Un studiu desfășurat de cercetători de la Universitatea Bangor a identificat prezența pe scară largă a genelor de rezistență la antibiotice în apele frecventate de păsări, în special cele migratoare. Potrivit cercetării, 92% dintre probele de apă conțineau gene care oferă bacteriilor rezistență la colistin, un antibiotic folosit doar în cazuri grave, când alte tratamente nu mai funcționează.

Intitulat „Monitoring of antimicrobial resistance genes and influenza viruses in avian-populated water bodies”, studiul a fost publicat în revista Sustainable Microbiology, a organizației Applied Microbiology International. Proiectul a fost realizat cu sprijinul Agenției pentru Securitatea Sănătății din Regatul Unit (UKHSA), care a contribuit și la selectarea locațiilor împreună cu British Trust for Ornithology.

Coordonatoarea studiului, Kata Farkas, a declarat că scopul cercetării a fost dezvoltarea unor metode sustenabile și non-invazive pentru a monitoriza potențiale amenințări care provin de la animale către oameni (așa-numitele boli zoonotice). Ea a precizat că, până în prezent, supravegherea se baza pe testarea animalelor bolnave sau moarte, un proces dificil și costisitor. Prin comparație, analiza apei din medii populate de păsări oferă o alternativă mai eficientă.

Pe parcursul anilor 2023–2024, au fost colectate săptămânal probe de apă din 19 locuri din Anglia și Țara Galilor, atât din zone de coastă, cât și interioare, timp de 10 săptămâni. La patru dintre aceste locuri, recoltările au continuat și pe termen lung

Pentru a identifica genele de rezistență antimicrobiană (AMR), cercetătorii au folosit o tehnologie de laborator denumită HT-qPCR, care a permis detectarea a 74 de gene și alți markeri genetici. Prezența virusurilor gripale a fost investigată printr-o altă metodă, RT-qPCR, cu scopul de a identifica tipurile A și B de virus gripal și, unde a fost posibil, subtipurile.

Rezultatele au arătat o prezență largă a genelor de rezistență, în special a genei aadA7 (rezistență la aminoglicozide). În două dintre locuri, cercetătorii au identificat niveluri mai mari de gene care conferă rezistență la mai multe antibiotice, ceea ce ar putea fi legat de prezența faunei sălbatice.

„Frecvența ridicată a genei mcr1, care oferă rezistență la colistin, în 92% dintre probe, a fost neașteptată,” a precizat Kata Farkas. Ea a mai spus că prezența constantă a ADN-ului bacteriei Shigella, în lipsa altor bacterii comune precum E. coli sau enterococii, ar putea indica o limitare a sensibilității metodei HT-qPCR folosite.

Virusul gripal A a fost identificat în 3,4% din probe, dar nu au putut fi stabilite subtipurile (precum H5N1), probabil din cauza concentrației mici de virus. În unele cazuri, ARN-ul viral a fost detectat chiar și în lipsa unor focare de gripă, ceea ce ar putea sugera contaminarea cu ape uzate de origine umană.

Cercetătorii au analizat și sursele potențiale de contaminare folosind markeri moleculari. Un virus care se găsește doar în intestinul uman, numit crAssphage, a fost folosit ca marker pentru poluarea cu origine umană. În paralel, bacteria Catellicoccus marimammalium, prezentă în intestinul multor păsări sălbatice (precum pescărușii) și mamifere marine, a fost utilizată pentru a identifica poluarea de origine aviară. În majoritatea probelor, contaminarea de origine aviară a fost mai frecventă decât cea umană.

Studiul arată că analiza ADN-ului și ARN-ului din apă poate oferi un mod eficient de detectare timpurie a unor riscuri pentru sănătatea publică. Potrivit lui Kata Farkas, această metodă sprijină abordarea „One Health”, care urmărește monitorizarea integrată a sănătății oamenilor, animalelor și mediului.

Ea a adăugat că testele qPCR pot fi adaptate rapid pentru a include noi amenințări și noi tipuri de markeri genetici. Spre deosebire de metodele standard de monitorizare a calității apei, care nu pot distinge între sursele de poluare, aceste tehnici permit identificarea diferențiată a poluării umane și animale.

Ca pași următori, echipa de cercetare propune extinderea monitorizării pe perioade mai lungi și în mai multe regiuni, pentru a putea observa modele sezoniere sau locale în apariția rezistenței la antibiotice sau a virusurilor gripale. De asemenea, dezvoltarea unor metode mai sensibile de subtipare a virusurilor gripale ar îmbunătăți capacitatea de a evalua riscurile reale.

Obiectivul pe termen lung este includerea monitorizării mediului în strategiile naționale de supraveghere a bolilor, pentru a îmbunătăți reacția la posibile epidemii sau pandemii.

Sursa: eurekalert.org