Atât factorii genetici, cât și cei de mediu explică trăsăturile cognitive, arată un nou studiu realizat pe găinile sălbatice roșii (Red Junglefowl). Cercetătorii de la LiU au arătat că abilitatea păsărilor de a face față unor sarcini de învățare dificile este ereditară, în timp ce optimismul lor poate fi explicat prin factori de mediu.

Ce determină rapiditatea cu care înveți? Sau dacă sunteți optimist sau pesimist? Procesele mentale care determină modul în care un animal (sau un om) învață, raționează și procesează informațiile sunt cunoscute sub denumirea generală de cogniție. Cât de mare este partea ereditară, cu alte cuvinte ce se explică prin gene și cât de mult se explică prin mediu? Cercetările privind diferențele în ceea ce privește capacitatea cognitivă a animalelor au fost în principal comparative și s-au concentrat pe diferențele dintre specii. Mai puține cercetări au vizat înțelegerea variației care există între indivizii unei specii.

„În biologie se pune tot mai mult întrebarea de ce diferă indivizii dintr-o specie în trăsături atât de importante precum cogniția. Prin urmare, am decis să estimăm cât de mult din variația pe care o observăm în cogniție este ereditară", spune Hanne Løvlie, profesor asociat la Departamentul de Fizică, Chimie și Biologie de la Universitatea Linköping și cercetător principal al studiului.

Cercetătorii au studiat mai mult de 300 de pui de găină sălbatică roșie (strămoșul sălbatic al tuturor găinilor), cărora li s-au aplicat o serie de teste cognitive. Unul dintre teste, considerat destul de ușor, presupunea să învețe să distingă între culori pentru a obține o recompensă. Puii au fost testați și cu o sarcină de învățare mai dificilă, care examina capacitatea lor de a uita o asociere anterioară pentru a învăța una nouă.

Un alt test a măsurat optimismul. Este posibil să se măsoare optimismul la oameni întrebându-i dacă un pahar este pe jumătate gol sau pe jumătate plin. La păsări, cercetătorii au dezvoltat un test care folosește un principiu similar: pasărea învață că culoarea albă este recompensată, în timp ce negrul nu este recompensat. Păsării i se prezintă apoi indicii cu diferite nuanțe de gri, care variază între culoarea recompensată și cea nerecompensată. O abordare rapidă a acestor indicii intermediare, ambigue, este interpretată ca fiind mai optimistă.

Magnitudinea contribuției genetice diferă

Efectuând aceste teste pe șase generații de păsări pe parcursul a cinci ani, cercetătorii au putut calcula cât de mult din variație a fost explicată de factorii genetici și de diferențele de mediu. Cercetătorii arată că testul mai simplu are o heritabilitate scăzută, în timp ce capacitatea de a rezolva o problemă mai dificilă poate fi explicată de factorii genetici într-o măsură mai mare.

Cea mai bună explicație pentru variația optimismului sunt diferențele de mediu. Acest lucru este în concordanță cu un studiu publicat recent de același grup de cercetare, care sugerează că găinile își mențin o viziune optimistă asupra vieții într-un mediu cu mai puțini factori de stres. Studiile efectuate pe oameni și rozătoare au sugerat anterior că trăsăturile cognitive au o componentă ereditară clară, în timp ce acest tip de studiu pe alte animale este rar întâlnit.

„Acest studiu arată că amploarea contribuției genetice diferă între diferitele trăsături cognitive. Pentru a fi posibilă reproducerea pentru o anumită trăsătură, contribuția genetică la acea trăsătură trebuie să fie măsurabilă. În principiu, acest lucru înseamnă că este posibil să se reproducă găini mai inteligente, dar nu și găini mai optimiste", spune Hanne Løvlie.

Studiul este o colaborare cu cercetători de la Universitatea din Exeter, Marea Britanie. Rezultatele au fost publicate în Philosophical Transactions B, într-un număr tematic care se concentrează pe cauzele și consecințele diferențelor individuale în ceea ce privește abilitățile cognitive.

sursa: thepoultrysite.com