Așa cum am promis, voi prezenta rezultatul sondajului și studiul de management la nivel național referitor la tarifele în medicina veterinară.Premisa de la care s-a plecat în demersul nostru, așa cum spuneam în podcasturile anterioare, este următoarea: știința managementului spune că pentru a calcula tarifele unui serviciu trebuie să știi toate costurile asociate acelui serviciu. Adică câți bani cheltui pentru a realiza serviciul, pentru a ști câți bani să ceri. Este relativ simplu. Doar că nu și în medicina veterinară. Și nu numai la noi. În mute țări este la fel de dificil ca la noi.

 Unul dintre cele mai importante elemente de cost ale tarifelor în medicina veterinară este costul medicului veterinar. Indiferent că afacerea veterinară se desfășoară în București, la Calafat sau în comuna Viișoara de sus, în mod normal, calculul salariului unui medic veterinar se face la oră. Sau cel puțin așa trebuie să gândească un manager sau patron. „Câți bani dau unui medic veterinar și câți bani îmi aduce pe oră.“ Relativ simplu, nu? Astfel, toți putem afla „cum merge piața“ serviciilor veterinare din punctul de vedere al veniturilor medicilor veterinari după principiul „Piața face prețul“. Considerăm astfel că un studiu, nu cel făcut de noi la nivel de discuție ceva mai aprofundată, deci un studiu științific poate sta și la baza calculului tarifelor oferite de stat pentru acțiunile concesionare. Dar și la calculul și previzionarea pe care o poate face un patron de cabinet veterinar referitoare la salariile și veniturile angajaților.

Sondajul nostru, așa cum spuneam, este pentru a ne face o idee cum stăm. Au răspuns un număr de aproximativ 130 de respondenți. Încă puțin și ajungeam la un prag statistic bun. Dar și așa, rezultatele sunt surprinzătoare.

Dintre acești respondenți, 79 sunt cei care au declarat că sunt angajați sau patroni care au stabilit că iau salariu, iar 69 de respondenți sunt doar patroni care au venitul compus din salariu și/sau dividende.

Foarte puțini respondenți, patroni, au scris corect venitul brut și cel net. De ce tocmai ei? Pur și simplu unii nu au fost deciși daca au salariu sau nu. Alții au declarat că sunt patroni și au și salariul minim pe economie. Puțin haos în a înțelege cum e treaba cu venitul brut și venitul net și cum se calculează. Poate la angajați ar merge o astfel de abordare, dar de ce la patroni? Așa că pentru patroni nu am putut calcula absolut deloc venitul mediu brut.

 Din cele 130 de persoane pe care le-am luat în calcul (au fost mai multe, dar răspunsurile au fost incomplete), doar 10 medici au spus că sunt plătiți pe oră. 20 dintre respondenți au spus „după cum merge piață sau numărul de clienți“. Iar restul au salariu negociat în ansamblu sau au salariul minim pe economie. Ce este ciudat este că majoritatea calculează veniturile medicului veterinar ca într-o afacere de vânzări, ca și cum medicul veterinar trebuie să ia comision în funcție de cât vinde. Este o gravă eroare de management și este cheia eșecului unei firme de servicii. Cel puțin așa spun toți experții în management. Medicul veterinar nu vinde nimic și venitul lui nu poate fi condiționat de numărul de clienți care intră pe ușă și nici tarifele unei firme de servicii medicale nu poate fi stabilit în funcție de numărul de clienți. Aștept să mă contraziceți în comentarii pentru a putea să vă ofer cele mai bune surse științifice de documentare. Suplimentar, vă pot oferi cele mai bune exemple din România, unde medici veterinari care au înțeles că ei nu vând nimic, au succes. Ei oferă servicii. În vânzarea de bunuri și în unele servicii, cum ar fi cele financiare, cel mai bine plata angajatului, pentru motivare, se face prin comision. Serviciile medicale, nu.

Plățile în funcție de unitatea de vânzare se fac pentru a stimula agentul, vânzătorul să vândă și să nu doarmă pe scaun. Dar medicul veterinar ce vinde și de ce să fie stimulat? Să facă mai multe animale sănătoase în loc să le omoare? Adică astăzi dacă ai „omorât” 4 câini și o pisică și ai salvat 4 iepuri trebuie să aduci bani de acasă, nu? Sau pe oră trebuie să rezolvi 6 animale de la care să încasezi 100 euro și ai comision 10%. Cum vine asta? Ai două operații, trei consultații și pe restul când îi mai faci? Eu am multe exemple prin care să demonstrez că medicii veterinari trebuie plătiți cu tarif pe oră, în funcție de specializare, experiență și absolut deloc pe un salariu minim pe economie, prin comision sau în orice alt fel vă imaginați. Dacă aveți alte opinii, le aștept cu interes să le dezbatem.

Rezultatele centralizate:

Dar ce spun aceste rezultate. Venitul mediu orar în România al unui medic veterinar este cuprins între 27 - 45 lei pe oră brut sau între 19 - 29 lei net. Mai precis, la nivel de salariați, a reieșit că brutul este 27 lei și netul 19 lei. La patroni, a rezultat din calcule 29 lei net, la care am aplicat corecțiile legale rezultând 45 lei brut. V-am spus că nu am putut calcula venitul brut lunar la patroni.

Ce este interesant de sublinat este că dacă netul la salariați este de 19 lei, atunci brutul cu corecțiile de rigoare trebuia să fie 30 de lei. Diferența între 27 de lei media netă și valoarea brută de 30 de lei arată că mulți salariați au declarat că iau mai mulți bani în mână, decât pe cartea de muncă. O fi o greșeală a lor, că nu știu exact salarul brut, o fi adevărat. Nu par mulți bani 3 lei pe oră, dar situația ar trebui dezbătută. 

Puteți citi în articol cum este reprezentată situația pe județe. Desigur că ne-ar fi plăcut să fie mai mulți respondenți, să fie o atenție mai mare la prezentarea sumelor. Până la urmă, este vorba de un sondaj anonim unde ne-am bazat pe sinceritatea respondenților. Acestea sunt rezultatele și vă rugăm să le tratați ca atare.

Concluziile pe care vă sugerez să le luați în considerare pe viitori și care sunt importante în acest demers:

1. Firmele și patronii din medicina veterinară ar trebui să se oprească în a vinde medicină veterinară în cabinete. Medicii veterinari în cabinete realizează, pe baza științei, activități medicale catalogate ca servicii veterinare. Știu că este complicat, când stai cu seringa în fața unei vaci să spui lucrul asta, dar din păcate, așa este. Rezultatul muncii medicului veterinar este animalul sănătos în urma unui diagnostic. Administrarea a 20 ml de antiinflamator și 15 ml de antibiotic sau vaccinarea poate fi efectuată și de asistentul veterinar. Până și castrarea unui câine nu este ca și cum s-ar schimba o roată la mașină, iar medicul veterinar trebuie să respecte protocoale medicale, reguli ale CMVRO, și suficientă știință medicală pentru a aduce un câine jucăuș înapoi la proprietar și nu un certificat de deces.
2. Probabil că este momentul ca firmele din medicina veterinară să gândească costurile legate de veniturile medicului veterinar în cost pe oră. Acest cost să stea la baza calcului real al serviciului medical.
3. Probabil că este necesar să fie începută o discuție serioasă despre venitul minim al unui medic veterinar în România. Dacă nu ne respectăm noi, atunci cine să o facă? Și nu vorbesc de veniturile concesionarilor. Nu. De toate veniturile. Și ale concesionarilor și a celor de la animale de companie și ale patronilor și ale angajaților. Poate ar trebui un studiu științific la nivel de țară pe baza căruia cineva să afirme că venitul minim pe oră al medicului veterinar este de X lei în medie și pe baza acestuia, organizațiile medicilor veterinari să stabilească și să respecte cu puțină demnitate, venitul minim al unui medic veterinar. Probabil că ar fi tare util pentru toată lumea să avem o măsură a demnității noastre. Poate nu este capitalism să spunem că sub această sumă pe oră nu trebuie să fie nici un venit al vreunui medic veterinar, în România, dar măcar să avem demnitatea să recunoaștem că dacă acceptăm un astfel de calcul marea masă a colegilor noștri și poate și noi în momentele mai puțin prielnice vom avea susținerea breslei să trăim demn. Toți suntem în această mare familie veterinară. Ne mai certăm, ne mai împungem, ne mai susținem, dar până la urmă, așa este o familie. La sfârșit, când tragem linie, suntem doar 12-13000 de oameni în toată țara sau probabil mult mai puțini. Chiar este așa de greu să găsim ceea ce ne unește și să ne folosim de cea ce ne unește?
4. Poate ar trebui ca și concesionarii să înceapă să calculeze bugetul firmei diferit de propriul buzunar, să se angajeze la ei în firmă cu carte de muncă, să aibă asigurare medicală, ceva pensie poate. Și asta înseamnă să calculeze tarifele primite pe oră de muncă a medicului angajat, să previzioneze profit, să previzioneze investiții în pregătirea profesională, în dezvoltare. 

Acestea pot fi doar un stadiu al discuției. Fiecare are propria firmă, dar în medicina veterinară toți, dar absolut toți, indiferent ce facem suntem legați de o rețea invizibilă de fire. Nu o vedem, nu o conștientizăm. Dar ele există și produc efecte la sute de kilometri. Orice problemă se propagă prin această rețea și produce efecte pe care poate nu le înțelegem pe moment. Orice reușită se propagă la fel. Depinde de fiecare dintre noi cum gestionăm propriul nostru nod al rețelei. Cred că trebuie să ne mai discutăm. Ce spuneți?

 Articole cu același subiect: