Acordul UE–Mercosur: cum se mută profitul, cum dispar fermele și de ce medicina veterinară de fermă este pe cale de dispariție

Acordul comercial dintre Uniunea Europeană și statele blocului Mercosur (Brazilia, Argentina, Uruguay și Paraguay) este unul dintre cele mai controversate tratate din istoria recentă. În timp ce susținătorii vorbesc despre deschiderea unei piețe de 260 de milioane de consumatori pentru produsele industriale europene, fermierii din UE avertizează asupra unui colaps iminent. În realitate, dincolo de limbajul diplomatic și de graficele optimiste, acest acord are un efect profund asimetric asupra lanțului agroalimentar european.

Nu vorbim despre o ajustare fină a pieței. Vorbim despre o redistribuire brutală a valorii, de la producători către marile lanțuri comerciale. Iar consecințele nu se opresc la fermieri. Ele lovesc direct în medicina veterinară, în serviciile conexe și, în final, în însăși structura economică a mediului rural.

Prețuri mai mici la poarta fermei, nu la raft

Teama că marile lanțuri comerciale vor fi principalii beneficiari este fundamentată pe mecanisme economice reale. Dacă acordul elimină taxele vamale, prețul de achiziție al cărnii oricare ar fi ea, al produselor de origine animală, al zahărului sau al cerealelor din America de Sud va scădea semnificativ la intrarea în porturile europene.

Marjele profitului: Istoricul pieței ne arată că supermarketurile tind să absoarbă scăderile de preț la achiziție pentru a-și crește marja de profit, în loc să scadă prețul la raft (stickiness of prices).
Concurența neloială: Fermierul european trebuie să respecte standardele stricte ale Pactului Verde European (Green Deal), care cresc costurile de producție. În schimb, producătorii din Mercosur operează cu reglementări mult mai permisive, ceea ce face ca prețul lor „la poarta fermei” să fie imposibil de concurat.

Realitatea mecanismul este simplu și deja cunoscut din alte episoade ale globalizării alimentare:

produsele agroalimentare din Mercosur intră pe piața UE la costuri mult mai mici (unii producatori spun că și cu 60% sunt mai mici prețurile de producție în țările acestea);
standardele de producție sunt diferite: costuri cu forța de muncă mai mici, reglementări de mediu mai permisive, constrângeri sanitare și de bunăstare mai reduse;
marile lanțuri comerciale pot folosi acest avantaj pentru a negocia agresiv prețurile de achiziție de la producătorii europeni.

Rezultatul real este ca prețurile la poarta fermei din UE ar trebui să scadă cu peste 50% pentru a putea concura cu Mercosur dar fără a renunța la reglementările Europene care vin cu costuri importante. Doar astfel de prețuri vor conveni mariilor angrosiști pentru a achiziționa din fermele autohtone. Aici apare și ruptura care nu este resimtita de consumatorul final - prețurile la raft nu scad proporțional. Așa că diferența nu ajunge la consumator care nu resimte efectul și astfel nu va reacționa. Efectul real este un profit suplimentar pentru retail, consolidând poziția deja dominantă a marilor lanțuri comerciale.

Pentru fermieri, o scădere de 50% nu este „optimizare”, este faliment

Fermele europene nu funcționează într-un vid. Ele operează într-un sistem cu:

reguli stricte de mediu;
cerințe de bunăstare animală;
obligații sanitar-veterinare;
costuri crescute cu energia, forța de muncă și conformarea.

În acest context, o scădere masivă a prețului de producție nu poate fi absorbită. Nu există „eficiență” care să compenseze o astfel de pierdere din motive de reglementări stricte europene privind bunăstarea, circulația medicamentelor, trasabilitate, epizootii, birocratie și lista continua la nesfârșit. La acestea adăugați un singur element suplimentar - clima. În acesta țări ploua practic permanent si iarba este mai mult decât suficientă ca exemplu. Taurinele la ei cresc singure pe suprafețe uriașe practic fără nici o intervenție umană. Doar le "recoltează" si le abatorizează. Ce costuri au? Imaginați-vă cerealele unde nu există nici o limitare de modificate genetic, pesticide sau îngrăsăminte.

Dacă fermele mici și mijlocii din UE devin neprofitabile, impactul nu se oprește la gardul fermierului. Se declanșează o reacție în lanț care deșertifică din punct de vedere economic satul european.

Dispariția serviciilor conexe: O fermă care se închide înseamnă un client mai puțin pentru medicul veterinar, pentru firmele de consultanță agricolă și pentru distribuitorii de medicamente și inputuri.
Pierderea Know-how-ului: Odată ce o rețea de specialiști dispare, este aproape imposibil de reconstruit. Satul devine o simplă zonă rezidențială sau, mai rău, o zonă abandonată.
Modelul „usturoiul din China”: Când este mai ieftin să imporți decât să cultivi în propria grădină, securitatea alimentară este cedată în favoarea prețului mic. Diferența este că, în cazul Mercosur, miza nu este doar usturoiul, ci pilonii alimentației: carnea și cerealele.

Pentru majoritatea fermelor:

nu înseamnă restructurare;
nu înseamnă adaptare;
înseamnă închidere.

Este exact aceeași logică prin care, astăzi, așa cum spuneam, în multe sate din România: usturoiul vine din China sau ceapa și roșiile vin din Turcia fiind pline magazinele din zona rurală unde teoretic nu ar trebui să se comercializeze astfel de produse, mai ales cu profit . Pentru locuitorul de la sat este mai ieftin să cumpere decât să producă. Cu preturi mai mici la carne si produse de origine animală e mai ieftin și mai simplu să iei de la magazin decât să te chinui să produci la costuri mult mai mari. Chiar excesiv de mari pentru o "fermă" de subzistență. "De ce să ma chinui să cumpăr usturoi. Nu vezi ce ieftin și frumos este la magazin".

Diferența este că, în cazul zootehniei, efectul este ireversibil și sistemic.

Vă gândiți că trecem la agricultura ecologica. Acesta e mai scumpă acum cu 60% decât ce avem în acest moment, aici acasă în Europa. Cam câte procente din populație vor cumpăra produse ecologice pentru a compensa economic?

Când dispare ferma, dispare medicul veterinar

Medicina veterinară de fermă nu există în abstract. Ea există doar acolo unde există ferme funcționale.

Când fermele dispar:

dispare medicina veterinară preventivă;
dispar contractele de supraveghere sanitar-veterinară;
dispar consultațiile, programele de profilaxie, monitorizarea bunăstării.

Medicul veterinar de fermă nu este o profesie „mobilă”, care se poate muta rapid dintr-un sector în altul. Competențele construite în zootehnie – management sanitar, prevenție, epidemiologie, nutriție, biosecuritate – nu pot fi transferate direct în medicina animalelor de companie. La fel, o rețea de specialiști nu poate fi menținută în absența obiectului muncii.

Dispariția fermelor nu produce un gol temporar, ci o ruptură definitivă: odată cu ele dispar medicii veterinari de fermă și capacitatea profesională asociată acestui domeniu.

Fermele vor dispărea brusc, peste noapte. Doar fermele mici și la început cu multe cheltuieli și probleme. Apoi, problema este că fermele de subzistență vor fi primele eliminate, într-un ritm mult mai accelerat decât cel pe care îl vedem astăzi. Aceste exploatații fragile supraviețuiesc deja la limită, susținute în mare parte de populația vârstnică și de oameni care au trecut prin decenii de adaptări forțate și compromisuri economice.

Ele mai persistă aproape exclusiv în jurul orașelor, acolo unde există forme informale, tolerate sau greu de controlat de comercializare. Dar acest echilibru precar nu poate rezista într-o piață în care prețul de achiziție este dictat de importuri masive și ieftine.

Când prețul devine singurul criteriu, aceste ferme dispar primele. Iar odată cu ele, dispare medicina veterinară de fermă, nu ca alegere profesională, ci ca realitate economică.

Efectul de domino: o întreagă economie care se prăbușește

Lanțul nu se oprește aici. În jurul fermelor și al medicinei veterinare există un ecosistem economic întreg:

distribuitori locali de produse, distribuitori de medicamente veterinare;
furnizori diversi: echipamente, utilaje, vaccinuri și biocide;
servicii de consultanță;
laboratoare;
transportatori;
firme de nutriție animală;
echipamente și consumabile dintre cele mai diverse.

Când baza – ferma – dispare, întregul ecosistem se contractă sau se prăbușește. Nu vorbim despre „pierderi colaterale”. Vorbim despre destructurarea completă a unei ramuri economice, încet, aproape imperceptibil dar reală.

Cine câștigă, de fapt?

Câștigătorii sunt puțini și extrem de concentrați:

marile lanțuri comerciale;
importatorii;
intermediarii globali.

Pierderile sunt dispersate și nu se vor simți dramatic astăzi sau mâine pentru fermieri, medici veterinari, comunități rurale, securitate alimentară, control sanitar-veterinar. Este ca experimentul cu broasca pusă la fiert vie, care dacă e pusă în apă de când aceasta este încă rece nu va încerca să sară decât când va fi prea târziu pentru ea și apa deja fierbe. Când ne vom da seama că apa în jurul nostru fierbe va fi prea tărziu.

Este o mutare clasică a valorii: de la producție și profesii → către capital concentrat. Încet, sigur și cu un scop precis: profitul.

De ce este acest scenariu mai grav decât pare

Pentru că nu este temporar. El se manifesta aproape imperceptibil în realitatea individuală. Se va observa mult timp doar în statistici. Cand se va vedea real va fi mult prea târziu.

Odată ce fermele se închid:

nu se redeschid ușor;
generațiile se pierd;
competențele dispar;
rețelele profesionale se destramă.

În cazul nostru medicina veterinară de fermă nu poate fi reconstruită „la nevoie”, în caz de criză sanitară. Ea trebuie să existe înainte de criză.

Corecții și Nuanțe: Va scădea prețul la jumătate?

Deși temerile sunt justificate, trebuie să nuanțăm anumite cifre pentru a avea o imagine corectă:

Cotele Vamale: Acordul nu prevede un „liber la import” total. UE impune de obicei cote (contingente) — adică doar o anumită cantitate (ex. 99.000 tone de carne de vită) poate intra cu taxe reduse. Acest lucru limitează „potopul” de produse ieftine, dar pune totuși presiune pe preț de acum.
Costul de Producție vs. Prețul de Vânzare: Este puțin probabil ca fermele din UE să producă la prețul fermelor din Mercosur care este „la mai mult de jumătate” sau să nu găsească mecanisme de supraviețuire pentru moment, iar presiunea deflaționistă va fi suficient de mare încât să elimine profitabilitatea fermelor care funcționează la limita subzistenței.
Standardele de Siguranță: UE susține că toate produsele importate trebuie să respecte standardele de siguranță alimentară. Totuși, marea problemă rămâne standardul de sustenabilitate (ex. utilizarea pesticidelor interzise în UE, dar permise în Brazilia).

Problema este erodarea în timp. Practic nu se vor vedea efecte catastrofale de pe o zi pe alta. Doar că timpul și evoluția problemei va duce la consecințele prezentate.

Concluzie

Acordul UE–Mercosur nu este doar un acord comercial. Este o decizie structurală care mută centrul de greutate al agriculturii europene. Dacă prețul plătit la poarta fermei se prăbușește, nu dispare doar ferma.

Dacă acordul Mercosur va fi implementat fără mecanisme de compensare masive pentru fermierii europeni, riscăm să transformăm Uniunea Europeană într-o entitate care exportă mașini și tehnologie, dar care depinde total de alte continente pentru a-și hrăni cetățenii.

Prețul scăzut la depozit ar putea aduce dividende acționarilor din retail, dar costul social — dispariția medicilor veterinari, a inginerilor agronomi și a tradiției rurale — ar putea fi irecuperabil.

Dispare medicul veterinar. Dispare prevenția. Dispare controlul. Dispare un întreg lanț de afaceri și competențe.

Iar când ne vom întreba, peste câțiva ani, de ce nu mai avem ferme, de ce nu mai avem veterinari de fermă și de ce depindem integral de importuri, răspunsul va fi simplu: pentru că am confundat prețul mic cu valoarea reală.

Imaginea generată cu ChatGPT.

De 16 ani, Veterinarul.ro prezintă faptele și dezbaterile din profesie, cu scopul de a informa și sprijini comunitatea veterinară. Publicăm articole care reflectă atât perspectivele medicilor, cât și impactul asupra societății. Mulțumim pentru contribuția și implicarea adusă, editorilor și abonaților medici veterinari români, fără de care nu am fi putut exista. Le datorăm recunoștința noastră pentru perseverența de a rămâne fideli principiului care ne ghidează din prima zi: Veterinarul.ro există pentru și împreună cu comunitatea veterinară din România.