Este putin neortodox, ca eu, un neinițiat în stomatologia veterinară să „îmi dau cu părerea” despre această specializare. Dar poate fi interesant să vorbesc, chiar și așa.

Pentru început, trebuie să recunosc că în urmă cu ceva ani, de acum se pare că mulți tare, cam pe când terminam facultatea am avut ocazia să văd un geam al unui cabinet veterinar, într-o țară mărișoară. Nu prea știam eu limba respectivă, dar am înțeles repede. Era anunțat un nou medic veterinar care s-a alăturat cabinetului respectiv și astfel din data de... se deschidea în acea clinică stomatologie veterinară.

Am stat așa, cam preț de vreo cinci minute și mă holbam în geamul oamenilor. Clinica mărișoară, frumos mobilată pe interor și foarte luminoasa că se vedea mai bine ca afară, cu toate că eram în mijlocul unei zile de vară. Pe o ușă stătea scris mare „noul cabinet de stomatologie”, cred. M-am gândit că stau până văd dacă intră cineva acolo, deoarece se vedeau vreo doi clienți, cu pisici în brațe, așteptând.

Cum stăteam eu așa gură cască, se deschide ușa cabinetului și iese o matahală, „doctor” cred, cu ceva în brațe și plasează acel ghemotoc la o doamnă de pe scaun. Eu m-am ținut de promisiune și am plecat gândind filosofal „auzi, frate stomatologie la câini și pisici, ce tare trebuie să fie. Și ai văzut ce mare era nenea ală, cum îi încăpeau degetele într-o gură așa de mică. Oare când o fi apărând și pe la noi.”

După câțiva ani am trecut cu mașina iar pe aceeași stradă și am încetinit să văd de curiozitate dacă mai exista cabinetul. Totul era neschimbat și, același domn mai corpolent discuta cu o doamnă cu o pisică în brațe. Eram cu cineva care știa a vorbi limba țării respective și îmi spune„Ai văzut? Ce tare! Era un cabinet veterinar specializat doar pe pisici. Scrie mare că e interzis accesul cu câini”. Hai frate că asta e prea de tot. Având treabă în zonă tot cu un medic veterinar i-am povestit ce minuăție am trăit referitor la acel cabinet.

Surpriza a fost pe măsură. Colegul mi-a povestit că în aceea locație funcționează un cabinet veterinar specializat doar pe pisici de pe la primul război mondial și că el știe, de la mentorul său care a fost prieten cu un proprietar al acelui stabiliment, că se făcea stomatologie de foarte mulți ani acolo. Referitor la ce am înțeles eu că scria pe geam, de fapt anunța un nou medic veterinar stomatolog. Ei bine, asta a fost culmea. „Cum adică medic veterinar stomatolog?” întreb eu contrariat. „Ce există specializare?” “Da!” ,a venit răspunsul sec din partea colegului.

Am tăcut ca să nu par din lumea a treia, cu toate că mă simțeam umilit profesional. Aceasta a fost experiența mea în stomatologia veterinară până când am văzut ce fac inimoșii colegi din România, după mai bine de 10 ani. Asta este, mai târziu, dar probabil că așa a fost să fie. Noi avem impresia că medicina veterinară în România este la standarde înalte și se „face carte”. Cu o mână de entuziaști, pasionați, este greu să ridici o profesie. Este nevoie de instruire, curaj și pasiune pentru a aborda această specializare cu mai mult o mână de oameni.

Și dacă nu ne pricepem la stomatologie să învățăm bazele ei ca apoi să recomandăm clienților tratamente stomatologice pentru a fi aplicate de cei care investesc în astfel de servicii. Cu fiecare astfel de serviciu crește prestigiul profesiei și implicit al practicianului, adică al vostru și odată cu prestigiul și încasările. Este recomandabil să mai meditați la ofertă.