Cercetătorii de la Universitatea din California, Davis, în colaborare cu proprietari de animale de companie din Statele Unite și Canada, au investigat dacă vizitele de telemedicină video pot îmbunătăți îngrijirea și mediul de acasă pentru pisicile diagnosticate cu boala degenerativă articulară felină, cunoscută sub denumirea de artrită felină.

Descoperirile, publicate în jurnalul Frontiers in Veterinary Science, indică faptul că apelurile video, în cadrul cărora proprietarii de animale pot adresa întrebări și primi sfaturi non-medicale, pot fi benefice. Peste 95% dintre participanții la studiu au declarat că ar fi dispuși să plătească pentru vizite de telemedicină, deși majoritatea ar prefera un cost ușor mai mic decât pentru programările la clinică. 

„Teleasistența este menită să ofere sfaturi și suport îngrijitorilor care au grijă de pisicile lor”, a declarat Grace Boone, specialist asistent în cadrul Laboratorului de Epidemiologie a Bunăstării Animalelor de la UC Davis și autor principal al studiului. „Am constatat că, în general, toată lumea a fost destul de interesată de telemedicina video pentru gestionarea la domiciliu a pisicilor lor și a problemelor de mobilitate ale acestora.”

O afecțiune comună

Îngrijirea veterinară de rutină este importantă pentru a preveni, atenua și trata problemele de sănătate și comportament. Artrita felină este o afecțiune destul de răspândită, afectând aproximativ 6% până la 30% dintre pisicile sub 10 ani și între 64% și 92% dintre cele cu vârsta de peste 10 ani, a precizat Grace Boone.

„Pisicile sunt pricepute la a-și ascunde semnele de durere”, a menționat Carly Moody, autor senior al lucrării și profesor asistent de științe animale. „Aceste condiții sunt prevalente, iar durerea este o problemă gravă de sănătate și bunăstare care trebuie abordată. Telemedicina este benefică deoarece permite eliminarea factorului de stres al clinicii pentru anumite aspecte ale îngrijirii.”

Cercetătorii au recrutat 106 proprietari de animale ale căror pisici aveau probleme de mobilitate. Fiecare a completat un chestionar despre mobilitatea pisicii lor, barierele în calea obținerii îngrijirii în persoană și percepția lor asupra telemedicinei.

Proprietarii de animale din grupul de testare au completat sondajul și au participat la șase vizite video – una la fiecare trei săptămâni, pe o perioadă de patru luni – după care au completat din nou sondajul. Grupul de control a primit chestionarul doar la începutul cercetării și patru luni mai târziu. O prezentare despre îngrijirea pisicilor cu probleme de mobilitate a fost, de asemenea, oferită tuturor participanților la final.

În cadrul sesiunii video la domiciliu, Grace Boone a adresat întrebări generale despre bunăstarea și mobilitatea pisicii și a sugerat modificări dacă proprietarii solicitau sfaturi. Printre sugestii s-au numărat boluri de mâncare și apă ridicate pentru a reduce tensiunea la nivelul gâtului, litiere mai mari cu pereți mai scunzi și trepte suplimentare pentru accesul în locurile preferate. Proprietarii de animale au raportat că vizitele i-au ajutat să înțeleagă nevoile pisicilor lor, conferindu-le mai multă încredere în modul în care le îngrijeau. „Există multe modificări care pot fi implementate acasă pentru a crește confortul pisicii în mediul domestic”, a spus Carly Moody. „Telemedicina permite profesioniștilor veterinari să vadă și să înțeleagă mediul de acasă al pisicii și să facă recomandări care pot fi de ajutor pentru pisică.”

Sfaturi, nu medicamente

Vizitele de telemedicină nu necesită neapărat un medic veterinar. Un tehnician veterinar înregistrat sau alt membru informat al personalului poate efectua apelurile, răspunde la întrebări și oferi sfaturi. Acestea nu sunt menite să înlocuiască îngrijirea veterinară în persoană, ci mai degrabă să o completeze, a explicat Carly Moody.

„Există modalități de a încorpora telemedicina pentru a facilita lucrurile pentru proprietar și pisică și pentru a crește numărul de vizite și suportul pe care un proprietar îl primește, în special atunci când îngrijește o pisică ce necesită un nivel cronic și ridicat de îngrijire la domiciliu”, a afirmat Carly Moody.

Vizitele au potențialul de a promova relații mai bune între medicul veterinar, client și pacient. „Mai degrabă decât să înlocuiască îngrijirea în persoană, cred că o puteți îmbunătăți și ajuta la suplimentarea ei”, a declarat Grace Boone.

Evaluarea schimbărilor la domiciliu

Următorul pas este de a determina dacă modificările recomandate pe baza sfaturilor experților pot îmbunătăți bunăstarea pisicii la domiciliu.

„Cred că ar fi foarte interesant să analizăm aceste intervenții și să spunem în mod specific: sunt ele utile? Dacă cineva nu este dispus să schimbe multe lucruri, le-ai putea prioritiza pe cele care fac cea mai mare diferență pentru bunăstarea pisicii”, a spus Carly Moody.

Laboratorul lui Carly Moody ar putea examina, de asemenea, dacă telemedicina ar putea fi benefică pentru alte probleme de sănătate, cum ar fi obezitatea și prevenirea bolilor.

La cercetare au contribuit Hao-Yu Shih de la Mayo Clinic și Daniel Pang, afiliat Universității din Calgary și Universității din Montreal din Canada. Studiul a fost susținut de Societatea Americană pentru Prevenirea Cruzimii față de Animale și de fundația familială Maddie's Fund.

Sursa: sciencedaily.com

Urmărește-ne pe rețelele sociale: