Un nou studiu de caz publicat recent în Frontiers in Veterinary Science, secțiunea Veterinary Clinical, Anatomical, and Comparative Pathology, prezintă prima infecție canină confirmată în Italia cauzată de Penicillium labradorum (sin. P. labradoris), diagnosticată printr-o abordare multidisciplinară complexă.

Articolul, intitulat „Diagnostic Odyssey of a German Shepherd Dog with Disseminated Penicillium labradoris infection: A Case Report”, descrie cazul unei femele sterilizate de Ciobănesc german, în vârstă de 10 ani, prezentată inițial pentru incontinență urinară. Examinarea clinică a evidențiat o mărire nedureroasă a țesuturilor moi la nivelul membrului anterior drept, fără modificări ale ganglionilor limfatici periferici.

Investigațiile paraclinice uzuale (hemoleucogramă, biochimie, urină) nu au relevat anomalii semnificative. În schimb, explorările imagistice au fost esențiale pentru orientarea diagnosticului: radiografiile au indicat o leziune proliferativă a radiusului, iar tomografia computerizată a evidențiat leziuni agresive proliferative și litice, asociate cu edem al țesuturilor moi.

Diagnosticul a fost stabilit prin corelarea datelor citologice, histopatologice și microbiologice. Aspiratele cu ac fin au arătat inflamație neutrofilică și macrofagică, cu prezența hifelor fungice, confirmate ulterior prin colorări speciale (GMS și PAS) pe biopsia osoasă. Cultura fungică din biopsie și urină, urmată de identificare moleculară (secvențierea regiunii ITS, β-tubulină și calmodulină), a confirmat agentul etiologic ca Penicillium labradorum.

Câinele a fost tratat cu itraconazol (11 mg/kg), însă, la aproximativ 190 de zile de la diagnostic, animalul a decedat. Necropsia nu a fost efectuată din lipsa consimțământului proprietarului.

Autorii subliniază că infecțiile fungice diseminate la câini au, de regulă, un prognostic rezervat, în principal din cauza diagnosticului tardiv. Cazul evidențiază importanța includerii etiologiei fungice în diagnosticul diferențial al leziunilor osoase la câini, mai ales atunci când investigațiile inițiale sunt neconcludente.

Articolul contribuie la extinderea cunoștințelor privind patologia fungică rară în medicina veterinară și subliniază rolul abordărilor integrate – clinică, imagistică, histologică și moleculară – în stabilirea unui diagnostic corect.