Desi mai toate facultatile/universitatile din Europa ofera cursuri optionale de medicina reptilelor, pasarilor exotice sau animalelor de gradini zoologice, ele se limiteaza la cateva ore pe parcursul unui semestru, si nu pot decat sa atraga interesul studentilor receptivi.

Exista insa, spre fericirea pasionatilor de animale salbatice, o exceptie: Universitatea de Medicina Veterinara din Viena, Austria. Aceasta are organizata curicula de invatamant pe un principiu cu totul diferit de alte facultati de profil si permite studentilor sa isi aleaga pentru ultimul an de studii un modul de cursuri de specializare. Mai exact, timp de 5 ani studentii invata impreuna aceleasi materii, urmeaza aceleasi cursuri si se pregatesc pentru aceleasi examene.

Totul culmineaza cu un examen general, care verifica cunoasterea tuturor materiilor clinice si care a fost supranumit"examenul monstru": fiecare student are la dispozitie 10 minute sa examineze si sa puna diagnosticul unui caz sau sa raspunda la intrebarile profesorului, acest lucru repetandu-se de 11 ori pentru fieca re materie clinica in parte (de la chirur gia animalelor mici pana la clinica suinelor).

Dupa acest tur de forta fiecare student opteaza, folosind un sistem intranet al facultatii, pentru specializarile pe care le doreste. in functie de nota obtinuta la"examenul monstru" fiecare va fi repartizat intr-o astfel de grupa de specializare. El poate alege dintre: medicina animalelor mici (caini, pisici), medicina ecvinelor, medicina rumegatoarelor, medicina suinelor si pasarilor de ferma, reproductie (atat pentru animale mici, cai dar si animale de renta), controlul alimentelor si"Conservation Medicine".

Toate aceste module de specializare dureaza un an si se finalizeaza cu un examen care nu are insa acelasi caracter cu examenul de licenta romanesc. Studentul va putea absolvi numai dupa ce preda lucrarea de diploma, lucru care se poate intampla in orice moment al anului, nea - vand nici un fel de termen limita.

Datorita acestui fapt, dar si din cauza examenelor extrem de dificile, 90% din studenti isi iau diploma dupa cel putin 7 ani de studii. Revenind strict la modulul"Conservation Medicine", acesta este considerat de institutii din toata lumea (asociatii si organizatii profesionale, colectii de animale, alte universitati) ca fiind unul din cele mai bune programe de pregatire in domeniu.

Fata de celelalte module oferite in Viena, unde grupele au intre 20 si 50 de studenti, cel de"Consevation Medicine" poate primi doar 10-13 cursanti in fiecare an, lucru ce da nastere unei adevarate concurente pentru a obtine un loc. In timpul primului semestru de specializare studentii sunt incurajati sa isi dezvolte abilitatile medicale si sunt repartizati in clinicile universitatii. Apoi incepe"adevarata aventura": grupul va lua parte la cursuri, workshopuri, seminarii si chiar excursii de pregatire, sub conducerea profesorilor Franz Schwarzenberger si Chris Walzer (pe care l-ati putut vedea anul trecut in Bucuresti in cadrul primului Simpozion de Medicina Animalelor Salbatice si Exotice din Romania). Prima experienta traita de studenti este intotdeauna o excursie de o saptamana pentru a vizita diverse gradini si parcuri zoologice din Europa (in Germania, Olanda, Austria, Franta sau Cehia). Aici are loc familiarizarea cu lucrul intr-o colectie de animale salbatice, cu abordarea acestor animale, cu tot ce inseamna parametri de mediu, hrana, intretinere pentru cele mai variate specii. Medicii veterinari din fiecare gradina zoo vizitata isi prezinta animalele, modul in care sunt intretinute, dar si particularitatile lor: cazuri clinice, metodele folosite pentru profilaxie, contentie si chiar permit studentilor sa ia parte la diverse activitati de rutina.

Asa, cursantii afla de exemplu cum la Zoo Wuppertal se testeaza recoltarea de sange cu ajutorul unor capusegigant crescute in mediu steril sau cum la Zoo Rotterdam exista in functiune una din cele mai mari custi de contentie rotativa din lume, pentru elefanti. Desigur, asa cum este de asteptat, cele mai importante cursuri teoretice ale modulului sunt"Medicina animalelor salbatice" si"Imobilizarea si anestezia animalelor salbatice", care sunt completate de o practica medicala in spitalul veterinar al Gradinii Zoologice Schonbrunn dar si de alte excursii (spre exemplu la Safari Park Peaugres din Franta) in care studentii sunt cei care realizeaza toate manoperele medicale, examinari, operatii, etc.

Asa cum am mentionat insa in articolul din numarul precedent, medicina animalelor salbatice presupune mult mai mult decat"doar" o buna pregatire strict medicala. Tocmai pe acest pricipiu cursurile urmate in continuare sunt dintre cele mai diverse si poate dintre cele mai neobisnuite pentru un medic veterinar. Se pune mare accent pe genetica, statistica, managementul populatiilor. Unul dintre cursurile cele mai interesante si mai atractive este probabil cel de biotelemetrie.

Majoritatea proiectelor de cercetare pe animale salbatice au ca scop cunoasterea arealului de viata, comportamentului social si de hranire sau cunoasterea diferitilor parametri corporali (activitate/repaos, temperatura, puls etc.). in acest scop s-au dezvoltat mecanisme miniaturale care se pot fixa pe corpul animalului (tip zgarda la mamifere, tip"rucsac" la pasari), implantate sub piele (pentru monitorizarea temperaturii si a pulsului) sau chiar plasate in rumen la rumegatoarele salbatice. in timpul partii teoretice se invata principiile fizice pe care functioneaza aceste aparate, partile componente, frecventele folosite, insa partea practica este, ca de obicei, cea mai agreata. Pentru ca localizarea unui animal in teren este cea mai des folosita informatie in cercetare, studentilor li se pune la dispozitie un receptor radio si o antena Yagi cu care trebuie sa decopere 10 emitatoare pentru cerbi, ascunse intr-o padure.

De altfel, acest exercitiu constituie si jumatate din examenul final. in general, datele preluate prin metode telemetrice sunt procesate cu ajutorul unui software GIS (Geographical Information System), care asociaza informatiile legate de animal (pozitie, activitate, para metri corporali) cu o harta ce contine parametri de mediu (vegetatie, clima, alte animale, etc.), permitand analizarea tuturor informatiilor. in cadrul modulului, ArcGIS este programul studiat si este una din materiile examenului final. O alta parte esentiala a pregatirii este anatomia patologica. Institutul pentru Cercetarea Animalelor Salbatice si Ecologiei (F.I.W.I.) din Viena, aflat in stransa colaborare cu Universitatea, dispune de un laborator propriu pentru necropsii, examene citologice si histologice. Zilnic, studentii participa la examinarea cadavrelor venite din Gradina Zoo Schonbrunn sau aduse de Serviciul Forestier din imprejurimile Vienei iar o data pe saptamana grupuri mici de studenti pregatesc si prezinta studii de caz sau teme de interes general.

In incheiere, pe scurt, nu pot spune altceva decat ca acest modul de specializare ofera bazele teoretice si practice pentru a deveni un doctor de animale salbatice. Din pacate, drumul spre a deveni un astfel de veterinar specializat este lung, cere multi ani de experienta, dar mai ales multa pasiune, lucru care nu poate fi oferit sau inlocuit de nici o facultate, curs sau practica.