Hemoperfuzia pe cărbune activ a redus cu până la 96% concentrația serică de meloxicam la câinii care au ingerat doze toxice din acest antiinflamator, arată un studiu publicat în American Journal of Veterinary Research (AJVR). Toți cei cinci câini tratați au fost externați în maximum 72 de ore, iar autorii recomandă ca metoda să fie luată în considerare în cazurile de ingestie a unor doze mari de meloxicam.

O intoxicație frecventă

Intoxicațiile cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sunt frecvente în medicina veterinară și se pot manifesta prin tulburări gastrointestinale, injurie renală acută, tulburări nervoase și, uneori, afectare hepatică. Tratamentul clasic include decontaminarea gastrointestinală, cărbunele activ administrat oral, emulsia lipidică intravenoasă (intralipid), fluidoterapia și protecția gastrointestinală.

În ultimii ani, tot mai multe clinici de referință folosesc și metode de epurare extracorporală a toxinelor, precum hemoperfuzia sau plasmafereza terapeutică. În hemoperfuzie, sângele pacientului este trecut printr-un cartuș cu material adsorbant, de exemplu cărbune activ, care reține toxina, apoi este returnat în circulație. Meloxicamul este un candidat ideal pentru această metodă, deoarece are un volum de distribuție mic, o moleculă mică și se leagă în proporție de 97% de proteinele plasmatice. Până acum, datele despre eficacitatea hemoperfuziei în intoxicația cu meloxicam la câine se limitau însă la câteva raportări de caz.

Cinci câini, trei spitale universitare

Studiul, realizat de cercetători de la North Carolina State University, University of Florida, The Ohio State University și Seoul National University, a inclus cinci câini cu intoxicație cu meloxicam tratați în trei spitale veterinare universitare din SUA între ianuarie 2023 și martie 2026. Pacienții aveau între 5 luni și 6 ani și cântăreau între 2,3 și 32,5 kg. Dozele ingerate au variat foarte mult, între 1,4 și 168,8 mg/kg, cu o mediană de 16,7 mg/kg.

Toți câinii au primit tratament de susținere și hemoperfuzie pe cărbune activ sintetic, iar concentrația serică de meloxicam a fost măsurată înainte, în timpul și, la o parte dintre ei, după tratament.

La primul câine, hemoperfuzia a fost combinată cu hemodializa. Măsurătorile au arătat că meloxicamul era eliminat aproape exclusiv prin cartușul de cărbune, nu prin dializor, ceea ce confirmă că hemodializa nu este eficientă pentru toxinele puternic legate de proteine. Pe baza acestui rezultat, ceilalți patru câini au fost tratați doar prin hemoperfuzie, pe un aparat dedicat.

Rezultatele

În medie, ședințele au durat 2,2 ore și au procesat de aproximativ 25 de ori volumul sanguin al câinelui. Concentrația serică de meloxicam a scăzut cu 86–96%, cu o mediană de 95%.

În timpul hemoperfuziei, timpul de înjumătățire al meloxicamului a scăzut la 0,4–1 oră, față de aproximativ 24 de ore la câinii sănătoși, iar clearance-ul median a fost de aproximativ 37 de ori mai mare decât cel natural al organismului. Rata de eliminare prin hemoperfuzie a fost de 13,8 ori mai mare decât eliminarea intrinsecă. Chiar și la câinele cu cea mai mare concentrație inițială, de peste o mie de ori peste nivelul terapeutic maxim, aproximativ 89% din meloxicam a fost eliminat în prima oră de tratament.

Toți câinii au fost externați în 72 de ore. Un câine a dezvoltat injurie renală acută de gradul II (după clasificarea IRIS) în timpul spitalizării, care s-a remis cu tratament de susținere. Alți câini au prezentat semne gastrointestinale tranzitorii, precum diaree, hematochezie sau regurgitare.

Ce trebuie să știe clinicienii

Studiul aduce câteva observații practice importante.

Fenomenul de rebound. La trei câini, concentrația de meloxicam a crescut din nou la câteva ore după încheierea tratamentului, în medie cu 47%, pe măsură ce substanța din țesuturi a revenit în sânge. De aceea, tratamentul de susținere și decontaminarea trebuie continuate și după hemoperfuzie.

Timpul contează. La doi câini la care concentrația a fost măsurată la internare, nivelul seric scăzuse cu 26%, respectiv 48% până la începerea hemoperfuziei, semn că meloxicamul continua să se distribuie în țesuturi. Cu cât trece mai mult timp, cu atât toxina pătrunde mai mult în organe, iar epurarea extracorporală devine mai puțin eficientă. Autorii recomandă intervenția rapidă și sugerează administrarea emulsiei lipidice înainte de hemoperfuzie, pentru a limita trecerea toxinei în țesuturi.

Înlocuirea cartușului. În intoxicațiile foarte severe, cartușul de cărbune se poate satura. La câinele care ingerase 168,8 mg/kg, cartușul a fost înlocuit după aproximativ 50 de minute, iar autorii consideră că această măsură poate fi necesară pentru eliminarea optimă a toxinei.

Atenție la pacienții foarte mici. La cel mai mic câine, de 2,3 kg, circuitul extracorporal a trebuit umplut cu produse de sânge, iar animalul a dezvoltat hipocalcemie severă, cel mai probabil prin toxicitatea citratului din aceste produse. Autorii recomandă monitorizarea calciului ionizat în astfel de situații.

Limite și concluzii

Studiul are limite importante: numărul mic de cazuri, lipsa unui grup de control și faptul că protocoalele de tratament și momentele recoltării probelor nu au fost standardizate între clinici. De aceea, protocolul optim pentru intoxicația cu meloxicam nu poate fi încă stabilit.

Autorii concluzionează totuși că hemoperfuzia pe cărbune activ a redus semnificativ concentrația serică de meloxicam și a scurtat mult timpul de înjumătățire al acestuia, iar câinii tratați la timp au avut rezultate foarte bune pe termen scurt. Metoda ar trebui luată în considerare la câinii care au ingerat doze mari de meloxicam.

Finanțare

Studiul a fost finanțat printr-un grant al Colegiului de Medicină Veterinară al North Carolina State University. Autorii declară că nu au conflicte de interese.

Sursa: Shin PT, Zhao L, Vigh Z, et al. Carbon hemoperfusion markedly reduces serum meloxicam concentrations in dogs with meloxicam toxicosis. Am J Vet Res. Published online August 26, 2026. doi:10.2460/ajvr.26.06.0265

Articolul este publicat în acces deschis, sub licența CC BY-NC 4.0.