FDA a aprobat Amodip — primul medicament veterinar cu amlodipină specific pentru pisici, dezvoltat de Ceva Santé Animale — pentru tratamentul hipertensiunii sistemice la feline. Aprobarea se bazează pe un studiu dublu-orb pe 77 de pisici, cu reducere medie a tensiunii sistolice de 28 mmHg față de 10 mmHg în grupul placebo. Un efect de clasă de urmărit: hiperplazia gingivală apare sistematic după săptămânile 10–12.

American Heartworm Society publică harta de incidență a dirofilariozei canine pentru 2025: Texas ocupă pentru prima dată primul loc, iar parazitul este raportat în zone cu climă rece din vestul SUA unde nu fusese identificat anterior. Niciun stat american nu mai este fără cazuri.

FVE și UEVP lansează un sondaj adresat medicilor veterinari care lucrează cu rațe și gâște, pentru identificarea golurilor terapeutice și a medicamentelor lipsă — parte din construcția unui instrument european de cartografiere a nevoilor în medicina veterinară pe specii minore.

Franța publică trei instrucțiuni tehnice actualizate pentru gestionarea pestei porcine africane, inclusiv prima instrucțiune dedicată măsurilor în zonele reglementate — în contextul detectării continue a mistreților pozitivi în Spania.

GÂNDUL DE AZI

Există o temă care leagă știrile de azi, chiar dacă par din lumi diferite: toate vorbesc despre lucruri pe care le știam că există, dar pe care nu le-am gestionat complet. Amlodipina se folosea deja — fără date validate. Dirofilaria se răspândea — înainte să fie raportată. Golurile terapeutice la rațe existau — înainte să fie cartografiate. Și PPA înaintează — înainte ca toate procedurile să fie scrise.

Medicina veterinară bună nu înseamnă să ai răspunsuri perfecte la toate. Înseamnă să știi unde sunt golurile și să nu te prefaci că nu sunt acolo.

Azi, dacă există ceva în practica ta pe care îl gestionezi din inerție — fără protocol, fără date, fără procedură — poate merită o privire mai atentă. Nu pentru că ți-a mers prost. Ci pentru că ar putea merge mai bine.

PASTILA ANTI-BURNOUT —  Vinovăția că spui „nu"

Dacă la finalul zilei de ieri ai acceptat ceva ce nu aveai cum să onorezi — o programare în plus, o urgență care putea aștepta, un telefon la care ai răspuns după program — și acum ești mai obosit decât trebuie să fii marți dimineața, nu ești o persoană rea.

Ești un om care n-a spus „nu" la timp. Și asta se poate antrena.

Un singur lucru de reținut azi: o limită clară nu e o dovadă că nu îți pasă de pacienți sau de clienți. E o dovadă că vrei să fii prezent și funcțional când contează cu adevărat.

Concret, încearcă azi un singur „nu" mic — sau un „nu acum, dar mâine la ora X". Nu trebuie să fie dramatic, nu trebuie să fie justificat îndelung. O propoziție scurtă și calmă e suficientă.

Limitele nu epuizează relația cu clientul. Absența lor, da.

Medicul veterinar odihnit ia decizii mai bune decât cel epuizat care a acceptat totul. Asta e matematică, nu slăbiciune.