niciodată făcând acest lucru. Nu au fost găsite diferențe semnificative între cele două grupuri în ceea ce privește microbiota fecală de bază, indicele de disbioză sau prezența agenților patogeni intestinali testați.

Coprofagia modifică microbiomul?

Cercetătorii au recrutat 44 de câini clinic sănătoși prin intermediul universităților din Milano și Parma. Toți câinii au fost supuși unui examen fizic, unor analize hematologice și biochimice înainte de a fi incluși în studiu.

Douăzeci și trei de câini au fost clasificați drept coprofagi, pe baza observațiilor repetate ale proprietarilor care i-au văzut mâncând propriile fecale sau fecale ale altor animale. Ceilalți 21 de câini au fost incluși în studiu doar dacă proprietarii lor au raportat că nu i-au văzut niciodată mâncând sau încercând să mănânce materii fecale.

A existat o mare varietate în ceea ce priveau câinii coprofagi. Aproximativ o treime dintre ei își consumau propriile fecale, în timp ce alții mâncau fecale de la câini, pisici, cai, animale sălbatice sau oameni. Mai mult de jumătate dintre ei consumau mai multe tipuri de fecale.

Probele fecale au fost apoi analizate folosind PCR cantitativ. Cercetătorii au calculat indicele canin de disbioză și au măsurat mai multe grupuri bacteriene asociate cu un microbiom intestinal sănătos sau perturbat. Indicele de disbioză a fost similar în ambele grupuri, la fel ca și grupurile bacteriene individuale măsurate. Majoritatea câinilor din ambele grupuri s-au încadrat în intervalele de referință așteptate pentru animale sănătoase.

Ce se întâmplă cu agenții patogeni?

Cercetătorii au căutat, de asemenea, mai mulți agenți patogeni intestinali potențiali, printre care Clostridium perfringens, Clostridioides difficile, Campylobacter jejuni, Salmonella spp. și parvovirusul canin.

Din nou, câinii coprofagi nu au avut o probabilitate mai mare de a fi testați pozitiv decât câinii care nu consumau fecale.

Nu a fost detectată nici Salmonella, nici parvovirusul canin la niciun câine. C. difficile și C. jejuni au fost detectate rar și, în mod interesant, doar la câinii din grupul necoprofag, deși numărul cazurilor a fost prea mic pentru ca această diferență să fie semnificativă.

Gena enterotoxinei C. perfringens a fost relativ frecventă în ambele grupuri. Autorii studiului subliniază că acest lucru este în concordanță cu cercetări anterioare care arată că și câinii sănătoși pot avea această genă, astfel încât prezența ei nu ar trebui interpretată, de una singură, ca dovadă a unei boli.

Totuși, acest studiu a analizat doar anumiți agenți patogeni bacterieni și virali. Nu a fost evaluată prezența paraziților intestinali, iar autorii subliniază că coprofagia poate în continuare să complice testarea parazitologică a fecalelor. Ouăle de paraziți ingerate pot trece prin tractul gastrointestinal și pot duce la un rezultat pozitiv la testare, fără ca respectivul câine să fie de fapt infectat.

Câteva limitări importante

Acesta a fost un studiu relativ mic și există mai multe motive pentru care nu se poate concluziona că coprofagia nu are niciun efect asupra sănătății gastrointestinale.

Încadrarea unui câine ca fiind coprofag s-a bazat pe observațiile proprietarului. Astfel, un câine inclus în grupul necoprofag ar fi putut totuși să consume fecale atunci când nimeni nu observa.

Cercetătorii nu au măsurat nici cât de des mâncau câinii fecale, nici cât consumau, nici cât timp trecuse de la ultimul episod înainte de recoltarea probei. Aceasta înseamnă că un efect de scurtă durată după coprofagie, sau un efect legat de cantitatea consumată, ar fi putut trece neobservat. Dieta câinilor nu a fost nici ea controlată.

Tipul de fecale consumate a variat considerabil, ceea ce a făcut dificilă separarea efectelor generate de consumul propriilor fecale de cele generate de consumul fecalelor altui câine sau ale altei specii.

Prin urmare, concluziile studiului trebuie interpretate destul de restrâns: în acest grup de câini sănătoși, coprofagia obișnuită nu a fost asociată cu modificări măsurabile ale microbiotei fecale de bază sau cu o prezență crescută a agenților patogeni intestinali testați.

Ar putea conta pentru câinii donatori de materie fecală?

Există o altă utilizare potențială a acestor rezultate.

Transplantul de microbiotă fecală este studiat tot mai des la câini, însă alegerea unui donator potrivit presupune eliminarea unor factori care ar putea face materialul donat mai puțin sigur sau mai puțin util.

Ghidurile actuale pentru selecția donatorilor nu exclud în mod specific câinii care practică coprofagia. Autorii studiului afirmă că rezultatele lor sugerează că simpla coprofagie ar putea să nu constituie un motiv pentru a respinge un donator altfel sănătos, atât timp cât acesta îndeplinește toate celelalte criterii de selecție recomandate.

Sursa: improveinternational.com