Un studiu realizat în colaborare între Facultatea de Medicină Veterinară a Universității din Helsinki și SEY Animal Welfare Finland a analizat tratamentul animalelor sălbatice rănite și bolnave, precum și factorii care influențează acest proces. Îngrijirea animalelor sălbatice este un element semnificativ al eforturilor de bunăstare a animalelor în Finlanda, implicând atât grădini zoologice, cât și operatori voluntari. Studiul a fost realizat prin intermediul unui sondaj online și este publicat în Frontiers in Veterinary Science.

Studiul a indicat că specia animalului sălbatic afectează deciziile de îngrijire. Cele mai frecvent tratate animale sunt mamiferele și păsările, în timp ce grupurile care primesc cea mai puțină îngrijire includ reptilele, amfibienii și peștii. Aricii se evidențiază clar ca grup, deoarece mulți respondenți au declarat că de obicei tratează doar aricii.

„Respondenții care ofereau îngrijire aricilor nu aveau adesea o pregătire formală în domeniul animalelor sau o experiență îndelungată în îngrijirea animalelor sălbatice. De obicei, ei tratau aricii individuali pentru răni și pentru a-i ajuta să ierneze”, spune doctorul Laura Hänninen, conducătorul studiului de la Facultatea de Medicină Veterinară, Universitatea din Helsinki.

În Finlanda, animalele sunt eliberate în natură mult mai frecvent decât în alte țări. Conform studiului, aproximativ 80% dintre animalele tratate au fost reintroduse în mediul lor natural. Numai în cazul mamiferelor, această proporție a ajuns până la 90%.

În schimb, medicii veterinari care au răspuns la sondaj au declarat că aproximativ 50% dintre animalele tratate au fost eliberate înapoi în natură, ceea ce corespunde nivelului internațional. Cu toate acestea, majoritatea respondenților nu țineau o evidență a animalelor pe care le îngrijeau.

„Dacă cifrele privind animalele eliberate înapoi în sălbăticie sunt exacte, este posibil ca acestea să fie supuse îngrijirii în mod inutil sau eliberate în timp ce sunt încă într-o stare de sănătate precară. Ambele cauzează suferință animalelor.”

„Lipsa înregistrărilor îngreunează monitorizarea îngrijirii și îmbunătățirea proceselor. Respondenții nu au oferit detalii despre nevoile de formare, ceea ce poate sugera că lacunele de cunoștințe nu sunt identificate”, spune directorul executiv Kati White de la SEY, investigatorul principal al studiului.

White consideră că ar fi important să se discute în continuare despre etica îngrijirii și reabilitării animalelor sălbatice, stabilind standarde uniforme în acest proces. Legea privind bunăstarea animalelor, care a intrat în vigoare la începutul acestui an, impune ținerea unei evidențe a îngrijirii animalelor sălbatice.

„Animalele sălbatice se confruntă cu stres și frică puternice atunci când sunt capturate de oameni. Stresul pe termen lung, în special, este semnificativ dăunător pentru bunăstarea animalelor și poate împiedica, de asemenea, supraviețuirea în sălbăticie după eliberare. Cu alte cuvinte, ar trebui să ne abținem de la acordarea de îngrijiri inutile animalelor, în timp ce durata oricăror perioade de tratament ar trebui să fie cât mai scurtă posibil pentru a evita creșterea inutilă a suferinței acestora”, rezumă White

Jurnal de referință: Kati White et al, Reasons for admission and rehabilitation rates of various wildlife species in Finland, Frontiers in Veterinary Science (2024). DOI: 10.3389/fvets.2024.1455632

Sursa: phys.org

 Articole cu același subiect: