A deschis anul trecut, unul din cele mai mari spitale veterinare din țară, la Sf. Gheorghe. Dr. Attila Kondor este un medic veterinar apreciat de proprietarii de animale, câștingându-și respectul prin calitatea serviciilor pe care le oferă pacienților săi necuvântători. N-ar schimba nimic, dacă ar lua-o de la capăt, pentru că face exact ce și-a dorit dintotdeauna. Un interviu despre succes și dedicația pentru profesia de medic veterinar cu dr. Attila Kondor, proprietarul spitalului K2 din Sf. Gheorghe.

Când ați început cariera de doctor medic veterinar și care au fost primele cazuri pe care le-ați avut de tratat ca și medic?

Cariera de medic veterinar am început-o în 1990, a fost chiar prima promoție la Cluj de după revoluție. Eram plini toți de speranțe era un aer de libertate și am început ca medic la Direcția Sanitar Veterinară și ca un bonus profesional am început să tratez animale de companie. Îmi aduc aminte că primul caz a fost un câine cu parvoviroză la care am făcut perfuzie, tratament perfuzabil în curte pe o banchetă, animalul ținut de proprietar și cu flaconul legat de crengile copacului. La DSV lucram la Laborator, secția de Parazitologie și Micologie și Micotoxicologie. Nu era ceva obișnuit medicina veterinară de animale mici la acea dată. V-a atras ceva în mod deosebit la acest domeniu al medicinii veterinare, deși poate, nu era o zonă care să fie bine aprofundată în facultate?

Sigur că da. Eu am fost student la medicină veterinară în perioada 1985 - 1990. Pe vremea aceea, dacă făceai lucrarea de diplomă pe animale de companie, aveai șanse mari să iei notă mai mică sau chiar să nu iei licența. După mine este partea cea mai frumoasă a medicinii veterinare, având în vedere că ai chiar toate posibilitățile, atât ca diagnostic cât și tratament foarte asemănător cu medicina umană, mai ales cu pediatria. Noi eram obligați să facem, cum să spun, pe cont propriu tot ceea ce înseamnă patologie animale mici, practice management, despre care acum se țin cursuri în fiecare zi, ecografie, absolut tot am făcut pe cont propriu.

Cât timp ați lucrat în cadrul DSV?

Între timp în 1993 am deschis cabinetul veterinar de animale de companie și cred că în 2000, când a intrat în vigoare legea funcționarului public, eu am renunțat la statusul de funcționar public. La cabinet nu aveam medic angajat, eram și medic și angajat și șef și director și asistent.

Cum a fost începutul, care au fost primele cazuri cu care v-ați confruntat atunci când ați deschis cabinetul?

Era total altă patologie decât cea de acum. Bineînțeles și posibilitățile de diagnostic erau mai restrânse, dar cele mai frecvente erau cazurile de parvoviroză, de jigodie. În ceea ce privește chirurgia, dacă făceam o cezariană eram as, deci ca intervenții chirurgicale mai ales din zona obstetrică - ginecologie, castrări șamd iar bolile medicale din cele uzuale. Predominante erau cazurile de parvoviroză și jigodie.

Câte ore munciți pe săptămână și cum arată o zi tipică de lucru din viața dvoastră?

Momentan am un spital veterinar de 540 de metri pătrați, zilnic avem cel puțin trei intervenții chirurgicale, avem între 40 - 70 de cazuri pe zi și cam 1000 - 1200 de cazuri lunar. Ajung la cabinet la ora nouă, am o pauză de masă pe la 4 - 5 după masa, după 5 mă întorc și dacă ajung acasă la ora 11 noaptea, înseamnă că am avut o zi normală liniștită.

Câți medici veterinari lucrează acum la dvoastră?

Acum am un medic veterinar angajat, urmează să angajez încă o colegă medic veterinar care termină facultatea anul acesta la Cluj, este șefă de promoție. Și am trei asistenți.

Ați reușit sa inaugurați anul trecut unul din cele mai moderne spitale veterinare din România. Care a fost suma investiției și în ce anume ați realizat investiția?

În primul rând, locația este ideală pentru spital veterinar în sensul că este cumva izolat de restul clădirilor, este lângă un drum foarte circulat, a fost o clădire monobloc pe care am putut să o amenajez cum am crezut eu că este convenabil și practic din toate punctele de vedere, atât ca protecția animalelor, cât și protecția mediului. Ca aparatură avem, și sunt foarte mândru de asta avem un laborator de radiologie care este autorizat, atât ca personal cât și ca aparatură, avem endoscop, ecograf, aparat de hematologie, biochimie. Am achiziționat un aparat pentru dozare hormoni, dozare de cortizoli. Blocul operator este foarte modern, cu monitor de pacient, cu aparat de anestezie prin inhalare cu izofluran, cu posibilitatea de a filtra și a steriliza și aerul din blocul operator. Avem un spital cu 17 locuri, cu două încăperi, una pentru bolile medico-chirurgicale și alta pentru boli infecto-contagioase, total separate, cu aer condiționat. Fiecare cușcă are posibilitatea de canalizare proprie, cu posibilitate de dezinfecție. Avem laserterapie, avem o secție de fizioterapie cu electroterapie și laserterapie, EKG, tot. Investiția a fost de aproximativ 500.000 de euro.

Cum ați reușit să strângeți fondurile pentru o astfel de investiție? Ați apelat la un credit sau la un proiect?

Din 1993 de când am deschis cabinetul am considerat că dacă nu ții pasul cu evoluția vremurilor și cu cerințele clienților și ale proprietarilor de animale o să rămâi în urmă. Întotdeauna 80% din câștig l-am reinvestit atât în dezvoltarea spațiului (eu am avut un cabinet destul de modern, dar din păcat prea mic) cât și aparatură. Încet încet aveam aproape toată aparatura când m-am mutat aici în afară de roentgen. Dacă aș fi avut 500.000 de euro în buzunar nu cred c-aș fi făcut o astfel de investiție. A fost oricum un efort financiar destul de mare, datorită faptului că am cumpărat o clădire cu 150.000 de euro în care am investit încă vreo 100.000 ca să poată fi corespunzătoare.

Ce i-ați sfătui pe colegii care se gândesc să efectueze o astfel de investiție?

Eu sfătuiesc să se gândească la faptul că nu totul este banul. Degeaba deschide cineva un cabinet, o clinică sau un spital ultramodern dacă personalul este subcalificat sau arogant. Eu întotdeauna am spus că pregătirea profesională este foarte importantă. Ce priză ai la proprietarii de animale, dacă ai încredere în tine, și încrederea în sine este dată de pregătirea profesională. dacă nu ești pregătit profesional, se vede că nu ai încredere în tine, nu ai curajul să faci lucruri noi și asta se observă. Trebuie să ai și o dotare corespunzătoare, dar în primul rând stă specialistul, stă pregătirea profesională, stă calitatea serviciilor efectuate și un raport bun între calitate și preț. Iar dacă nu faci investiții și nu ai dotarea corespunzătoare, nu poți să ții pasul cu concurența. Este o concurență destul de mare și
acerbă pe piață.

Care sunt principalele servicii pe care vă axați, având în vedere că vă desfășurați activitatea într-un spital veterinar?

Noi renume am câștigat prin intervențiile chirurgicale, mai ales intervenții de mare chirurgie, intervenții ortopedice. Acesta a fost și este punctul nostru forte. În al doilea rând, posibilitățile de diagnostic corect, la care iarăși țin foarte mult, să fie un diagnostic foarte bine argumentat.

Ați observat o îmbunătățire a relațiilor cu clienții în urma acestei investiții?

Da sigur, că da. Chiar a trecut un an de când am deschis spitalul și am făcut un pic de statistică și într-un an a crescut numărul clienților înregistrați cu 1200. Aceasta înseamnă aproape 100 de clienți noi pe lună. Se reflectă atât în volumul de muncă cât și în ceea ce privește veniturile.

Cât la sută din timpul dvoastră acordați pregătirii continue?

Eu am fost în străinătate încă de la începutul anilor 1990 la un cabinet, la o clinică din afară. Acolo am văzut ce înseamnă patologia animalelor mici, am văzut ce înseamnă managementul unei clinici, ce înseamnă comunicarea cu proprietarii de animale. Am fost printre primii care a avut ecograf veterinar, cred că sunt singurul aici în zonă care am atestat și am dreptul să execut radiofrecvență nivelul doi. Când am posibilitatea întotdeauna mă duc la simpozioane în străinătate, n-am luat nici o aparatură înainte să fac măcar un curs sau un workshop în aparatul respectiv. Încerc ca fiecare din angajații de la spital să aibă un domeniu de specializare, o colegă o direcționez către imagistică și cealaltă colegă către examenul de laborator și terapie intensivă. Iar eu voi rămâne pe partea de chirurgie.

Cum îmbinați activitatea administrativă cu cea de practician în cabinet?

Să știți că nu cred că există un medic veterinar căruia să îi placă partea administrativă, dar eu am în afară de spital am încă două farmacii veterinare, am doi contabili, care rezolvă problemele. În ceea ce privește hârtiile fac strict ceea ce trebuie să fac, legat de specialitate - evidența medicamentelor, mai ales a celor toxice, fișele de observație, șamd.

Aveți un soft de evidență a clienților?

Da. Îl am încă din 1996. Cu ajutorul softului poți să vezi cum merge afacerea câte operații ai avut, câte vaccinuri ai avut, poți face programări în ceea ce privește materiile prime, poți să vezi dacă lucrurile merg în bine sau merg în prost. De aceea am putut să verific dacă într-adevăr a crescut numărul de clienți noi, câte intervenții am avut, câte examene de laborator.

Fără un astfel de soft nu cred că se mai poate. S-a terminat vremea când faci un examen clinic, ai luat 5 lei și i-ai băgat în buzunar. La mine totul este fiscalizat, toți primesc bon fiscal, plătesc o grămadă de impozite, câteodată îmi pare rău, dar cred că ar trebui cu toții să facem la fel. Cel mai mare inamic în calea dezvoltării profesionale, mă refer la medicină veterinară este fiscalitatea excesivă. Măcar dacă ar lăsa profitul reinvestit să fie neimpozabil ar fi un lucru extraordinar.

Cum definiți succesul din perspectiva dvoastră?

Succesul, în primul rând trebuie să faci profesia cu drag. Eu de când mă știu am vrut să fiu veterinar. În al doilea rând, în facultate trebuie să înveți bine. Este o profesie practică. Spun la studenții care vin la mine în practică și câteodată îi bat la teorie la anatomie și acum, deși eu am terminat în urmă cu 25 de ani facultatea. Aici trebuie să înveți la facultate, apoi este perfecționare continuă, aparatură, dotări, să vezi cum fac alții cum fac mai bine sau cum fac mai rău.

Vă considerați un medic veterinar de succes?

Da.

Dacă ar fi să o luați de la capăt, ce ați face la fel? Ce ați schimba?

Să știți că ceea ce fac eu, eu zic că este crema profesiei de medic veterinar. Eu n-aș schimba nimic. Câteodată, cum să spun, amărăciunea este dată de lucrurile care nu depind de mine. Profesia asta de medic veterinar de animale de companie este foarte, foarte sensibilă la tot ce întâmplă în societate. Cu cât este o societate mai civilizată și mai bogată, cu atât noi vom trăi mai bine. Am avut oferte să merg și în străinătate, am refuzat deoarece eu cred că un om întreg poate să devină numai acasă, în țara lui. Bunăstarea numai materială nu are nicio valoare.

Care este primul lucru pe care ați dori să îl știe un medic veterinar proaspăt ieșit din facultate? Care ar fi cele 5 "reguli" fundamentale pe care ar trebui să le știe atunci când se gândește să deschidă un cabinet?

În primul rând să fie foarte bine pregătit profesional, asta este cel mai important. În al doilea rând să facă o evaluare foarte strictă a zonei unde vrea să facă cabinetul. Să se gândească bine dacă face singur sau în asociere cu un coleg, niște reguli stabilite pentru sine și în al treilea, să fie conștient că este un cetățean cu studii superioare și trebuie să fie un exemplu pentru cei din jur și pentru comunitatea respectivă. Eu nu concep un medic veterinar, chiar dacă este de animale mari, care este mai murdar decât vaca sau care nu are halat de protecție, sau care fumează în timp ce vorbește sau dacă merge în cârciumă și bea cu proprietarul de animale, nu concep așa ceva. De asta am spus că trebuie să existe niște reguli morale pentru sine, dacă dorește să fie respectat în profesia pe care o practică.

 Articole cu același subiect: