Pentru a pune un diagnostic corect, clinicienii trebuie sa isi rezerve suficient timp „de calitate” pentru a lucra la fiecare caz. Prea des, cand un clinician nu este familiarizat cu o specie, reactia este de a se baza doar pe rezultatele de laborator pentru a pune un diagnostic. Desi este o abordare pe care majoritatea medicilor o practica, acest lucru nu inseamna ca aceasta este una potrivita. Pentru fiecare pasare bolnava care ne este pacient, ar trebui aplicate urmatoarele instrumente de diagnostic: anamneza completa, examinarea vizuala a pasarii in mediul sau, examinarea fizica, colectarea probelor (sange, fecale, tamponari, aspiratii etc.) si radiografie (cel putin doua vizualizari la unghiuri corecte). Doar dupa aceste investigatii, medicul ar putea sa decida daca mai sunt necesare tehnici speciale de diagnostic precum endoscopie, ultrasunete sau electrocardiograma.