Un studiu genetic publicat în Current Biology rescrie arborele genealogic al „pisicilor tigru" sud-americane și aduce, pentru prima dată în peste 100 de ani, descrierea formală a unei noi specii de felină sălbatică vie.

Ce s-a descoperit

Specia nou identificată, Leopardus tilcayo, este un tip de pisică tigru, o felină mică, pătată, care trăiește în pădurile de nori (Yungas) din Bolivia. Analiza genetică a scos la iveală și o nouă subspecie, Leopardus tigrinus antisuyo, întâlnită în regiunea Yungas din Peru.

Considerată până acum un exemplar de pisică tigru nordică (Leopardus tigrinus), L. tilcayo s-a separat de celelalte specii din genul Leopardus acum aproximativ 1,4 milioane de ani, o distanță evolutivă comparabilă, spun cercetătorii, cu cea dintre leii actuali și leii de peșteră, specie dispărută. Este prima felină vie descrisă ca specie nouă de la Leopardus fasciatus (pisica pampas uruguayană), în 1923.

Povestea din spatele descoperirii

Exemplarul care a stat la baza descrierii speciei este un mascul, poreclit Tigrino, care trăiește la Senda Verde, un refugiu din Bolivia pentru animale sălbatice confiscate din trafic. Potrivit Paolei Nogales-Ascarrunz, biolog și co-autoare a studiului, animalul a ajuns la refugiu acum aproximativ un deceniu, adus de un localnic care îl crezuse inițial o pisică domestică obișnuită, dar felina nu semăna cu celelalte exemplare din refugiu.

Cercetătorii au comparat genomuri complete de la 38 de exemplare din genul Leopardus, inclusiv specimene conservate în muzee de istorie naturală, nu doar probe proaspete. Rezultatele au confirmat că L. tilcayo nu este doar diferită genetic de celelalte pisici tigru, ci reprezintă o linie evolutivă separată de aproximativ 1,4 milioane de ani.

O taxonomie complicată, rezolvată genetic

Pisicile tigru sunt cunoscute drept specii „criptice", animale aproape imposibil de diferențiat vizual, distincte doar prin analiză genetică sau prin detalii minore ale blănii. Prima descriere a unei pisici tigru datează din 1775, în Guyana Franceză; de-a lungul secolelor XVIII și XIX, naturaliști europeni au atribuit denumiri diferite unor populații întâlnite în diverse țări sud-americane. În secolul XX, taxonomii au reunit toate aceste populații într-o singură specie, L. tigrinus. Abia în 2013, tehnicile genomice moderne au permis separarea în două specii distincte: pisica tigru nordică (L. tigrinus) și cea sudică (L. guttulus).

Noul studiu duce lucrurile mai departe, confirmând că grupul „pisici tigru" cuprinde de fapt cinci specii distincte: L. tigrinus, L. guttulus, L. emiliae, L. pardinoides și noua L. tilcayo, plus subspecia peruană nou descrisă, L. tigrinus antisuyo.

Caracteristici fizice

L. tilcayo este o felină mică: 3–4 kilograme, până la 50 cm lungime a corpului (fără coadă), cu coada adăugând încă aproximativ 25 cm, mai mică decât o pisică domestică medie. Blana este maro-deschis, cu rozete de formă neregulată pe tot corpul.

Implicații pentru conservare

Deocamdată, IUCN tratează pisicile tigru drept doar două specii „vulnerabile", cu populații în declin. Cercetătorii au transmis deja rezultatele către IUCN, urmând ca următoarea evaluare să analizeze separat cele cinci linii genetice identificate. Autorii subliniază că fragmentarea și degradarea habitatului Yungas, o regiune printre cele mai puțin studiate din realmul neotropical, dar extrem de bogată în specii endemice, reprezintă o amenințare directă pentru o specie despre care abia acum începem să aflăm detalii biologice de bază.

Sursa foto: nationalgeographic.org

Sursă: Lescroart, J., Nogales-Ascarrunz, P. et al. (2026). Studiu publicat în Current Biology, 17 septembrie 2026.