În interviul pe care vi-l propunem, Rita ne povestește din culisele acestor intervenții, dar și cum poți gestiona corect urgențele chiar și într-un cabinet cu dotări limitate, aplicând principiile de bază ale terapiei intensive. Totodată, ne oferă câteva insight-uri despre prezentarea pe care o va susține la ediția aniversară RoVECCS 2024 – 10 ani de medicină veterinară de urgență în România –, unde alături de echipa de la Spitalul veterinar Pet Stuff va vorbi despre provocările reale ale meseriei și importanța unei abordări multidisciplinare. 

Dacă vrei să-ți îmbunătățești practica și să înveți cum să rămâi calm și eficient în fața oricărei urgențe, acest interviu și întâlnirea cu Rita la RoVECCS sunt pentru tine!

Rita, din experiența acumulată pe urgențe, la un spital bine dotat, cu program non-stop, din București ai avut ocazia să vezi care sunt cele mai frecvente urgențe medicale în practica medicală. Spune-ne câteva lucruri despre acestea. Care sunt cele mai frecvente urgențe medicale?

Urgențele întâlnite în practica veterinară sunt extrem de variate, iar fiecare tură aduce provocări noi. Totuși, dacă ne raportăm la tipologiile cele mai frecvente, cel mai des întâlnite sunt traumatismele (accidente rutiere, mușcături, căderi), urgențele cardio-respiratorii (edem pulmonar acut, efuziuni pleurale, crize respiratorii de diverse etiologii) și urgențele neurologice (convulsii, status epilepticus, traumatisme craniene). De asemenea, patologia aparatului urogenital este bine reprezentată, incluzând obstrucțiile uretrale, piometrul sau distociile.

Un alt segment important îl reprezintă pacienții cu afecțiuni cronice sau acute decompensate, care ajung în cabinet în stare critică, cu dezechilibre majore care necesită stabilizare rapidă — resuscitare volemică, suport ventilator, monitorizare intensivă și intervenții terapeutice rapide.

Abordarea acestor cazuri impune o evaluare clinică promptă, prioritizarea manevrelor de stabilizare și o bună coordonare interdisciplinară atunci când este necesar.

Cum se poate gestiona o urgență veterinară atunci când resursele sunt limitate?

Gestionarea unei urgențe veterinare în condiții de resurse limitate presupune prioritizarea corectă a pașilor esențiali din procesul de stabilizare. În astfel de situații, identificarea rapidă a problemei sau a sindromului principal este crucială. Un examen clinic atent, sistematic și bine direcționat poate oferi informații valoroase chiar și în absența investigațiilor paraclinice avansate.

Stabilizarea pacientului trebuie să fie prioritară — iar aceasta, de cele mai multe ori, poate fi realizată și în lipsa unui echipament sofisticat, atâta timp cât se respectă principiile de bază ale terapiei de urgență: menținerea permeabilității căilor respiratorii, susținerea funcției respiratorii și cardiovasculare, controlul durerii și managementul șocului dacă situația o impune.

Desigur, un minimum de resurse este necesar — câteva echipamente de bază și medicație de urgență — însă o bună organizare, gândirea critică și aplicarea riguroasă a principiilor medicale pot face diferența chiar și într-un context cu echipamente reduse. În definitiv, eficiența intervenției depinde în mare măsură de capacitatea medicului de a evalua corect, rapid și de a acționa cu resursele disponibile.

Ai avut vreodată o situație critică în care a trebuit să gestionezi o urgență cu resurse insuficiente? Cum ai procedat?

Am întâlnit de-a lungul timpului mai multe situații critice în care a trebuit să gestionez urgențe în condiții de resurse limitate. În primii ani ai cariere mele, am făcut mult voluntariat, în special în adăposturi pentru câini care erau gestionate, la acea vreme, mai mult de către iubitorii de animale, cu sprijin ocazional din partea medicilor veterinari. Statul era puțin implicat, iar infrastructura era precară. În acele momente, era esențial să acționez rapid cu ceea ce aveam la dispoziție: improvizam truse de prim ajutor, căutam materiale prin depozite, sertare.

Scopul principal era întotdeauna acela de a asigura confortul pacientului și de a interveni asupra urgenței majore — controlul durerii, stabilizarea funcțiilor vitale. Din fericire, nu am avut cazuri de resuscitare cardiopulmonară sau situații care să necesite intervenții farmacologice complexe în acele condiții.

Ulterior, în perioada în care am lucrat într-un cabinet veterinar generalist din orașul natal, am întâlnit din nou provocări legate de lipsa resurselor. Cabinetul prelua urgențe doar dacă era absolut necesar, iar dotările erau limitate. Cu toate acestea, am reușit să stabilizez pacienți folosindu-mă de echipamentele și consumabilele de bază disponibile.

Aceste experiențe m-au învățat cât de important este să-ți păstrezi calmul, să evaluezi rapid situația și să aplici principiile fundamentale ale terapiei de urgență, chiar și atunci când nu ai tot arsenalul medical ideal la dispoziție.

Cum pot medicii veterinari adapta protocolul de prim-ajutor în funcție de disponibilitatea echipamentelor și a medicamentelor?

Protocolul de prim ajutor, în sine, nu ar trebui modificat fundamental în funcție de resurse, deoarece este conceput tocmai pentru a ghida intervenția într-un mod sistematic și repetitiv, astfel încât medicul să nu omită o afecțiune majoră. Structura acestuia — evaluarea funcțiilor vitale, stabilizarea căilor respiratorii, susținerea circulației și identificarea urgențelor imediate — trebuie respectată constant, indiferent de contextul în care se intervine.

Ceea ce poate fi adaptat, însă, este modul concret de aplicare a intervențiilor, în funcție de disponibilitatea echipamentelor și a medicației. De exemplu, în absența unui monitor multiparametru, o evaluare atentă a semnelor clinice poate substitui monitorizarea digitală. În lipsa oxigenoterapiei asistate, pot fi aplicate tehnici simple de poziționare sau aerisire pentru susținerea respirației.

După stabilizarea inițială, se decide dacă pacientul necesită transfer într-o unitate cu dotări de terapie intensivă sau dacă poate continua evaluarea și tratamentul într-un cabinet generalist, conform unui plan de diagnostic coerent. Astfel, protocolul rămâne constant, dar aplicarea lui este flexibilă și adaptabilă, în funcție de contextul clinic și resursele disponibile.

Desigur, subiectul poate fi aprofundat, iar despre acest lucru voi vorbi mai pe larg în cadrul celei de-a zecea ediții a Congresului Național RoVECCS, intitulat „10 Years of Pawsitive Progress: Pioneering Romanian Veterinary Emergency and Critical Care", în cadrul căruia voi fi speaker alături de alți colegi de-ai mei de la Spitalul Veterinar PET STUFF din București.

Ce materiale sau instrumente alternative pot fi utilizate atunci când medicii veterinari nu  acces la echipamente de ultimă generație?

Este important să subliniem de la început că nu toate urgențele pot fi gestionate eficient în condiții de resurse limitate. Există situații în care starea pacientului este atât de gravă încât sunt necesare echipamente de ultimă generație, monitorizare avansată și terapii specializate, care pot fi oferite doar într-un spital veterinar.

Tocmai de aici a pornit și această discuție — din experiența practicii de la  Spitalul Veterinar PET STUFF din București - unde observăm frecvent pacienți care ajung într-o stare critică, dar care, dacă ar fi beneficiat de o intervenție rapidă și corectă într-un cabinet de primă linie, ar fi avut șanse semnificativ mai bune sau o evoluție mai favorabilă. În multe cazuri, respectarea riguroasă a unui protocol simplu de prim-ajutor, chiar și cu resurse minime, ar fi făcut diferența în stabilizarea pacientului și în prevenirea deteriorării rapide a stării generale.

Pentru astfel de intervenții inițiale, nu sunt întotdeauna necesare echipamente sofisticate. În practica de zi cu zi, materialele obișnuite — branule, ace, seringi, perfuzoare, soluții perfuzabile, pansamente sterile, garouri improvizate, instrumentar de bază — pot fi adaptate eficient la nevoile momentului.

În final, ceea ce contează cel mai mult este capacitatea medicului veterinar de a gândi rapid, de a adapta protocolul în mod inteligent și de a folosi responsabil resursele disponibile.

Creativitatea clinică, combinată cu o bună pregătire teoretică și practică, poate compensa parțial lipsa unor echipamente de ultimă generație și poate asigura un management eficient al urgenței până la transferul într-o unitate superioară.

Ce medicamente de bază ar trebui să aibă un cabinet veterinar întotdeauna pentru gestionarea urgențelor, chiar și în condiții de resurse limitate?

În gestionarea urgențelor veterinare, terapia medicamentoasă este esențială și nu putem interveni eficient fără anumite medicamente de bază. Este imperativ ca orice cabinet veterinar să dispună de o listă bine definită de medicamente esențiale, pe care să o verifice periodic pentru a se asigura că nu lipsește nimic din aceasta, mai ales dacă își asumă responsabilitatea de a prelua urgențe.

Printre medicamentele fundamentale pe care ar trebui să le avem întotdeauna se numără:

• Diureticele pentru gestionarea edemelor pulmonare și ascitei;

• Antihistaminicele pentru reacțiile alergice acute;

• Medicația anticonvulsivantă pentru controlul crizelor de tip epileptiform;

• Analgezicele pentru controlul durerii, atât opioide cât și antiinflamatoare nesteroidiene (AINS);

• Medicația de resuscitare, esențială în cazurile de stop cardiac sau șoc, inclusiv adrenalina, atropina, dopamina

Aceste medicamente sunt fundamentale pentru a putea interveni rapid și eficient în majoritatea urgențelor. Chiar și în condiții de resurse limitate, un cabinet veterinar trebuie să fie pregătit pentru a oferi primul ajutor și pentru a stabiliza pacientul până când poate beneficia de tratament suplimentar sau transfer într-o unitate specializată.

Care sunt principalele semne clinice care trebuie identificate rapid în situațiile critice, astfel încât să se poată interveni eficient cu minim de resurse?

Evaluarea rapidă a unei urgențe este esențială pentru a putea interveni eficient, chiar și cu resurse limitate. Așa cum am menționat anterior, abordarea urgențelor se face printr-un protocol sistematic care trebuie aplicat constant, pentru a reduce riscul de a omite o problemă majoră.

Protocolul ABCDE este un instrument esențial în acest sens și presupune evaluarea pacientului printr-o serie de pași bine stabiliți, în ordinea importanței fiecărui sistem de organe:

• A – Căile respiratorii (Airway): Asigurarea că traheea este liberă și neobstrucționată;

• B – Respirația (Breathing): Verificarea tiparului respirator, prezența dispneei, a hipoxiei sau a altor semne de insuficiență respiratorie;

• C – Circulația (Circulation): Evaluarea pulsului, a tensiunii arteriale și a semnelor de șoc sau insuficiență circulatorie;

• D – Statusul mental (Disability): Observarea nivelului de conștiență și reacția la stimuli;

• E – Expunerea (Exposure): Inspectarea întregului corp al pacientului pentru eventuale răni, contuzii sau semne de traumatisme majore.

Respirația, sistemul cardiovascular și cel neurologic trebuie evaluate cu prioritate. Orice semne de dispnee, instabilitate cardiovasculară (ex. șoc, aritmii) și afectare neurologică (ex. crize, pierderea reflexelor) trebuie abordate rapid și eficient. Intervenția timpurie în aceste zone poate salva viața pacientului, chiar și în condiții de resurse limitate.

Care sunt cele mai mari greșeli pe care le-ai observat în gestionarea urgențelor cu resurse limitate și cum le poate un medic veterinar evita?

În gestionarea urgențelor, mai ales în condiții de resurse limitate, cel mai important este să avem încredere în pregătirea noastră și să acționăm rapid și decisiv. Fiecare urgență este un moment în care putem face diferența între viață și moarte, iar o reacție promptă și bine ghidată de protocolul standardizat de prim-ajutor poate stabiliza pacientul, chiar și cu resurse minime.

Un aspect esențial este să avem curajul să luăm decizii rapide și să nu ezităm să intervenim atunci când este necesar. De multe ori, chiar și în condiții dificile, acțiunea rapidă este cel mai important factor pentru supraviețuirea pacientului. În plus, respectarea unui protocol bine cunoscut, cum ar fi evaluarea ABCDE (căi respiratorii, respirație, circulație, status mental, expunere), asigură o abordare sistematică și eficientă a urgenței.

Un alt element esențial este încrederea în resursele de care dispunem și utilizarea lor creativă și responsabilă. Chiar și în condițiile unor resurse limitate, există o mulțime de materiale și tehnici care pot fi folosite pentru a stabiliza pacientul, iar pregătirea continuă și simulările practice contribuie la creșterea încrederii și la îmbunătățirea reacției în fața urgențelor.

Astfel, cu o pregătire adecvată, o atitudine proactivă și o abordare calmă și eficientă, putem să gestionăm urgențele cu succes, indiferent de limitările de resurse.

Cum putem educa proprietarii de animale pentru a interveni corect în situații de urgență până la sosirea la clinică?

În educația proprietarilor de animale, este important să subliniem că, de obicei, nu ar trebui să încerce să intervină direct în gestionarea unei urgențe grave, dar pot contribui semnificativ în moduri esențiale. Unul dintre cele mai importante aspecte este să rămână în contact constant cu medicul veterinar, mai ales în momentele critice, astfel încât să poată primi îndrumări și să știe ce măsuri să ia până la sosirea la clinică.

În plus, evaluarea unor parametri esențiali, precum frecvența respiratorie, frecvența cardiacă și statusul mental al animalului, poate fi de mare ajutor pentru medic, oferind informații vitale despre starea de sănătate a pacientului. Este important ca proprietarul să poată să explice clar ce s-a întâmplat și să descrie cât mai detaliat simptomele observate, păstrându-și calmul. Aceasta poate ajuta medicul să ia decizii mai rapide și mai informate.

De asemenea, dacă animalul suferă de o patologie cunoscută care poate duce rapid la o deteriorare a stării de sănătate, proprietarul ar trebui să fie educat cu privire la semnele de avertizare și să știe ce anume să urmărească pentru a identifica rapid orice schimbare semnificativă în comportamentul sau fiziologia animalului. Astfel, cu o informare corectă și un răspuns calm și clar, proprietarii pot ajuta la stabilizarea situației până la intervenția medicală adecvată.

În unele cazuri, atunci când urgențele sunt complexe și necesită un diagnostic mai detaliat sau intervenții specifice, un spital veterinar cu multiple specializări sub același acoperiș poate asigura o abordare mai cuprinzătoare, unde diferite domenii de expertiză sunt accesibile rapid, facilitând astfel o gestionare mai eficientă și mai rapidă a cazurilor critice.

Vorbește-ne puțin despre ce va fi la ROVECCS și de ce ar trebui să vină medicii veterinari la congres.

Misiunea RoVECCS/SRUTIV este de a reuni profesioniștii din domeniul Medicinei Veterinare de Urgență și Terapie Intensivă, promovând educația, schimbul de informații și colaborarea între specialiști. În acest context, medicii de la Spitalul Veterinar Pet Stuff din București, unde activez și eu, sunt susținători și speakeri la congresul RoVECCS și în acest an. Este o oportunitate de a împărtăși experiența noastră din cadrul celui mai complex spital veterinar din București, dedicat urgențelor.

În calitate de speaker al congresului, voi discuta despre abordările noastre în gestionarea urgențelor și despre importanța unei echipe bine pregătite într-un spital cu toate specializările sub același acoperiș. Împreună cu alți profesioniști din domeniu, vom explora cele mai bune practici pentru a face față provocărilor întâlnite în cazul pacienților critici.

RoVECCS este o oportunitate excelentă pentru specialiștii veterinari, indiferent de nivelul lor de experiență, să învețe de la lectori de top și să dobândească noi abilități care pot face diferența în gestionarea urgențelor. Chiar și pentru cei care nu se confruntă frecvent cu cazuri de urgență, congresul oferă un cadru valoros pentru a înțelege cum să abordezi eficient orice tip de caz, cu accent pe colaborarea și resursele disponibile într-un spital bine dotat.

Dr. Somfalvi Rita a absolvit Facultatea de Medicină Veterinară din Cluj-Napoca în anul 2019. Din 2020 activează în cadrul Spitalului Veterinar Pet Stuff din București, unde gestionează o cazuistică variată, având un interes deosebit pentru medicina internă, urgențe și terapie intensivă. Este implicată activ în formarea continuă, urmând programul PgC/GPCert in Small Animal Medicine oferit de Improve International. A participat la Școala de Vară de Endocrinologie din Bologna și a finalizat internship-ul rotativ online Virtual Veterinary Internship (VIN), demonstrând un angajament constant față de perfecționarea profesională.

În timpul liber, Dr. Somfalvi preferă activitățile în aer liber, sportul și este implicată în acțiuni de voluntariat.