Cum a început acest proces?

Emma: Acest proces a început dintr-o durere adâncă. Nu am mai putut suporta suferința animalelor, numărul uriaș de câini care își pierdeau viața în tăcere și indiferență. Am strigat ani de zile către autorități, am trimis adrese, dovezi, apeluri la empatie, dar am fost ignorați. În acel moment, am înțeles că, dacă vrem ca ceva să se schimbe cu adevărat, trebuie să acționăm legal. A fost singura cale rămasă pentru a opri moartea lor.”

În ce moment ați realizat că e nevoie de o intervenție legală?

Emma: Am realizat că e nevoie de o intervenție legală în clipa în care toate răspunsurile primite de la autorități erau vagi, ambigue și nu duceau nicăieri. Situația din adăpost devenea tot mai gravă, condițiile tot mai inumane, iar câinii continuau să sufere. Atunci am înțeles că, dacă doar cerem și așteptăm, nu se va schimba nimic. Era timpul să acționăm ferm, prin lege.

Ce ați solicitat concret în instanță?

Emma: În prima fază, am depus o cerere de dizolvare a Asociației „Sprijină Câinii”, având în vedere neregulile grave și lipsa respectării legislației privind protecția animalelor. Ulterior, pe fondul acestei acțiuni, am solicitat o ordonanță președințială prin care să fie oprite imediat eutanasierile din adăpostul Bălteni. Ne-am bazat pe documente, martori și prevederile clare ale legii, care spun că viața unui animal nu poate fi tratată ca un detaliu administrativ.

De ce o ordonanță președințială?

Emma: Pentru că situația era una de urgență absolută. În adăpost se pregăteau eutanasieri iminente, iar fiecare zi de întârziere putea însemna zeci de vieți pierdute. Ordonanța președințială este singurul instrument legal care permite oprirea imediată a unui abuz, până la soluționarea definitivă a cazului. Am ales această cale pentru că nu mai era timp de așteptat; era nevoie de o intervenție rapidă, fermă și legală, care să pună stop suferinței acum, nu peste luni.

Ce prevede hotărârea instanței și care este impactul ei?

Emma: Decizia pronunțată de Tribunalul Vaslui stabilește, prin ordonanță președințială, suspendarea tuturor eutanasierilor din adăpostul privat administrat de Asociația „Sprijină Câinii”. Impactul imediat ar fi trebuit să fie oprirea completă a eutanasierilor, adică niciun câine din acel adăpost nu mai avea voie să fie ucis până la decizia finală a instanței. Hotărârea trebuia să fie o gură de aer pentru acele suflete. Din păcate, realitatea nu a reflectat pe deplin ceea ce s-a decis. Deși instanța a spus stop, am constatat că, în teren, lucrurile nu s-au oprit imediat. Iar acest lucru arată cât de multă nevoie este de supraveghere și responsabilitate reală. Legal, însă, această hotărâre reprezintă o confirmare juridică a faptului că există motive temeinice de îngrijorare legate de modul în care era gestionat acel adăpost.

Ce obiect are dosarul principal și ce solicită Asociația Save Our Paws prin el?

Emma: Dosarul de fond vizează dizolvarea Asociației „Sprijină Câinii”, o entitate care, din păcate, doar poartă în nume ideea de protecție a animalelor, dar în realitate acționează împotriva acestui scop. Prin această acțiune, dorim să demonstrăm că activitatea asociației a fost orientată nu spre salvare, ci spre obținerea de sume considerabile de bani prin achiziții directe, având ca finalitate uciderea sistematică a câinilor. Este o luptă pentru adevăr și pentru oprirea unui mecanism care a transformat suferința animalelor într-o sursă de profit.”

În ce măsură acest dosar completează acțiunea soluționată acum?

Emma: Legătura este evidentă: vorbim despre aceeași situație de nelegalitate și despre aceleași victime - câinii din adăpostul administrat de această asociație. Prin ordonanța președințială am reușit să le oferim o protecție temporară, oprind uciderea lor, iar prin dosarul de fond urmărim dizolvarea definitivă a asociației care a generat această suferință. Este o acțiune complementară: una oprește abuzul pe moment, cealaltă caută să-l elimine complet și să prevină repetarea lui.

Ce sperați să obțineți, în final, prin această acțiune principală?

Emma: Ca obiectiv imediat, sperăm să obținem salvarea câinilor din acel adăpost – un adevărat „lagăr al morții”. Pe termen lung, ne dorim încetarea definitivă a acestei practici crude de ucidere, care s-a transformat într-un adevărat genocid asupra animalelor, finanțat din bani publici și tolerat prin tăcerea sau complicitatea autorităților. Scopul nostru nu este doar să oprim un abuz punctual, ci să arătăm că legea, empatia și responsabilitatea trebuie să devină normă, nu excepție.

Considerați această hotărâre un precedent important pentru alte cazuri similare din România?

Emma: Sperăm din tot sufletul ca această hotărâre să devină un precedent și nu doar ea, ci mai ales ceea ce va urma. Este un pas important, dar nu finalul luptei. Ne dorim ca decizia Tribunalului Vaslui să fie un semnal de trezire pentru întreaga țară, o dovadă că legea poate și trebuie să protejeze viața, iar cruzimea nu mai poate fi acoperită și „băgată sub preș”. Dacă această hotărâre va inspira și alte acțiuni similare, atunci fiecare viață salvată va confirma că a meritat.

Ce mesaj aveți pentru asociațiile și voluntarii care se confruntă cu situații asemănătoare?

Emma: Fără să ne unim, fără să strigăm și fără să avem curajul de a arăta cu degetul acolo unde se încalcă legea, vom continua să suferim în tăcere — îngropați în câini, în datorii și în nepăsare. Doar împreună putem rupe acest cerc al suferinței. Doar uniți putem transforma durerea în acțiune și tăcerea în schimbare.

De 16 ani, Veterinarul.ro prezintă faptele și dezbaterile din profesie, cu scopul de a informa și sprijini comunitatea veterinară. Publicăm articole care reflectă atât perspectivele medicilor, cât și impactul asupra societății. Mulțumim pentru contribuția și implicarea adusă, editorilor și abonaților medici veterinari români, fără de care nu am fi putut exista. Le datorăm recunoștința noastră pentru perseverența de a rămâne fideli principiului care ne ghidează din prima zi: Veterinarul.ro există pentru și împreună cu comunitatea veterinară din România.