Sentința discutată se referă la un litigiu între Colegiul Medicilor Veterinari din România și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) și Ministerul Sănătății. Disputa între CMVRO și Ministerul Sănătății pe de o parte și ANSVSA, de cealaltă parte a izbucnit din dorința Colegiului de a modifica anumite prevederi legale referitoare la distribuția și supervizarea medicamentelor de uz uman necesare tratamentului veterinar. Vezi care au fost principalele cereri ale CMVRo și care a fost decizia instanței, în articolul de mai jos. 

Punctele principale ale cererii:

1. Reglementarea distribuției medicamentelor de uz uman către unități veterinare – Colegiul a solicitat ca distribuitorii angro (depozitele farmaceutice) de medicamente de uz uman să fie obligați să furnizeze unele produse medicinale de uz uman, (pentru care există autorizație de punere pe piață) menționate în anexa 7 la procedura aprobată prin Ordinul nr. 1328/56/2022  necesare direct unităților veterinare, în absența unor produse similare pentru uz veterinar.
2. Modificarea supervizării activităților medicale veterinare – A solicitat înlocuirea termenului "sub coordonarea directă a medicului veterinar" cu "sub supravegherea medicului veterinar", pentru a clarifica necesitatea prezenței fizice și responsabilității medicului.
3. Abrogarea cerinței de autorizare pentru comerțul intracomunitar – A cerut eliminarea obligativității de a deține autorizații de import/export în cazul comerțului intracomunitar pentru produsele medicinale veterinare.

Argumentele instanței și decizia:

Curtea de Apel București a respins toate cererile Colegiului Medicilor Veterinari, considerând reglementările existente adecvate și suficient fundamentate din punct de vedere legal. În esență, Curtea a argumentat că:

• Distribuția medicamentelor: Legislația existentă asigură un control strict al medicamentelor de uz uman, necesar pentru a preveni abuzul și utilizarea necorespunzătoare. Introducerea unei reglementări care să permită distribuitorilor angro să vândă direct către unități veterinare ar putea slăbi acest control.
• Supervizarea activităților: Termenul „coordonare directă” este considerat adecvat pentru a asigura că medicii veterinari își exercită responsabilitățile în mod efectiv și responsabil. Schimbarea terminologiei nu este văzută ca necesară sau justificată.
• Autorizații de import/export: Legislația UE permite statelor membre să mențină un control național asupra medicamentelor care conțin substanțe stupefiante sau psihotrope, iar cerințele de autorizare sunt în conformitate cu obligațiile internaționale ale României.

Sentința reflectă tensiunile între necesitatea de a asigura o supervizare strictă a medicamentelor potențial periculoase și cerințele profesioniștilor din domeniul veterinar pentru acces mai ușor la tratamente necesare. Curtea a pus un accent deosebit pe protecția sănătății publice și controlul riguros al medicamentelor, respingând argumentele Colegiului despre necesitatea flexibilității în distribuția și supervizarea medicamentelor de uz uman în tratamentele veterinare. Aceasta decizie subliniază dificultățile de echilibru între reglementarea strictă și accesibilitatea la tratament în practica medicală veterinară.

Întreaga decizie poate fi consultată aici.