Noi date publicate de Norwegian Institute of Bioeconomy Research (NIBIO) arată o scădere alarmantă a păsărilor asociate peisajului agricol. Conform programului de monitorizare 3Q, populațiile totale ale așa-numitelor farmland birds au scăzut cu aproximativ 25% între anii 2000 și 2023, confirmând o tendință negativă observată de mai multe decenii la nivel european.

În Europa, speciile de păsări legate de agricultură au înregistrat, din anii ’80, reduceri de până la 60%. Datele recente din Norvegia arată că acest declin continuă și în nordul continentului.

Indicele păsărilor agricole, în scădere constantă

Programul 3Q, derulat de NIBIO din 1998, urmărește utilizarea terenurilor agricole, modificările de peisaj și impactul acestora asupra biodiversității. Pe baza monitorizării a 22 de specii comune de păsări din zonele agricole, cercetătorii au calculat un indice al păsărilor. Anul 2000 a fost stabilit ca referință (indice = 100), iar în 2023 valoarea indicelui a coborât la aproximativ 75.

Unele specii cresc, majoritatea scad

Deși există variații între specii, declinul domină. Cocoșarul (Fieldfare) a scăzut cu până la 56%, iar lăstunul de casă (Common Swift), presura galbenă (Yellowhammer) și cucuveaua de câmp (Whinchat) au pierdut aproximativ 50% din populație.

Există și excepții: sticletele (European Goldfinch) a crescut cu 54%, iar vrabia de casă, vrabia de câmp și graurul prezintă creșteri moderate, de circa 15%.

De ce dispar păsările din zonele agricole

Cercetătorii subliniază că nu există o singură cauză. Factorii includ schimbările de utilizare a terenurilor, intensificarea agriculturii, uniformizarea peisajului, abandonarea unor suprafețe și, posibil, schimbările climatice.

Dispariția marginilor de câmp, pâlcurilor de arbori, pajiștilor și zonelor umede reduce accesul păsărilor la hrană, adăpost și locuri de cuibărit. Unele specii cuibăresc direct pe terenurile agricole, intrând în conflict cu practicile moderne, precum cositul frecvent sau drenajul intens.

Ce măsuri pot ajuta

Pe baza datelor 3Q, specialiștii recomandă:

• conservarea habitatelor care oferă hrană și adăpost;
• adaptarea practicilor agricole la ciclurile de viață ale păsărilor;
• protejarea marginilor de câmp, a micilor pâlcuri de vegetație și a zonelor umede;
• reducerea utilizării pesticidelor;
• prevenirea supraîmpăduririi necontrolate.

Un semnal de alarmă pentru ecosisteme

„Când păsările dispar, este adesea un semn al unor schimbări mai profunde în natură”, avertizează cercetătorii. Aflate sus în lanțul trofic, păsările sunt indicatori sensibili ai sănătății ecosistemelor. Fără măsuri clare și coordonate, tendința negativă este puțin probabil să se inverseze în viitorul apropiat.

Sursa: nibio.no