Expeditie in Republica Centrafricana episodul 2

"Salutare tuturor,

De dimineata am pornit intr-o altfel de jungla. Cea urbana. Aveam de rezolvat doar cateva lucruri. Putine dar importante. Nestor, de la WWF, ne ia cu masina de la hotel.

Un prim drum la Via Air, o companie mica situată pe un din strazile acoperite cu pamant rosu din Bangui. Singurul avion pe care putem sa il inchiriem pentru zborul nostru catre Bayanga apartine acestei companii. Intram intr-o curte pazite de cativa soldati. Discutam detaliile zborului cu un angajat. Stabilim ora plecarii pentru a doua zi dimineata. Ne spune sa revenim peste o vreme sa platim. Pana atunci el ne va pregati factura.

Apoi un prim drum la banca. Cu masina trecem pe langa cozi imense la bancomate. Toata lumea pare sa isi primesca salariile pe card, iar cele cateva bancomate din oras (si singurele din tara) sunt supraaglomerate. Desi ni se pare bizar, nu prevedem ca nici noi nu vom avea o soarta mai usoara cu banii ce dorim sa ii schimbam din Euro si dolari in franci centrafricani. Intram in banca. Ne asezam si Nestor ne spune sa asteptam. Si asteptam. Dupa vreo ora il intre pe Nestor care e problema. Imi spune ca in biroul unde se face schimbul valutar nu e nimeni. Mai asteptam. Inca o ora. Nestor intreaba pe cineva, ceva. Suntem sfatuiti sa plecam si sa revenim la ora 13. Asa ca decidem sa mergem la sediul WWF sa preluam si sa platim permisele de cercetare. Aici totul pare sa mearga bine. Facem turul cladirii care are cateva birouri, suntem prezentati intregii echipe. Avem apoi o intalnire relative oficiala cu directorul WWF din Republica Centrafricana. Ne prezentam pe rand, spunem exact ce urmeaza sa facem in rezervatie. Primim actele, le platim si pornim mai departe. Aici totul a durat cam o ora. Perfect.

Revenim la Via-Air. Angajatul care ne-a promis factura nu este aici. Suntem primiti pana la urma de un alb (pare manager). Biroul lui este plin de cantare electronice de inalta precizie, site de inox etc. Ciudat, pentru o companie aeriana. Dar avionul nostru este cel folosit si pentru comertul (traficul) de diamante. Republica Centrafricana sta foarte bine la acest capitol. In general, monopolul acestui trafic de diamante apartine unor clanuri foarte bine organizate, cu care nu e deloc bine sa te pui. Nu platim, nu primim factura, ni se spune sa revenim mai tarziu.

Revenim la banca. In biroul cu pricina este o persoana. O femeie tunsa scurt ce pare foarte amabila. Intram, ii spunem ca vrem sa schimbam bani. Ne spune ca nu se poate pe moment, dar ne sfatuieste sa ii lasam ei banii, ea se va ocupa de schimb si sa revenenim in cateva ore. Asa ca ii lasam cateva mii de Euro. Dolarii mei americani nu sunt buni. Nu accepta la schimb dolari mai vechi de 2009. Ai mei sunt din 2006....Plecam, urmand sa revenim. Decidem sa bem o cafea si sa luam pranzul. Gasim in apropiere o cafenea.

Revenim la banca. Banii nostri nu au ajuns inca. Ni se spune sa asteptam. Ne asezam si asteptam. Banca se inchide, deci nu mai intra nimeni, dar inca e plina. Dupa aproape trei ore, inca banii nostri nu sunt veniti. Intrebam din nou. Ni se spune sa mai asteptam un pic. Timpul nostru merita. O alta femeie, ce tine in mana o punga mica plina cu bani intra in banca. Suntem chemati si primim in final banii.

Ne grabim apoi la singurul supermarchet din oras, Rayan. Exista marfa foarte variata, desi e scump. Ne facem aprovizionarea cu conserve. Umplem un cos.
Ne grabim apoi la Institutul Pasteur. Ne astepta aici Emanuel, un virusolog cu care am tinut legatura pe email. Pe poarta scrie mare ca acest obieciv este sub protectia directa a armatei franceze. Este plin de soldati cu mitraliere. Nu suntem lasati sa intram pana Emanuel nu confirma telefonic ca ne asteapta. Intram. Ne astepta la ora 15, dar din cauza aventurii cu banca, am ajuns la ora 18. Emanuel e insa amabil, si ne spune ca nu e problema ca am intarziat pentru ca el locuieste chiar acolo, la institut. Terenul e teritoriu francez, cun un status se pare similar ca o ambasada. Ne prezinta laboratoarele. Pare sa fie un institut foarte bine pus la punct. Este finantat in intregime de guvernul francez. Fac aici cercetare, diagnostic, supraveghere si chiar vaccinari. Ne prezinta laboratorul de nivel P3 unde lucreaza inclusiv cu virusl ebola. Ne spune ca au avut doua cazuri suspecte dar care s-au dovedit a fi negative. Plecam de aici placut impresionati.

Revenim la hotel, reimpachetam bagajele si mergem la culcare. A doua zi urmeaza sa ne trezim devreme.

Andi si Gianluca"