Medicina veterinară modernă a evoluat enorm, oferind soluții complexe pentru sănătatea animalelor de companie și de fermă. Cu această evoluție, însă, a apărut și o presiune constantă legată de costuri. Oare actul medical ar trebui să fie condiționat de grosimea portofelului proprietarului?

Actul medical condiționat de buzunar?

Ne aflăm adesea în fața unei realități dure: decizia de tratament este direct proporțională cu capacitatea financiară a proprietarului.

Câți dintre noi nu am fost nevoiți să facem „improvizații medicale” sau să alegem soluții sub-optimale doar pentru a reuși să tratăm un animal al cărui stăpân pur și simplu nu își permite un protocol complet, de ultimă generație?

Aceste compromisuri, deși făcute din empatie, ridică întrebări etice: Este acesta standardul pe care vrem să îl menținem? Nu cumva ne forțează sistemul să fim, deopotrivă, medici, contabili și psihologi, punând viața în balanță cu factura?

Locația și valoarea percepută

Un alt factor care distorsionează prețul și percepția este localizarea cabinetului. Este o realitate economică faptul că o chirie exorbitantă în centrul unui oraș mare, cu toate costurile adiacente, se reflectă inevitabil în prețurile finale.

Proprietarii dintr-un cartier scump sau dintr-o metropolă plătesc mai mult nu neapărat pentru un act medical de o calitate intrinsec superioară, ci pentru infrastructura.

Acest lucru creează diferențe de preț majore între mediul rural și cel urban, chiar și pentru aceeași calitate a actului medical și aceleași consumabile. Oare o colecistectomie efectuată la standarde înalte în mediul rural ar trebui să coste la fel de mult ca aceeași procedură efectuată într-o clinică din Nordul Capitalei? Justificarea vine din costurile de operare, nu din competența medicului.

Percepția clienților: Prețul mic = calitatea slabă?

Trăim într-o societate în care prețul este adesea asociat cu valoarea. În medicina veterinară, această regulă nescrisă poate deveni o capcană: un preț considerat prea mic îi determină pe proprietari să creadă că ești un specialist slab.

Paradoxal, eforturile unui medic de a menține prețuri accesibile, fie din convingere, fie pentru a se adresa unei comunități cu venituri modeste, pot fi interpretate nu ca un gest de empatie, ci ca un semn de inexperiență sau lipsă de dotare.

"De ce să plătesc 50 de lei pentru o consultație aici, când la clinica mare din oraș costă 150 de lei? Probabil că la cel mai ieftin nu știe ce face."

Această mentalitate pune o presiune constantă pe medici să își ajusteze prețurile nu neapărat în funcție de costurile reale, ci în funcție de valoarea percepută în piață, riscând să scadă accesibilitatea.

Medicii concesionari și posibila soluție de compromis

În zonele rurale și la nivel de comunitate, medicii veterinari concesionari joacă un rol adesea bazat pe relația directă și pe cunoașterea situației financiare a localnicilor.

Mulți dintre acești colegi ajustează prețurile în jos pentru oamenii cu venituri mici, asigurând totuși accesul la serviciile de bază. Ei înțeleg că sănătatea animalelor de producție (și nu numai) este vitală pentru economia locală.

Acest model, deși lăudabil din punct de vedere social și etic, este, din păcate, greu de replicat în alte cabinete, unde presiunea costurilor de operare este mult mai mare.

În concluzie este necesar să găsim echilibrul necesar

Problema prețurilor nu este una simplă. Ea este un amestec de economic, etică și percepție socială. Ca profesioniști, avem datoria de a oferi cel mai bun act medical posibil. Ca parte a unei comunități, avem datoria de a găsi soluții pentru a menține acest act medical accesibil.

Trebuie să educăm proprietarii să înțeleagă că prețul reflectă:

• expertiză,
• dotări,
• consumabile de calitate,
• costuri de operare și, nu în ultimul rând,
• valoarea timpului și
• efortului nostru continuu de perfecționare.

Vă așteptăm joi, 04 decembrie, să dezbatem împreună cum putem naviga între calitatea ireproșabilă a serviciului și realitatea financiară a proprietarilor.

Ne vedem joi, la "Vocea Profesiei"!