Ce v-a atras inițial spre medicina veterinară și cum ați decis să urmați această profesie?

Constantin: E una dintre întrebările clasice, însă îmi dau seama ca nu mi-a mai fost adresată până acum într-un interviu. A fost o decizie pe care am luat-o relativ târziu. Cred că a fost vorba de un cumul de factori. În primul rând, am avut norocul unor părinți extraordinari, care m-au sprijinit mereu și ne-au permis mie și surorii mele (eu fiind mezinul) să ne bucurăm de o adevărată „mică grădină zoologică” acasă: de la pești, până la… o oaie, care, da, poate fi și un animal de companie (și multe alte specii între aceste extreme).

Un alt factor esențial este de asemenea legat de părinți (în special tatăl), a căror opinie a contat și va conta mereu pentru mine, validând această opțiune și încurajându-mă (sora mea jucând de asemenea un rol decisiv aici). Privind în urmă, îmi dau seama cât de valoroase au fost vorbele lor și cât de mult au cântărit în decizia de a urma această profesie - si ce bine m-au sfătuit!

Care au fost etapele importante în parcursul dvs. academic și profesional până la poziția actuală de conferențiar universitar la USAMV Cluj-Napoca?

Constantin: Privind în urmă, cred că momentul decisiv din parcursul meu academic a fost alegerea disciplinei la care să îmi încep studiile doctorale. Am avut șansa rară de a primi mai multe oferte concrete, iar decizia pe care am luat-o atunci a reprezentat punctul de pornire pentru întreaga mea evoluție profesională.

Desigur, fiecare etapă ulterioară a fost la fel de importantă și a contribuit ca o piesă esențială în construcția carierei. Însă admiterea la doctorat rămâne pentru mine reperul central, poate și pentru că a fost primul gând care mi-a venit în minte atunci când am citit întrebarea. Dincolo de toate, în fiecare etapă importantă au contat o serie de oameni care au avut atâta încredere în mine încât tot ce-mi doresc mai tare acum este să am șansa să pot oferi la rându-mi acceași încredere oamenilor care mă înconjoară în profesie.

Cum v-a influențat experiența internațională (predare în secțiile franceză și engleză, proiecte europene) dezvoltarea profesională?

Constantin: Întrebarea mă bucură în mod special, mai ales prin exemplele menționate în paranteză. Experiența de predare în secțiile franceză și engleză mi-a oferit o șansă extraordinară de a învăța direct de la studenții internaționali, în special de la cei francezi. Seriozitatea, pasiunea pentru medicina veterinară, creativitatea și modul eficient de organizare au reprezentat pentru mine o provocare pozitivă și m-au determinat să cresc. Nici nu cred că s-ar fi putut altfel, iar exemplele colegilor din jur imi confirma asta în fiecare zi.  Tot de la studenții străini (cu care s-a întâmplat să lucrez aproape exclusiv în ultimii ani) am primit lecții valoroase despre încrederea în sine și despre importanța unor detalii. Aspecte pe care altădată le consideram secundare s-au dovedit esențiale.

În ceea ce privește proiectele europene și colaborările de cercetare, acestea au avut un impact major asupra dezvoltării mele profesionale, oferindu-mi acces la perspective și resurse (inclusiv financiare). Totuși, cel mai prețios câștig îl reprezintă oamenii alături de care am lucrat, atât în Europa, cât și în SUA, care astăzi îmi sunt prieteni apropiați și care continuă să-mi inspire parcursul academic și profesional. N-am sa pot vreodată descrie în cuvinte cât am învățat de la aceștia.

Despre specializare și titlul european

Ce înseamnă pentru dvs. titlul de specialist european în Population Medicine și care au fost pașii cei mai importanți pentru a-l obține?

Constantin: Pentru mine, a însemnat să ajung într-un loc care, la început, părea pur si simplu de neimaginat, mai ales ținând cont de specificul colegiului. Însă, pas cu pas, cu multă răbdare și oameni potriviți alături, drumul s-a conturat și a devenit posibil. Cred că primul pas (și cel mai greu) a fost să am curajul să încerc. De acolo lucrurile s-au legat: am primit susținere din partea mediului privat și din partea Facultății, ceea ce a contat enorm, mai ales că începutul pregătirii s-a suprapus cu perioada pandemiei. Apoi, modulele de master de la Royal Veterinary College din Londra au fost un catalizator extraordinar, care m-a ajutat să cresc și să îmi ating obiectivele din programul de pregătire (în contextul restricțiilor de mobilitate impuse de pandemie). Un alt „ingredient secret” a fost grupul de studiu din care am făcut parte. Ne-am întâlnit online, săptămână de săptămână, aproape un an și jumătate. Și ca să înțelegeți cât de important a fost: la examenele finale din toamna lui 2024, singurii rezidenți care au reușit să promoveze au fost cei din acest grup. Cred că asta spune totul despre forța comunității și a sprijinului reciproc. N-am fost niciodată singur!

Care sunt provocările și responsabilitățile unui specialist european în acest domeniu?

Constantin: Cred (deși poate părea părtinitor ) că ECVPH  este un colegiu aparte. Subspecializarea mea, Population Medicine, se ocupă cu înțelegerea și rezolvarea problemelor la nivel populațional, nu doar la nivel individual. Aici vorbim despre teme mari și provocatoare, precum rezistența la antibiotice, abordarea One Health sau bolile infecțioase la animale (inclusiv cele cu potential zoonotic). Se așteaptă de la noi, specialiștii ECVPH, să venim nu doar cu analize, ci și cu soluții aplicabile, inclusiv pe partea de politici publice. Spre deosebire de alte colegii, unde specialistul lucrează adesea „unu la unu” cu animalul, specialistul ECVPH lucrează cu instrumente și parteneri de la nivel societal. Practic, nu putem construi soluții singuri, ci avem nevoie de colaborarea și infrastructura unor organizații naționale (ex: autorități competente) și internaționale precum EFSA, FAO sau ECDC. Și tocmai nucleul acestor organizații este constituit din specialiști formați prin ECVPH. Sunt acei oameni care conectează știința cu decizia, iar epidemiologia este firul care leagă tot.

Cum se reflectă această specializare în activitatea dvs. practică și academică, în special în predarea bolilor infecțioase și a medicinei preventive?

Constantin: Am spus de multe ori că rezidențiatul e mai mult despre călătorie decât despre rezultat. Examenul final e deseori dificil și epuizant, așa că fiecare rezident care ajunge la capăt devine o resursă uriașă, mai ales pentru o facultate.

Pentru mine, călătoria asta a însemnat să aduc ideile în practică. Un exemplu este acela în care împreună cu colegii am reformat lucrările practice de medicină preventivă, introducând o componentă serioasă de biosecuritate în ferme. La boli infecțioase, experiența rezidențiatului m-a ajutat să rafinez modul de predare și evaluare, mai puțin cantitatea de informații.

Dincolo de practica academică, există solicitări pentru pregătirea medicilor veterinari venite atât din partea organizațiilor publice, unde fac training în epidemiologie aplicată (învățăm unii de la alții), cât și din mediul privat, unde sunt consultat pentru diverse teme de interes pentru medicii din teren, atât pe partea de animale de companie, cât și rentă.

Despre pasiuni și implicare

Ați ales să îmbinați cariera universitară cu activitatea de expert tehnic judiciar. Cum reușiți să echilibrați aceste două roluri?

Constantin: Nu găsesc deloc complicat acest lucru. Cred că e oarecum firesc ca oamenii din mediul universitar să dedice o parte din timp în slujba comunității. Mai mult, nu doar apartenența la mediul universitar m-a ajutat în activitatea de expert tehnic judiciar, ci și invers: experiența aceasta s-a dovedit extrem de valoroasă, mai ales în condițiile în care, de mai mulți ani, predau la liniile străine partea de legislație în domeniu. De asemenea, spețele în care sunt consultat ca expert nu sunt foarte numeroase, întrucât procesul este unul relativ complex și presupune o numire din partea instanței, doar în anumite circumstanțe. Așadar, cariera universitară rămâne principală, iar activitatea de expert vine să o completeze.

Care este cea mai mare satisfacție profesională pe care ați avut-o până acum?

Constantin: Cred că promovarea examenului final de rezidențiat reprezintă cea mai intensă bucurie profesională (deși nu e singura).

Dincolo de activitatea universitară și clinică, ce pasiuni personale vă definesc și vă ajută să mențineți echilibrul?

Constantin: Ce mult îmi place întrebarea aceasta și cât de mult mă atinge tema echilibrului! Pe lângă familie, care reprezintă fundamentul meu nu doar profesional, ci și personal, trebuie să recunosc că sunt foarte pasionat de tirul cu arma (talere). Ori de câte ori timpul îmi permite, particip la competițiile din circuitul național, iar de-a lungul timpului am avut șansa să concurez sub drapelul României la două campionate mondiale organizate în Europa, dar și la un campionat desfășurat peste ocean, în SUA. Desigur, mai am și alte pasiuni, însă cea amintită mai sus este principala „responsabilă” pentru echilibrul meu.

Despre viitor și sfaturi

Cum vedeți evoluția medicinei veterinare în România în următorii 10 ani, în special în domeniul medicinei preventive și al sănătății publice?

Constantin: Schimbarea vine, însă viteza și calitatea rezultatului final depind exclusiv de noi. Este adevărat că la nivel societal majoritatea se raportează la diplomați/specialiști, al căror număr este în continuă creștere (și va crește și mai mult) în țară. Totuși, tot mai mulți medici veterinari tineri aleg să participe la stagii de pregătire, atât în străinătate, cât și în România, iar aportul lor la nivelul medicinei veterinare din țara noastră este extraordinar; iar asta e un mare plus. Ca proiecția cu privire la viitorul medicinei veterinare autohtone să aibă mai multă acuratețe (referindu-mă aici la următorii 10 ani), nu trebuie decât sa privim unde eram acum 10 ani.

În ceea ce privește sănătatea publică și o parte importantă a medicinei preventive, acestea sunt strict reglementate la nivel european, iar autoritățile competente din România se ocupă de implementarea lor la nivel național. Ceea ce mă bucură în mod special este deschiderea spre colaborare manifestată de unele instituții și autorități, precum IDSA (Chapeau!). Va crește mult și această parte, veți vedea.

Ce sfat le-ați da studenților și tinerilor medici veterinari care aspiră la o carieră universitară sau la obținerea unui titlu de specialist la nivel european?

Constantin: Dacă aspiră la o astfel de carieră, atunci cu siguranță sunt deja niște câștigători. Important este să nu se oprească, indiferent cât de dificil poate părea drumul în anumite momente sau cât de puternic ar fi mirajul unor beneficii mai ușor de atins. Insist, chiar dacă poate părea redundant: cel mai important este să nu renunțe, să persevereze.

Deși nu este o regulă absolută, cariera universitară ajută enorm în atingerea obiectivelor unui program de rezidențiat. Apartenența la mediul universitar reprezintă un avantaj major prin contactele profesionale pe care le facilitează (a se înțelege că e mult mai ușor de identificat un potențial supervizor de rezidențiat), prin posibilitățile de finanțare a proiectelor de cercetare (esențiale pentru etapa finală în cadrul multor colegii europene), dar și prin sprijinul în realizarea publicațiilor necesare.

Care sunt proiectele sau direcțiile de cercetare în care doriți să vă implicați în perioada următoare?

Constantin: Contextul economic actual este destul de dur și, din păcate, cercetarea (deja subfinanțată comparativ cu alte țări din UE, lucru ușor de verificat în statisticile oficiale) are și mai mult de suferit. Astfel, aproape tot ce inovăm în România, inclusiv în domeniul veterinar, se realizează prin parteneriate cu universități sau diverse entități din Europa de Vest și SUA. În prezent, colaborez cu parteneri externi la câteva aplicații de proiecte axate pe biosecuritate, însă va mai dura până vom afla dacă obținem sau nu finanțare. Alte proiecte în care sunt implicat în acest moment, fie naționale, fie internaționale, au ca temă centrală bolile infecțioase la animale. În paralel, există și proiecte mai mici, dar importante pentru studenți și doctoranzi, în care mă implic de fiecare dată când sunt solicitat.

Printre direcțiile de cercetare și inițiativele cu adevărat importante pentru mine se numără și crearea, la FMV Cluj, a unui centru de rezidențiat ECVPH. Am început deja demersurile și sper ca această inițiativă să fie una de succes. Voi încerca, desigur, să fiu cât se poate de activ și să răspund afirmativ tuturor inițiativelor mediului privat sau de stat cu privire la pregătirea medicilor veterinari (actuali sau viitori) din România.

De 16 ani, Veterinarul.ro prezintă faptele și dezbaterile din profesie, cu scopul de a informa și sprijini comunitatea veterinară. Publicăm articole care reflectă atât perspectivele medicilor, cât și impactul asupra societății. Mulțumim pentru contribuția și implicarea adusă, editorilor și abonaților medici veterinari români, fără de care nu am fi putut exista. Le datorăm recunoștința noastră pentru perseverența de a rămâne fideli principiului care ne ghidează din prima zi: Veterinarul.ro există pentru și împreună cu comunitatea veterinară din România.