Predominanta manifestarilor senzitivomotorii este denumita nevroza sau paranevroza, iar cand primeaza tulburarile functiei de asociatie se foloseste drept ter minologie psihoza sau parapsihoza. Dupa etimologia cuvantului epilepsie, de origine latina, acesta semnifica"surpriza". Epilepsia se defineste ca o perturbare a activitatii electrice excesive sau hipersincrone, brusca, tranzitorie, dar recidivanta a neuronilor cerebrali. Crizele epileptiforme se considera ca sunt rezultatul"descarcarii" rapide a neuronilor.

Epilepsia poate fi adevarata (idiopatica sau esentiala), genetica si simptomatica sau secundara. Termenul de idi o patic se foloseste pentru a descrie epilepsia in care nu s-a diagnosticat nici o leziune clinica sau morfologica. Frecventa cea mai mare este descrisa la caine, fiind posibila si la alte specii.

Epilepsia ereditara este descrisa cu predilectie la rasele: Setter irlandez, Beagle, Cocker spaniol, Labrador retriever, Schnauzer pitic, Husky siberian, Ciobanesc german, Fox terrier.

Cu privire la sexul animalului, se cunoaste faptul ca incidenta este mai mare in randul masculilor, atacul epileptic fiind favorizat de varsta cuprinsa intre 9 luni si 36 de luni, dar posibil si la varsta de 6 luni, pana la 10 ani. La femelele in cazul carora estrul se coreleaza cu atacul epileptic generalizat, tratamentul consta in ovariohisterectomie.