Cercetătorii de la Institutul Oceanografic Harbor Branch al Universității Florida Atlantic (FAU), împreună cu instituții colaboratoare, au identificat trei genotipuri de Helicobacter care nu fuseseră documentate niciodată anterior, după ce au analizat peste 20 de ani de înregistrări privind eșuările de cașaloți mici (Kogia breviceps) și mostre de țesut conservate.

Studiul, publicat în Journal of Wildlife Diseases, reprezintă prima confirmare a descoperirii acestor genotipuri bacteriene la cașaloții mici. Cercetătorii le-au denumit Kogia Helicobacter 1, 2 și 3. Dincolo de noile informații despre o specie de balenă greu de studiat, descoperirile ridică întrebări mai ample privind modul în care infecțiile bacteriene pot afecta viața sălbatică marină și sănătatea oceanului.

Dr. Annie Page, autoare principală a studiului, profesoară asociată de cercetare și medic veterinar clinician la FAU Harbor Branch, a declarat că bacteriile Helicobacter au fost multă vreme asociate cu afecțiuni gastrointestinale la oameni și la alte animale, printre care gastrita cronică, ulcerele și chiar cancerul gastric, și a adăugat că descoperirea unor tulpini noi ale acestor bacterii la o specie de balenă care se scufundă adânc este surprinzătoare.

O specie greu de studiat, cunoscută mai ales din eșuări

Kogia breviceps sunt printre cele mai puțin cunoscute mamifere din ocean. Ei își petrec cea mai mare parte a vieții departe de țărm, călătorind de obicei în grupuri mici și scufundându-se adânc pentru a vâna calamari și pești. Pentru că sunt tăcuți, discreți și rareori observați la suprafață, oamenii de știință au avut puține ocazii să îi studieze în mediul lor natural.

O mare parte din ceea ce se știe despre cașaloții mici provine de la animalele care eșuează pe țărm. Eșuările sunt deosebit de frecvente de-a lungul coastei de sud-est a Statelor Unite, unde această specie apare mai des decât aproape orice alt mamifer marin de dimensiuni mari.

Examinările balenelor eșuate au scos la iveală mai multe probleme medicale recurente, printre care ulcerele gastrice. Aceste ulcere sunt uneori asociate cu Helicobacter, un grup de bacterii care poate trăi în stomacul și intestinele mai multor animale, inclusiv la oameni și balene.

Trei genotipuri bacteriene noi pentru știință

Din 1999 până în 2020, FAU Harbor Branch a intervenit în cazul a 59 de eșuări de cașaloți mici. Examinările post-mortem au fost finalizate pentru 80% dintre aceste animale.

În patru cazuri, oamenii de știință au găsit bacterii spiralate, de tip „spirilliform”, în țesutul stomacal. Echipa a reexaminat ulterior mostrele conservate folosind histopatologie, teste moleculare și secvențiere ADN. Această analiză a scos la iveală mai multe genotipuri de Helicobacter necunoscute până atunci.

Wendy Marks, autoare corespondentă a studiului și coordonatoare de cercetare la laboratorul de medicină veterinară și cercetare a vieții sălbatice marine din cadrul FAU Harbor Branch, a explicat că două dintre genotipuri, Kogia Helicobacter 1 și 2, sunt asemănătoare genetic cu specii de Helicobacter cunoscute, găsite anterior la alte cetacee, precum delfinii și marsuinii, dar și la oameni. Ea a adăugat că Kogia Helicobacter 3 aparține unei linii genetice mai divergente, ceea ce arată că ar putea exista mult mai multe bacterii nedescoperite în ocean decât se crede în prezent. Cercetătorii au găsit atât Kogia Helicobacter 1, cât și 3 în țesutul prestomacului aceleiași balene.

Balenele infectate au prezentat leziuni stomacale

Fiecare dintre cele patru balene depistate pozitiv a prezentat, de asemenea, semne clare de boală gastrointestinală.

Page a menționat că toate cele patru balene depistate pozitiv pentru Helicobacter au avut leziuni gastrice vizibile, printre care gastrită, ulcere gastrice, fibroză și infestări cu nematode, iar la una dintre ele a fost observată și colită, ceea ce sugerează că infecția ar putea să nu fie limitată la stomac. Ea a precizat că, deși Helicobacter nu a fost trecută drept cauză a morții pentru niciuna dintre balene, aceste leziuni ridică întrebări privind rolul bacteriei în bolile gastrointestinale.

Cercetătorii nu au concluzionat că Helicobacter a provocat direct moartea balenelor. Totuși, prezența repetată a inflamațiilor, ulcerelor, cicatricilor tisulare și a altor probleme digestive sugerează că bacteria ar putea contribui la boli cronice.

Helicobacter a fost raportată pentru prima dată la mamiferele marine în anul 2000. De atunci, bacterii înrudite au fost detectate la mai multe specii de cetacee din întreaga lume. La unele animale, infecția a fost asociată cu energie scăzută, pierderea apetitului, regurgitare, ulcere gastrice și inflamație. Multe dintre aceste simptome sunt similare cu cele observate la oamenii infectați.

Riscuri posibile pentru populațiile vulnerabile de balene

Marks a afirmat că balenele, la fel ca oamenii, par să fie susceptibile la anumite infecții microbiene pe care abia acum au început să le înțeleagă, și a adăugat că, dacă infecțiile cronice cu Helicobacter provoacă probleme de sănătate la aceste animale, acest lucru ar putea avea implicații nu doar pentru sănătatea animalelor individuale, ci pentru populații întregi, în special pentru speciile deja vulnerabile.

Pentru că studierea cașaloților mici în mediul lor natural este dificilă, cercetătorii încă nu știu cât de răspândite sunt bacteriile nou identificate sau în ce măsură afectează animalele de-a lungul timpului. Vor fi necesare teste suplimentare pentru a stabili dacă aceste infecții contribuie la îmbolnăviri, eșuări sau probleme de sănătate la nivel de populație.

Proiectul a reunit cercetători de la FAU Harbor Branch, Colegiul de Medicină Veterinară al Universității din Florida, Colorado State University și Marine Mammal Pathology Services.

Zeci de ani de cercetare privind eșuările dau roade

Page a subliniat valoarea programelor pe termen lung de intervenție în cazul eșuărilor de mamifere marine, arătând că, fără posibilitatea de a studia aceste animale eșuate de-a lungul deceniilor, aceste bacterii nu ar fi fost niciodată descoperite. Ea a mai spus că fiecare balenă spune o poveste, iar uneori acea poveste conduce către un teritoriu științific complet nou.

Sursa: sciencedaily.com