CUPRINS:

00:53 Cine este dr. Adrian Bâlbă
02:15 Cariera profesională și afacerile veterinare
04:43 Experiența ca Director la Delfinariu și alte instituții publice
06:00 Adrian Bîlbă, medic veterinar în primul rând
07:10 Experiența cu televiziunile de știri
09:00 Comunicarea pentru cei ce ascultă
11:10 Este necesar un plan al comunicării?
15:10 Cum ajungem un bun comunicator?
16:40 Este un avantaj pentru un medic veterinar să fie un bun comunicator?
16:40 Marca, brandul, imaginea este utilă medicilor veterinari?
20:00 Cum se gestionează situațiile dificile și clienții dificili?
22.30 Este utilă implicarea extraprofesională a medicului veterinar?
23:50 Care sunt cele mai bune canale de comunicare?
25:05 Ce trebuie să comunice medicii veterinari?
26:35 Cum aplicăm practic elementele de comunicare pentru a avea efectele scontate?
28:50 Prevenția este viitoarea cheie a succesului?
30:10 Cum comunicăm pentru a menține starea de bine a pacientului prin măsuri proactive de prevenție și totodată să avem profit în cabinet?
31:25 Pachetele de abonare sunt o soluție pentru cabinete?
34:14 Comunicarea medicală trebuie să se orienteze și către administrația publică?
35:50 Este important ca medicul veterinar să se implice în apărarea sănătății publice, în colaborarea cu administrația?
36:40 Cum vedeți îmbunătățirea afacerilor veterinare pentru a deveni afaceri profitabile?
39:55 Colaborare este viitorul profesiei?
41:30 Ce planuri de viitor aveți?
42:00 Gânduri de final.

Deci domnule doctor Adrian Bâlbă să începem cu începutul istoriei dumneavoastră după ce ați prins dragostea despre viața în Lacul Tăbăcărie prinzând daphnii și ciclopi pentru peștii de acvariu.

Fără doar și poate, de acolo mi-a plecat dragostea pentru biologie, pentru animale. Eu am vrut să fiu veterinar din clasa a VII-a. Chiar am făcut liceul agricol, deoarece pe vremea mea, ceva vreme în urmă, pe vremea comuniștilor, nu puteai să dai la facultate decât dacă aveai fie un liceu de producție în agricultură, fie liceu agricol.

Și eu am făcut liceul agricol ca să pot da la facultatea de medicină veterinară. Imediat am intrat la facultate, am fost al cincilea admis și am terminat al doilea. Am făcut un an de specializare pentru animale de companie și exotice, după care mi-am deschis primul pet shop din Constanța în 1993. Pet shop și farmacie veterinară. Din 1993 am tot avut astfel de negoțuri. La un moment dat, aveam 20 de magazine înainte de criza din 2007-2008.

De fapt, nu criza din 2007-2008, ci momentul dezvoltării key account-urilor, adică al magazinelor foarte mari, care au preluat și distribuția de produse pentru animale de companie, a diluat piața destul de mult. Mi-am retras o parte din magazine din zonele mai puțin rentabile și am păstrat zonele de rentabilitate. Din 1996 am făcut primul cabinet veterinar. Nu aș numi-o clinică, ci cabinet veterinar cu mai mulți medici. Eram trei medici, fiecare avea locșorul său și am decis să ne unim, să facem o înțelegere între noi. Spațiul era al meu, dar înțelegerea era pentru toți trei, un fel de înțelegere procentuală, și am făcut prima clinică. Dacă îi spui clinică, înseamnă că sunt mai mulți doctori sau mai multe cabinete. Am mai făcut încă una la Mangalia, am mai făcut la Năvodari, inițial, după care am închis la Năvodari. Acolo a venit un năvodărean cu soția lui și au făcut o clinică frumoasă.

Localnicul contează foarte mult și, dacă nu găsești o soluție de franciză care să stea în picioare și să justifice localnicului să lucreze cu tine, business-ul rămâne în oglindă cu medicul sau medicii dintr-o clinică. În consecință, acum, de exemplu, la clinica mea veterinară Univet, de pe 15 iunie mă voi întoarce. 

Știu că ați fost director la Delfinariu din Constanța implementând multe proiecte serioase  , apoi la Agenția de Pescuit și Acvacultură iar acum sunteți cercetător parcă? Și clinica? cum le împăcați pe toate?

Am lucrat la Delfinariu 10 ani de zile, am fost manager general. Delfinariul înseamnă micro-rezervație, Delfinariul propriu-zis, o secție de pești exotici și nu numai, acvariu și o altă secție cu Planetariu. Am făcut acolo niște proiecte europene pe micro-rezervație, pe Delfinariu și pe Planetariu. Pe acvariu n-am putut, fiindcă e o clădire din 1910 care nu mai are standard de siguranță și nu poți accesa proiecte europene, în condițiile în care bunul respectiv nu are o predictibilitate în timp vis-a-vis de sustenabilitatea clădirii și a business-ului care vine din clădire. În consecință, acolo nu am făcut. Acum e închisă secția asta, că au avut un eveniment acolo, s-au speriat de el și l-au închis.

După care am venit în Constanța și i-am mai dat credit celor de la Univet să ridice clinica, mi-am oferit și sprijinul. În același timp, am mers la AMPA, Agenția de Pescuit și Acvacultură, unde am lucrat un an și câteva luni. De acolo am plecat la Institutul de Cercetări pentru Ecologie Acvatică. Acum sunt la acest institut de cercetări ca și asistent de cercetare științifică.

Lucrez la distanță, adică lucrez la birou din Constanța. Practic, în Constanța avem un birou al institutului și eu sunt reprezentantul din Constanța al institutului pentru probleme de acvacultură și consultanță în acvacultură. Dar am un program flexibil, ceea ce îmi permite să mă ocup de clinică în continuare, să preiau clinica din iunie și să construiesc o nouă echipă, să am un nou început.

Dumneavoastră sunteți medici veterinar. Dar pe toate burtierele la știrile de la televiziunile național scrie Adrian Bâlbă, biolog sau biolog marin. Rar scrie medic veterinar sau doar când este vreun subiect clar de medicină veterinară. Simt așa un fel de trădare?

Am doar studii de biologie și chiar m-am certat de multe ori cu televiziunile care mă titrau ca biolog. Eu, fiind la acel delfinariu unde erau multe probleme care țineau de biologie, firește că am fost și tentat și titrat de alții ca biolog. Și tentat de mine să învăț biologie și să vorbesc despre biologie și...

În consecință, a fost o confuzie pe care, de fiecare dată, am încercat să o clarific, uneori chiar în timpul emisiunii, alteori după. Lăsați că azi nu vede nimeni, lăsați că nu știu cum, mă rog. Nu a fost o regulă și nu e o regulă. Doar la ProTV mi se mai întâmplă acum asta. La celelalte televiziuni s-au învățat. Acum eu sunt mândru că sunt medic veterinar.

Este o profesie... Cum să spun eu, este frumoasă și profesia de biologie, de biolog. Este o facultate mai ușoară, se face în 3 ani, pe când medicina veterinară în 6 ani. Este frumoasă în sensul descriptiv. Medicina veterinară este, dincolo de partea descriptivă, partea de intervenție. Adică de a interveni și de a drege, repara, îndrepta lucrurile. Adică sănătatea animală. Este mai ofertantă medicina și mult mai bogată.

La știri aveți așa o naturalețe în a povesti despre viață, biologie…. Ce va determinat să vă îndreptați către un asemenea mod de a comunica?  Aveți o prezență aproape permanentă la știri. Dumneavoastră și lista poliție cu infracțiunile zilei sunteți prima pagină a știrilor. Cel puțin când este vorba despre mare, viața marină, biologie, poluare sau ceva de genul acesta devin atent că știu sigur că apare dl Bâlbă cu o explicație interesantă. Cum ați reușit să fiți consultantul știrilor? 

Da, da, da. Sunt mai multe motive. Sunt motive obiective și subiective. Motivele obiective înseamnă că am ajuns să cuprind așa mare parte, mare paletă din viața Mării Negre. Eu acum pregătesc o lucrare științifică privind poluarea Mării Negre. Adică starea actuală a Mării Negre din punct de vedere al poluanților, de la poluanții chimici, fizici, biologici, adică inclusiv poluarea sonoră ne interesează.

Am, să spunem așa... Ocazia de a vorbi despre Marea Neagră așa, mai direct spus. În același timp, partea subiectivă este că, pe de-o parte, mi-am exprimat disponibilitatea când reporterii de la televiziuni au nevoie de cineva. Eu le-am răspuns aproape de fiecare dată pozitiv. Și al doilea motiv subiectiv sau parte subiectivă este că, fiind obișnuit cu comunicarea, interviurile ies rapid. Adică nu se chinuie să scoată cu cleștele cuvintele din gură. Și, mai mult, nefiind un specialist într-un domeniu îngust dintr-o anumită parte a biologiei, de exemplu din Marea Neagră pe ihtiologie, sau pe alge, sau pe bivalve, având un domeniu mai larg, sunt capabil de a explica pe înțelesul omului. Adică să nu mă aduc în contextul științific, în terminologia specifică, care să denatureze mesajul știrii care este pentru toată lumea. Adică este vorba de știință pentru toți.

Să înțeleg că experiența dvs în biologie combinată cu medicina veterinară este un atu remarcabil în comunicarea reușită pe care o aveți în media. Și totuși de unde vine acest succes?  Mai apar așa din când în când experți care folosesc un limbaj științific, de lemn științific să spun așa. Multe cuvinte prețioase, mulți termeni științifici, explicații elaborate în contextul științei. Dar ei nu sunt așa constanți și cu o vervă așa, o exuberanță comunicațională să spunem așa ca dvs. Parcă aveți un fel de spune lucrurilor simplu, de înțeles pentru tot omul și totuși într-un context științific. Și se pare că reporterii, realizatorii programelor de știri și cred că și auditoriul, spectatorii vă preferă pe dvs. Totuși care este secretul acestei comunicări reușite cu publicul? Nu ați fi prezent săptămânal la știri dacă nu ați avea acest succes în comunicare.

Da, am observat două paliere. Primul palier este folosirea unei terminologii științifice pentru a te manifesta ca un specialist, ca un doct. Ia uite-l bă, ce știe. Însă omul de la treaba asta eventual pleacă cu imaginea, cu ideea, cu părerea că ești deștept sau că ești pregătit în domeniul respectiv, că știi despre ce vorbești, că ești priceput.

Dar nu pleacă cu situația patologică înțeleasă. Din potrivă, dacă mai încurcă decât ajută. Am o astfel de situație cu un colaborator cu care închei colaborarea acum în iunie, care are această tendință de a se arunca în tehnologie științifică și de a ameți omul spunând așa: "Fac ecografie cardiacă. Dacă ar fi fost aici dilatat, era dilatație atrială. Dacă era dincoace, era bicuspida tricuspida."

Adică dacă, dacă, dacă și folosește terminologia, îl amețește pe om. Domnule, spune ce are? Vreau și eu să știu ce are. Nu dacă și cu parcă. Am o abordare ca și la televizor pe care mi-o știți, este o abordare în care oamenii să plece de la mine cu situația înțeleasă. Respectiv, ce au ei de făcut, care este, în primul rând, cauza, ce s-a întâmplat și unde putem interveni, ce au ei de făcut.

Este extrem de important ca omul să participe la actul terapeutic prin ceea ce face ulterior. Adică e vorba de vizite, e vorba de medicație, este vorba de prevenție, este vorba de terapia adjuvantă. 

Și aveți așa și un plan de comunicare. Înainte de a fi înregistrat stați seara acasă și compuneți, recompuneți texte? vă faceți un plan: acum spun asta dupa acea voi spune asta si asta, dacă mă întreabă cutare chestie am să spun așa si așa. Sau aveți încredere în propria capacitate știițifică și tehnică și doar vă creionați așa în gând rezultatul pe care doriți să îl obțineți prin ceea ce comunicați și apoi …..

Da, e o întrebare la care mă așteptam, din cauza că deseori oamenii spun: "Dar stai așa, ți-ai făcut un plan?" Sau prietena mea, cu care mai sunt câteodată în apropiere și mă sună, și îmi fac un plan. Studiez, bineînțeles, dar nu fac un plan al cadenței interviului, un plan al cadenței spuselor mele. Și în momentul în care…

Aha, deci nu aveți un plan bine elaborat de comunicare pregătit din timp, scris, memorat și apoi reprodus în fața camerei. Acum spun asta, acum spună asta… Lăsați știința și experiența dvs să se manifeste natural. să curgă așa în urechile oamenilor…..

Da, da, da. În momentul în care mă contactează de la Digi și spun: "Puteți mâine la ora 11?" și zic: "Da", dar nu-mi spun subiectul. Uneori chiar uită să-mi spună subiectul. Și după care, peste vreo oră, zic: "Domnule, despre ce vorbim?“

Am văzut că unele subiecte sunt destul de grele așa, vorbim științific, iar unele explicații conțin informații proaspete din studii și cercetări. Da, am văzut și situații când sunt discutate probleme de mediu, unde aveți toate cuvintele la dvs și probabil că este chiar o plăcere să vorbiți. Dar pentru subiectele cu încărcătură științifică tot vă documentați puțin înainte….

Exact. Și după ce îmi spun despre ce e vorba, în 90% din cazuri studiez. Sunt 10% din cazuri în care nu mai am ce să studiez, că este pe domeniul meu, am tot studiat respectivul subiect și câteodată este și o intervenție scurtă, nu mai am ce să mai studiez. Dar în 90% din cazuri pun mâna și studiez. De regulă îmi trimit un link de pe un site de știri străin despre Lancet sau de pe știu eu ce altă revistă străină sau chiar revistă de popularizare străină, gen The Guardian, și subiectul respectiv biologic și eu iau și studiez nu numai link-ul lor, ci văd de unde se inspiră și mai departe care este situația, adică să mă duc pe sursa știrii.

Bineînțeles că mă duc în limba engleză, franceză eventual, dar adică trebuie să te duci la sursă. Trebuie să afli exact "the story behind the song." De exemplu, când a fost cu hibridizarea balenelor, că balena albastră în cariotipul ei s-au găsit gene de la alte balene și un studiu al cariotipului și care a zis: "Doamne, stai așa puțin, că din punct de vedere al cariotipului și din punct de vedere al geneticii, adică la genetica moleculară, există segmente genomice care sunt comune acestor balene. Ele sunt segmente utile, folositoare, care de-a lungul mileniilor au fost necesare supraviețuirii și, în consecință, firește că atunci când s-a produs sau s-a rupt bariera separativă între specii, respectiv s-a produs hibridizarea, ea a fost favorabilă. S-au menținut.

În general, hibrizii nu dau produs fertil din cauza diferențelor cromozomiale. Însă asta nu este o regulă acoperită total. Sunt situații în care chiar diferențele cromozomiale dau hibrizii fertili. Sau măcar unul din cele două sexe e fertil, ceea ce practic rezolvă problema, cum este între cal și măgar.

Și zebra, la fel, are alte garnituri cromozomiale, alte numere de cromozomi și totuși fac indivizi fertili. Nu toți, nu ambele sexe, ci unul dintre sexe, care la Bardot este femela, la Caterie masculul, ies indivizi fertili și în felul ăsta genele circulă între specii. Conceptul de specie este un concept, hai să nu-i spun artificial, este un concept taxonomic necesar pentru a înțelege natura, dar barierele interspecifice nu sunt așa de stricte.

Da, foarte interesant modul în care faceți imediat legăturile între subiecte, între subiect și context. Aveți o abilitate de a comunica de invidiat și sunt convins că acest a fost un avantaj competitiv, să spun așa și pentru afacerile pe care le-ați derulat nu numai pentru pozițiile administrative de conducere. Experiența aceasta nu se dobândește în funcțiile de conducere ci mai mult la firul ierbii cum se spune, în relația directă cu oamenii, cu clienții.

Da, da, da. Treaba asta cu comunicarea a evoluat. Adică în cabinet, să zicem că am fost un bun comunicator. La un moment dat, chiar colegii mei, eram trei asociați în clinică, ceilalți doi asociați mi-au spus: "Am o rugăminte. Eu veneam mai puțin. Dar mai aveam și alte afaceri și veneam mai puțin pe la cabinet decât ei.

Ei stăteau fiecare câte șase-opt ore, eu veneam câte trei-patru ore. Și spunea și că la un moment dat așa: știi ceva, nu mai veni deloc. Nu mai veni că ne amețești clienții, că tu le explici prea mult, tu vorbești prea mult cu ei și ei se învață cu o anumită abordare iar noi nu avem timp de astfel de abordări, că noi avem treabă de făcut, avem clienți mulți, avem oameni care așteaptă.

Nu putem sta să le explicăm la toți cum le explici tu. Nici nu aveau argumentele mele, nici nu aveau priceperea mea, nici nu aveau plăcerea de a explica și asta e adevărat. Dar lucrul este clar că ceea ce mă privește pe mine îmi place, și din acest motiv am fost rugat să nu mă mai bag atât de mult în cabinet, că le stric modul de abordare.

Oamenii trebuie să vină, pac, pac, ai făcut tratamentul, da, ai ceva, ai rezolvat treaba, da, bun. Asta e de făcut, asta e de făcut, hai, la revedere. Avem altul de făcut. Da.

Trebuie să recunosc că sunteți un foarte bun comunicator. Sunteți o voce a profesiei foarte ascultată de mulți oameni la știri și nu trebuia să lipsiți tocmai de la Vocea Profesiei. Pot afirma că este un avantaj pentru medicina veterinară să vă fiți mereu cel care explică cum este cu viața. Cum considerați? Este un avantaj pentru un medic veterinar acest stil de a comunica? Va avantajat în carieră acest stil de a comunica ?

Da. Da, este un avantaj. Eu această comunicare mi-am dezvoltat-o la delfinariu, acolo unde țineam prelegeri în fața la mai mulți oameni, câteva sute de oameni, o mie, o mie și ceva, când avea loc la delfinariu și vorbeam despre ecologie, despre natură, despre delfini, despre faptul că delfinii vorbesc, că e mare, că au fost odinioară mamifere terestre, povești de evoluția delfinului. Era un ecran mare pe spate.

E singurul delfinariu din lume care are pe spate un mesaj evoluționist. Vă dați seama că, în contextul în care oamenii încă au prieteni imaginari, e greu să vii cu un mesaj evoluționist și să-l pui acolo ca o panoplie pe spate. Când am plecat, mă așteptam să-l dea jos, dar nu l-au dat jos. 

Acest stil pe care îl aveți de a comunica va creat un brand, o imagine, o marcă. Știința comunicării ne spune că brandul de firmă, bandul personal, marca și imaginea personală se realizează utilizând mecanismele științei comunicării. Ce arătăm lumii, cum arătăm, ce spunem, cum spunem și multe altele duc în final la un avantaj competitiv pentru firme și în cazul nostru pentru medicii veterinari. Este util pentru un medic veterinar să își creeze un brand personal? Bazându-ne pe experiența dvs în comunicare cum trebuie să arate brandul, imaginea de marca a unui medic veterinar? Noi medicii veterinari avem așa o imagine insuflată că suntem un fel de salvatori ai omenirii și cu toate astea ne încurcăm teribil când este vorba să ne creionăm o imagine corectă, un renume.

Da, da, da. Adică dacă pleacă de la ideea că salvează omenirea, trebuie să se comporte ca atare. Adică să stea un pic deasupra. Să stea un pic deasupra, nu în sensul de a domina, în sensul de a fi ca o carte de pe raftul de sus al bibliotecii la care nu ajungi așa de ușor, dar de la care poți găsi niște informații utile.

Nu trebuie să călărești pe alții. Trebuie să fii adevăratul medic, care este căutat. Nu este cel care iese în față. 

Medicii veterinari, marea lor majoritate sunt axați pe investiții în cabinet, pe tehnologie pe diagnostic și mai puțin pe crearea unui renume, a unui brand. Este așa o deficiența a utilizării mecanismelor de marketing. Cum vedeți dvs combinația aceasta dintre medic veterinar în sensul clasic și un bun comunicator creator de imagine?

Da. Sunt foarte multe lucruri de spus aici. În primul rând, dacă reușești o specializare, ca să te identifici pe o anumită specialitate, e un avantaj. Adică o specializare de oftalmo, dermato, chirurgie, o specializare într-o oarecare măsură și într-un oarecare domeniu. O adăugare la meseria ta cu ceva care să-ți aducă imagine.

De exemplu, medic veterinar, da? Dar este și un cunoscut dog trainer. Este și un cunoscut biolog marin sau, mă rog, specialist în biologia marină. Este și un cunoscut ecolog în societate și care, în parcurile din societatea respectivă, a propus niște specii indigene, valoroase, endemice, care își au locul mai natural într-un parc decât specii aduse de pe aici și de pe acolo, cu bolile lor, cu s ensibilitățile lor și așa mai departe.

Din ce spuneți reiese că succesul este o combinație din toate acestea. O medicină veterinară de calitate combinată cu o bună comunicare. Și cu toate astea mai apar și situații nedorite. Cum reușește un bun comunicator sa gestioneze situațiile dificile, clienții dificili? Care ar trebui să fie abordarea corectă?

Am avut și situații de clienți dificili. Trebuie să-ți păstrezi calmul în momentul în care zici că omul este dificil, trebuie să-ți păstrezi un pic vorbele pentru tine și să nu te arunci în prea multe explicații, să te manifesti cu atenție, să te exprimi cu atenție și limitat. Am avut o situație în care un medicament folosit la nivel mondial de ani de zile, adus în România recent, l-am folosit pentru prima dată într-o clinică pe un câine care nu a supraviețuit primei administrări. Nici nu a apucat să absorbe medicamentul, că omul l-a uitat în mașină și s-a dus să bea o bere cu prietenii la terasă, dar era în mașină cu geamul deschis, zice el.

Mă rog, faptul că e în mașină cu geamul deschis nu înseamnă că un pechinez cardiac, mai era și cardiac, cu dilatație cardiacă e confortabil. În primul rând, el s-a agitat că a avut sindromul de părăsire, mă lași în mașină. În al doilea rând, chiar și cu geamul deschis, mașina aia tot caldă a fost. Că n-a avut două geamuri deschise, a avut un geam deschis.

El a zis că medicamentul pe care i l-am dat l-a omorât, că nu se poate. Că el era sănătos și i-a dat medicamentul. Era vorba de Pimobendan (Vetmedin), care e inotrop pozitiv, adică susține funcția cardiacă. Și zicea el că l-a omorât. M-a adus la colegiu. Și când am ajuns la colegiu, medicii de acolo nu știau de el, de medicament. Ei sunt medicii cu specialitate pe animale mari și care nu au treabă cu animale de companie. Nu au nici cunoștințe despre cele mai noi medicamente. În definitiv, erau medici de câini care nu știau de medicament la acel moment. Dar acum știu toți, fiindcă l-am folosit pe scară largă. Dar omul respectiv, v-am spus, a avut așa o chestie, zice: "Bă, ăsta a făcut un experiment pe câinele meu."

Faptul că a folosit un medicament pentru primate în România…

Pare dificil pentru unii colegi comunicare cu clienții. Prin prisma experienței dvs, comunicarea deschisă cu clienții, sinceritatea și argumentele științifice bine plasate și explicate ajută la rezolvarea situațiilor dificile? Astfel se poate construi o punte de încredere, de respect între medic și client? V-a ajutat o astfel de comunicare medic-client să realizați astfel de punți chiar și cu clienți dificili?

Totdeauna se întâmplă așa ceva. Totdeauna se întâmplă.

Din ceea ce spuneți una din concluzii este că trebuie să discuți elegant, deschis, în cuvinte simple și să încerci să faci o punte între cunoștinețele și experiența ta de medic și lipsa de informații și abilități a clientului

Da, da.

Am observat faptul că extindeți comunicarea și dincolo dor de o interacțiunea directă, medicală cu oamenii cu clienții. Aveți și un blog personal unde abordați probleme generale despre viață despre mediu. Mai aveți timp de popularizarea științei, a responsabilități față de viață, mediu?

Da, am un blog personal. E vorba de bionews.ro. Mai scriu acolo din când în când. Acum, dacă o să merg la clinică și o să fiu mai mult la birou și mai blocat într-un loc și mai puțin tentat să circul în toate părțile, o să fiu mai aproape de tastatură și o să mai scriu. După aceea, o să mai simt nevoia să folosesc acest blog pentru comunicare, probleme veterinare.

De ce e despre probleme veterinare? Din cauza că... E un interes mai direct, mai material. Omul e interesat să citească despre, cum spuneam înainte, balene și cromozomi și așa mai departe. Dar mai degrabă este interesat să afle ce-i mai bine pentru câinele lui, că a apărut o mâncare care nu are gluten sau că a apărut o medicație nouă antiparazitară care face nu știu ce și nu știu cum.

Că e bine să-ți protejezi câinele de țânțari cu un produs care îl protejează și de căpușe. Da, uite și de țânțari. Mă refer la dirofilaria și așa mai departe.

Ați abordat majoritatea canelelor de comunicare și probabil ați acumulat o experiență bogată. Care sunt cele mai bune canale de comunicare pentru medicii veterinari, pentru a promova afacerea, pentru a crea un brand al afacerii sau unul personal?

Toate astea, toate. Fiecare are segmentul său de vârstă. Doi la mână, vedeți dumneavoastră, TikTok-ul. TikTok-ul este o comunicare truncheată, adică nu mai este în cuvinte, lumea nu mai vrea, nu mai are timp să scrie. Plus că sunt mulți care au probleme cu gramatica, că au trecut prin școală mai mult prin pauză și se simt prost când se chinuie să scrie. Și greșesc și sunt luați la mișto.

Și atunci comunicarea video. Mai greșesc și acolo la exprimări, dar câteodată le reușește. Da.

Da, bineînțeles. Și mai este încă un aspect ce vreau să continui cu TikTok-ul, este că lumea nu mai are răbdare la clipuri lungi, la explicații docte științifice și lungi. Oamenii au doar nevoie de ceva la care să dea scroll și să zică: „Aha, ceva interesant!” De când au câinii coadă? Sau ce este cu ochiul albastru de la husky?

De ce a apărut? Adică pata de pe cap se duce și pe iris. Ceva scurt să fie. Incitant. Da, da, da. Știți ce se întâmplă? Nu știu dacă au nevoie de…

Cum vedeți practic. Ce ar trebui să comunice medicii veterinari în această furtună de informații? Care să fie temele majore care să fie așa ca un ghid în planificarea mesajelor lor?

Da. Și apoi mai sunt încă două elemente care trebuie să fie transmise. Primul element este responsabilitatea. Adică, în momentul în care tu ai un cățel, echivalează cu a avea grijă de o persoană cu handicap. Fiindcă persoana cu handicap nu-și poate purta singură de grijă. Nici cățelul nu poate ieși singur, nu-și poate cumpăra singur mâncare de la Lidl sau mai știu eu, de la pet shop, înțelegeți?

Și el are nevoie de tine. Are nevoie de tine să te ocupi de sănătatea lui. Să-i faci prevenția de sănătate. El e un prostuț. El nu știe că n-are voie să mănânce aia. Nu știe că trebuie să-și facă vaccin anual. El nu ține minte lucrul ăsta. Trebuie să ții tu minte. Nu-ți vine cățelul la tine și zice: „A, vezi, știi ceva? Nu m-ai mai vaccinat de ceva vreme.”

Sau simt un parazit prin mine. Sau, înțelegeți? Sau analiza, n-ai mai făcut. Am 8 ani, știi? Vrei să zici ceva? Da. La anul sunt cu 7 ani mai bătrân.

Și cum îi învățăm pe proprietari, de fapt aparținători, parcă acesta este termenul corect, deci cum îi învățăm să fie atenți mai mult la măsurile de prevenție, la viața animalului pe care o au în grijă?

În primul rând, să-i responsabilizăm. Adică să înțeleagă că au nu doar un copil, ci un copil cu nevoi speciale. Acest copil cu nevoi speciale este un copil care nu spune nici că-l doare, nici că-l doare. Un copil care nu ține minte că are ceva de făcut. Nu-l poți învăța decât să asculte, dar de tine. Tu decizi.

Tu ești acolo, în povestea aia, decidentul.

 Ați utilizat tehnica aceasta în practică, ați văzut rezultate palpabile la clienți? a avut efectul dorit?

Da, da, da. Sigur. De exemplu, la terapia antiparazitară, eu spuneam așa: cine pune antiparazitară în februarie, în aprilie-mai, când ies căpușele, are câinele pregătit. Acum, mai nou, din martie deja ies. Cine se apucă atunci să pună când ies căpușele, e cam degeaba. E cam prea târziu. La un moment dat ne țineam atât de mult de treaba asta și aveam bilețele pe care le primeau la pet shop oamenii și era un fel de notă informativă, un fel de buletin veterinar, ca să zic așa, în care li se explica povestea asta. Aceste campanii, în ianuarie-februarie, încât atunci când a venit primăvara, ce să vezi, mult mai puține cazuri de afecțiuni transmise de căpușe, mult mai puține cazuri de câini infestați cu ectoparaziți și, mai în glumă, mai în serios, unul dintre colaboratori a spus: „Șeful, cei bucuri, ne-a luat pâinea, ne-a luat activitatea fiindcă nu mai sunt probleme de genul ăsta.”

Așa cum a fost cu parvoviroza. Vaccinați-vă toți de parvo și acum nu mai e parvo. Așa cum a fost cu castrarea. Eu le spuneam: „Domnule, în momentul în care un animal este necastrat, dincolo de faptul că îi face pui și nu știi unde să-i dai, dar este o sursă suplimentară de patologie a aparatului genital, mai ales la femele. La mascul mai puțin, dar și acolo.”

Prostatite, prostată adenom, tumori pe sfera genitală mai rare, dar existente. Și, în consecință, suspens sau elimini un element de risc. Dar la mascul mai elimini și alt element de risc. Riscul de accident de stradă. Dacă el este castrat, nu-l mai interesează așa să fugă, să sară garduri, să iasă în stradă, să-l calce mașina sau nu știu ce.

Fiindcă nu mai are astfel de porniri. După ce am început o castrare masivă, ce să vezi, nu mai erau pui, nu mai erau cezariene, nu mai erau pui de vaccinat. Și iar se punea problema: „Doamne, de ce facem noi aici? Tăiem singur craca prin faptul că nu mai sunt pui, toată lumea castrare, castrare, castrare, castrare.”

Și după ce castrezi, ce mai faci? Vedeți, de asta că interesul imediat este ca atunci când un animal se îmbolnăvește să fie accesat de medicul veterinar, adică să fie vizibil și, în același timp, să aibă suficient de multe cazuri ca să-și întrețină afacerea. Dar, în același timp, interesul trebuie să fie și, după părerea mea, la toată lumea sau la majoritatea, prevenția.

Iar castrarea sau desexualizarea, mai bine zis, este un element de prevenție. Și dincolo de prevenția pentru ectoparaziți și altele, sunt elemente care țin de prevenție. Și, în consecință, trebuie să le respectăm.

Până la urmă interesul unui medic veterinar este să se ocupe ca animalele pe care le are în grijă sunt sănătoase, familiile se bucură mai mult de ele sănătoase sau este interesat mai mult de latura medicală, să aibă cât mai multe cazuri, pacienți? Există un trend în medicina veterinară modernă prin care prevenția este cheia succesului. unui cabinet modern care învață clienții să vină la controale periodice, să se preocupe de prevenție și să fie proactivi cu privire la sănătatea viitoare a animalelor. Astfel se garantează fericirea. toți se bucură când animalul este jucăuș, când este sănătos și de aceea ar fi de preferat să prelungim această stare de bine decât să corectăm o starea patologică, de durere și suferință.

Exact, exact, exact. Adică există loc foarte mare în prevenție. E loc foarte mare în prevenție și, ce să vezi? Acolo, la prevenție, chiar dacă ai nevoie de o argumentație mai atentă, chiar dacă ai nevoie de o pregătire teoretică superioară ca să poți cuprinde totul larg, e mai bine să faci prevenție decât să faci terapie. Și ar putea să fie chiar și mai bănos, fiindcă dacă îți găsești niște soluții de consultații preventive, de abonamente...

Vedeți dumneavoastră, în medicina umană suntem toți abonați. Un abonament este atunci când plătești un CASE la sănătate și, în baza acelui abonament, tu beneficiezi de niște servicii de sănătate. În medicina veterinară, din păcate, nu există astfel de abonamente. 

Da. Acesta est un trend din ce în ce mai utilizat de cabinetele medicale moderne. În cadrul acestor pachete de sănătate, de wellness cabinetul încasează o sumă lunară, un abonament de sănătate care asigură o monitorizare proactivă a animalului. O dată cu înaintarea în vârsta a pacientului, proprietarii sunt instruiți cum să se comporte cu animalul bătrân, ce nevoi are, ce riscuri apar o dată cu vârsta și atunci prevenția duce în mod concret la prelungirea stării de bine care este de preferat tratamentului. Practicmunca medicului veterinar devine una mai elegantă, mai relaxată, mai frumoasă. Est mai ușor să monitorizezi și să consulți un animal sănătos, să ajustezi din timp anumiți parametri decât să te chinui zile întregi să repui pe picioare un organism aproape epuizat. Ai timp mai mult, ai pacienți mai mult și sunt convins că încasările pot fi mai consistente..

Că atunci omul, beneficiind de acel abonament, vine cu cățelul la vaccinare, la deparazitare, la verificare bianuală că nu e pe bani. E în baza abonamentului.

Vă dau cel mai bun exemplu. În Statele Unite s-a introdus actul stomatologic în abonamentul de sănătate, în sistemul ăsta social. Adică cei care îți dau asigurările și așa mai departe știau că dacă ești bine în gură, ai șanse mai bune de sănătate pe tot organismul, că nu mai faci un streptococ să meargă la inimă, că nu faci afecțiuni digestive și așa mai departe.

Și de atunci au introdus prevenția patologiei din sfera stomatologiei în acest abonament, abonamentul ăsta social. Și a apărut o meserie care la noi lipsește, se numește „oral hygienist”, în care acesta face pur și simplu un control la fiecare șase luni de zile și face o igienizare, de la detartraj până la curățare, până la scoaterea petelor, până la studierea gingiei, până la recomandarea soluțiilor de prevenție, cum ar fi pasta asta de dinți, tratamentul ăsta, apa de gură, schimbarea obiceiurilor alimentare, etc.

Și atunci, el se ține cu o dantură sănătoasă mai mult timp. Și de aici sunt avantaje pentru toată lumea.

Da, prevenția afecțiunilor chirurgicale ortopedice este inclusă în castrare. Acum, adică desexualizarea. Păi da, că nu mai e așa de tentat să meargă pe străzi, să fugă, să sară garduri și așa mai departe. Câinii, când au organe sexuale, mai ales masculii, viața lor este filtrată de povestea asta: cine, unde, ce pipi a făcut, cine a fost pe aici, cu cine mă bat, cu cine mă mușc.

Nu, e o luptă, viața lor e o luptă pentru a transmite genele, e o chestie naturală.

Până la urmă medicului veterinar este o parte componentă în apărarea sănătății publice, iar populația, de obicei este sensibilă la astfel de subiecte. Explicate bine în mass media, pe rețelele de socializare situațiile privind animalele nesupravegheate sunt un subiect de lor interes. Poate acesta este unul dintre cele mi bune modalități practiceprin care medicii pot interveni cu expertiza lor pentru binele public.

Administrația trebuie să înțeleagă că menținerea câinilor pe domeniul public este ilegală. Adică există legislație specifică care obligă la îngrijirea animalelor și la menținerea igienei publice. Toate acestea țin de faptul că un câine neîngrijit nu este în regulă, nu este legal. Și pentru asta trebuie să găsești soluții să-i îngrijești. Iar această îngrijire este o obligație a comunității locale.

Ai câini pe stradă? Pisici pe stradă? Da. Trebuie îngrijite. Câinii trebuie luați de pe stradă. Nu există câine să rămână pe stradă. Din niciun motiv. Povestea cu castrat și dat înapoi pe stradă este o barbarie. Ai rezolvat ce ai rezolvat. Ai suspendat dreptul de a-și transmite genele. Bun. Dar n-ai rezolvat situația particulară a individului care nu are masă, apă, loc de refugiu, casă, stăpân, dragoste.

E o bătaie de joc.

După cum reiese unul din rolurile medicului veterinar este de a se implica mai mult în viața comunității, de a prezenta soluții viabile administrațiilor locale care să ia măsuri. Până la urmă și asta este o măsură de prevenție și mai mult poate permite medicilor veterinari să devină o voce în comunitate. Să prezinte administrației soluții viabile, științifice care să ajute populația în general.

Sigur, sigur. Devin fie vagabonzi și vagabonzii sunt vânătorii pentru tot ce înseamnă faună, că atacă pui de căprioară și, în plus, cei care devin teritoriali devin maidanezul ăla teritorial care e hrănit de către cineva, care vine când poate și când nu vine, când poate nu vine, și ăla păzește locul respectiv cu îndârjire că este nișa lui biologică.

Până la urmă medicului veterinar este o parte componentă în apărarea sănătății publice, iar populația, de obicei este sensibilă la astfel de subiecte. Explicate bine în mass media, pe rețelele de socializare situațiile privind animalele nesupravegheate sunt un subiect de interes. Poate acesta este unul dintre cele mai bune modalități practice prin care medicii pot interveni cu expertiza lor pentru binele public.

Medicii veterinari trebuie să comunice mai bine și să le explice celor de la primărie că nu se poate să ai dermacentor în Constanța pe iarbă. Dacă nimeni nu paște cu oile, ăla dispare. Dermacentorii pe iarbă în țările unde nu sunt maidanezi, nu există. Căpușele care se urcă și pe copil există din cauza că sunt maidanezi, câini netratați, câini nedeparazitați. Ei dau o continuitate. Dintr-un individ pot să iasă mii și sute de mii de indivizi.

Să abordăm și tema cum vedeți îmbunătățirea afacerilor veterinare. Mediul economic, social este în continuă schimbare, ca o mare unde valurile nu pot fi controlate.Apar corporațiile, marile firme de medicamente sunt direct interesate să își dezvolte propriile canale de distribuție, apar ferme mari și asociații de fermieri care nu văd cu ochi buni serviciile veterinare. Acesta este mediul actual în carecabinetele veterinare trebuie să găsească soluții pentru a exista în primul rând și apoi a fi profitabile. Cum vedeți viitorul în medicina veterinară? Cum se pot îmbunătăți serviciile veterinare?

În primul rând, sunt două elemente. Primul element, care este foarte important, lipsește concentrarea, adică concentrarea profesiei. Să găsească soluții prin care să se unească și să formeze clinici, spitale, condiții mai bune de servicii decât cabinete disparate. Nu poți oferi servicii cu continuitate, cu știință, cu dotări.

L-am auzit acum pe un distribuitor că a adus un tir de ecografe din alea de ultimă performanță. Păi, ne luăm toți ecografe de ultimă performanță și stăm cu ele și le folosim la două ecografii pe zi. Păi, ăla dacă costă 20.000 de euro, ecografia costă 50 de euro, să zicem, da? Ai nevoie de 400 de ecografii numai să scoți banii.

Medicii veterinari trebuie să comunice între ei și să se concentreze în clinici, în spitale, să colaboreze. În momentul în care ți-ai terminat cele 6-8 ore de muncă, nu te mai sună telefonul, ai viața ta, ești cu cățelul tău, cu pisica ta, cu iubita, cu copilul, cu pasiunea ta, ești liniștit. Când intri la clinică, intri la clinică.

A venit un om, i-ai deschis fișa în calculator și faci totul acolo, vezi ce s-a întâmplat cu animalul. Adică îți faci meseria fără să bâșbâi. Mai mult, când îți vine un caz și ceva îți dă semn de întrebare, nu eziți să-ți cauți un coleg, un specialist în domeniu și ai de unde când ești într-o clinică.

Ai pe unul mai experimentat, mai nu știu cum, ești liniștit. Sunt mulți care, că le dă dreptul colegiul, vedeți, la medicina umană nu le dă dreptul chiar așa. Dar la noi, ai terminat facultatea, ți-ai deschis cabinetul tău, te descurci, are tata bani, ai făcut cabinet. Te trimite la un simpozion, de la, de la, de la, văzut ce și cum.

Ți-ai deschis cabinet, ți-ai luat un proiect european, ai obținut 200.000 de euro, cu 200.000 de euro îți iei de la radiologie până la tot, unii iau și computer tomograf și sunt singuri acolo. Vă spun, o radiologie, un ecograf performant, nu mai vorbesc de computer tomograf, trebuie să aibă un rulaj de folosire.

Ați văzut în medicina umană cât sunt de folosite astea? Acolo, într-adevăr, un astfel de aparat se justifică. Dar în momentul în care toată lumea își ia pe proiecte europene și nu-și calculează activitatea pe capacitatea acestor aparate? Nu e regulă. Gândiți-vă că, de exemplu, analizele de sânge sunt mult mai acurate dacă sunt făcute pe un analizor care funcționează permanent.

Fiindcă tu ce faci? Să presupunem că mergi pe biochimie umedă. Să faci calibrări? Când ai două, trei analize pe zi sau pe săptămână uneori, a apărut biochimia uscată pe chestia asta, cu câteva pe săptămână, tocmai din cauza faptului că nu suntem eficienți cu numărul de analize.

Vedeți viitorul medicinii veterinare doar prin colaborare între medici și concentrarea serviciilor. Aceasta să ducă implicit la specializare, diversificarea serviciilor și oferirea de pachete complete de servicii?

Și să se concentreze. Da, da, să se concentreze. Noi nu avem clinici veterinare în care omul își lasă câinele pentru o afecțiune, adică, mă rog, așa spun în glumă, „bubă”, da? O afecțiune care nu e gravă și, domnule, da, are nevoie de șapte zile de terapie. Ok, o piodermită sau ceva, dar lasă-l aici șapte zile.

Nu, omul trebuie să vină în fiecare zi cu el. „Mă duc cu cățelul la doctor.” Oamenii înțeleg treaba asta, dar ei nu știu că există și altă opțiune. Adică oamenii acceptă, nu că înțeleg, acceptă. Și vin în fiecare zi cu el, la ce oră mâine, la ce oră poimâine. Face o perfuzie pe zi. El nu mănâncă de o săptămână și vine zilnic la perfuzie.

Și face o perfuzie de o oră, două și îi bagi câteva sute de mililitri, mă rog, câți îi bagi acolo și îl trimiți acasă. Rămânând ca omul să fie infirmier sau asistent, dar care să-i urmărească simptomatologia ulterioră. Da, aici internat, aici este permanență, asta înseamnă clinică. 

Dacă am înțeles bine, viitorul este al unei medicini complete, al unor clinici care au o ofertă largă și holistică să spun așa, unde mai mulți medici, fiecare cu specialitatea lui conlucrează pentru a oferi servicii complete pentru pacienți. Desigur că acesta soluție vine cu economii importante si profituri crescute din diminuarea substanțială a cheltuielilor fixe. Pare un model de afacere de succes.

Da, da, da, da.

Veți implementa aceste potențiale soluții în proiectele dvs, în afacerile veterinare pe care le derulați?

Câteva gânduri, apropo că spuneam că vreau să fac o clinică mare. Am la marginea Constanței, la ieșire din Constanța, un teren de 1800 de metri, o clădire de 1000 de metri pe care vreau să o dotez și unde să fac o clinică și unde să am și cazare de câini, cazare pentru medici asistenți, unde să colaborez și cu medici din Moldova și Ucraina. Acolo e o școală puternică, cel puțin la Ucraina am avut o școală foarte puternică.

 La final un mesaj pentru colegii care ne-au ascultat astăzi la Vocea Profesiei?

Și ca un final, invit medicii veterinari din țară la Constanța la plajă la o discuție cu mine, la o eventuală colaborare cu mine, că după părerea mea părerea multora, am multe de transmis, de explicat, de multe care le-ar putea vedea la mine, învăța de la mine.

Mulțumim domnule doctor Adrian Bâlbă. A fost o adevărată plăcere să discut cu dvs la Vocea Profesiei cu o adevărată voce, toate aceste subiecte care, sunt convins că reprezintă un punct de vedere pertinent în peisajul medicinii veterinare românești.

Am discutat despre importanța comunicării în medicina veterinară, despre colaborării și prin aceasta formarea unor clinici veterinare bine dotate, despre necesitatea prevenției în sănătatea animalelor și despre provocările și satisfacțiile pe care le aduce această profesie. Sper că aceste subiecte v-au inspirat și v-au oferit idei noi pentru a vă dezvolta propriile practici veterinare sau pentru a înțelege mai bine ce presupune această profesie.

Îmi doresc să vă invit pe toți să continuați să vă perfecționați, să colaborați și să împărtășiți cunoștințele voastre cu colegii și comunitatea. Doar prin comunicare, colaborare și educație continuă putem face cu adevărat o diferență în viețile animalelor pe care le îngrijim și putem obține succesul pe care îl dorim cu toții.

Vă mulțumesc încă o dată pentru atenție și vă invit să ne urmăriți și în episoadele viitoare ale podcastului „Vocea Profesiei”. Dacă aveți întrebări sau sugestii, nu ezitați să ne contactați. Până data viitoare, rămâneți dedicați pasiunii voastre și continuați să faceți bine în tot ceea ce faceți.

Mulțumesc, Adrian Bâlbă, pentru discuția fascinantă de astăzi. A fost o adevărată plăcere să te am alături și să împărtășim aceste momente cu ascultătorii noștri.

Da, da, mulțumesc, mulțumesc eu.