Cine mai face strategii veterinare in Romania

In realitate insa, uitandu-ne peste ultimii trei-patru ani ne dam seama cu usurinta ca, ceea ce s-a inceput nu a mai continuat sau nu a avut efectul scontat. In orice stat din Uniunea Europeana exista o strategie clara pe fiecare boala. Aceasta strategie inseamna identificarea bolii, identificarea mijloacelor de combatere si supraveghere, strategia de control si eradicare. Pentru a parcurge aceste etape sunt necesare analize atente si exacte a factorilor care concura la realizarea acestor obiective, respectiv incidenta, prevalenta, distributia geografica, etc. Dupa ce se studiaza atent aceste aspecte se trece la elaborarea strategiei de combatere, a pasilor ce trebuie urmati si intr-un final, se trag concluziile. Apoi, daca aceasta strategie a fost aplicata corect, se declara teritoriul respectiv liber de o anumita boala.E normal ca fiecare stat sa isi doreasca sa fie indemn la cat mai multe boli. Dar acest lucru, cum  am relatat mai sus, trebuie sa se faca dupa un anumit plan. La noi in tara strategiile de combatere a anumitor boli par lipsite de coerenta si sunt facute mai mult pe hartie, cu mijloace care sunt de cele mai multe ori imposibil de aplicat. Pentru a exemplifica acest lucru, am sa dau cateva exemple de boli la care strategia aplicata nu a dat roade:

Pesta porcina clasica( PPC):
S-a pus in aplicare un plan de vaccinare pe trei ani, de necesitate, plan ce era insotit de o serie de masuri care ar fi trebuit sa reduca circulatia necontrolata a porcilor, diminuarea exploatatiilor neprofesionale de crestere a porcilor, stoparea circulatiei porcilor vii, aparitia fermelor cu supraveghere veterinara stricta etc. Pentru acest lucru s-au alocat si sume importante de bani. Ce s-a intamplat in realitate: exploatatiile neprofesionale exista la fel ca si inainte, porcii circula bine merci fara nici o problema prin targuri, fara documente si fara sa fie identificati, porcii mistreti, principalul vector de virus pestos porcin, sunt la fel de numerosi si de nevaccinati.
Rezultatul: ne rugam sa mai tina imunitatea de la ultimele vaccinari, sa nu apara focare masive de boala. Cauza: aplicarea unor strategii gresite, sau mai bine zis neaplicarea lor de catre cei care erau imputerniciti sa o faca, respectiv reprezentantii Autoritatii Veterinare. S-a negat faptul ca, taranul roman va creste porc indiferent ce legi vor interzice acest lucru, il va vinde sau il va sacrifica cum va dori, pentru ca asa e traditia si din altceva nu are din ce trai. In loc sa autorizam targurile, sa dam voie ca porcii sa circule totusi identificati si controlati, am preferat sa emitem legi care sa intezica acest lucru si pe care nu le putem aplica.

Anemia infectioasa eqvina(AIE):
Facem supraveghere de ani de zile pentru aceasta boala, depistam cazuri pozitive si atat. In orice stat civilizat daca astazi s-a emis un buletin de analiza cu un animal pozitiv la o astfel de boala, a doua zi este evaluat, transportat la abator, sacrificat si proprietarul despagubit. La noi caii pozitivi au fost tinuti in exploatatii ani de zile, au circulat fara nici o restrictie, ca apoi statul, sa fie partas la una din cele mai mari tepe trase vreodata proprietarilor de cabaline pozitive, subiect arhicunoscut asupra caruia nu am sa insist.
Acum alergam ca descreieratii sa cautam caii pozitivi depistati in urma cu 7-8 ani, in conditiile in care acestia au circulat nestingherit si unde mai pui ca nici nu am avut cum sa-i microcipam deoarece tot statul roman a considerat ca altcineva ar trebui sa se ocupe de acest lucru. si astfel am ajuns sa facem actiuni pompieristice din excesul de zel al unora si pe banii medicilor veterinari carora nu li s-a mai decontat manopera pentru recoltarea probelor de sange pentru, chipurile, a fi despagubiti proprietarii de cabaline.
Concluzia: am supravegheat in realitate numai 50% din efectivul de cabaline, am eliminat in fapt numai 60 % din caii diagnosticati pozitiv deorece la restul li s-a pierdut urma si asta numai pentru a raporta ca pe vremea lui Nea Nicu, depasirea Planului. In realitate cabalinele circula in continuare fara documente de miscare, nu au pasaport pentru ca nu are cine sa il elibereze pentru ca cei care au luat banii pentru microciparea cailor din birou au uitat sa il mai emita, medicul nu poate recolta probe de sange deoarece caii nu au de fapt microcip, taranul nu are bani sa plateasca manopera si refuza actiunea.
Acesta este rezultatul real al strategii nationale privind combaterea Anemiei Infectioase eqvine.

Tuberculoza bovina(TBC):
Testam de ani de zile, depistam la citirea testelor unice sau comparative animale pozitive, care mai toate se dovedesc negative la examenul de laborator. Nu trebuie neglijat faptul ca si unii medici veterinari citesc reactiile din spatele biroului. Ce se intampla in anul 2010? ANSVSA emite un ordin prin care se dispune efectuarea tuberculinarilor la tot efectivul de bovine, actiune ce trebuie efectuata in doua saptamani. Instantaneu apare si tuberculina, care, desi necesita un timp indelungat de fabricare, trebuie comandata din timp, este in cantitati suficiente, in conditiile in care in anii din urma cand se stia cu cel putin 7-8 luni inainte ca se va executa aceasta actiune, aceasta nu era niciodata in cantitati suficiente.
Dar de ce aceasta graba? Pentru ca dorim cu tot dinadinsul, tot dintr-un elan pioneresc sa obtinem statutul de  tara indemna la tuberculoza bovina, conditia pentru acest lucru fiind ca doua testari sa fie negative la interval de 6 luni. Deci preferam sa facem acum la fel, pompieristic, o actiune care practic nu se poate face intr-un timp asa de scurt, la nivelul tehnic dorit, cu o tuberculina suspect de nereactiva, tinand cont ca retestarea trebuie facuta in luna decembrie, cand bovinele sunt la stabulatie si sunt foarte greu de mobilizat, pe o vreme potential neprielnica, in preajma sarbatorilor de iarna.
De ce aceasta graba? Pentru ca unii sa primeasca distinctia de pioner fruntas, sa dovedim ca suntem o tara indemna la Tuberculoza, in conditiile in care suntem pe primele locuri in Europa la cazuri de TBC la oameni.
Acestea ar fi in mare asa zisele stategii veterinare aplicate de Autoritatea Statului si acestea sunt de fapt rezultatele pe care le culegem.  Atata timp cat strategiile veterinare nu vor fi clar conturate pe boli, cat acestea vor fi elaborate de oameni care nu au nici o legatura cu medicina veterinara, atata timp cat vom incerca sa ascundem sub pres problemele reale in loc sa cautam solutii sa le rezolvam, nu cred ca vom eradica in realitate nici macar o amarata de raceala.