Știri:

Primul caz de contaminare cu virusul H5N1 la alpaca în Statele Unite

Numărul cirezilor de bovine afectate de gripa aviară înalt patogenă (IAHP) continuă să crească în Statele Unite. Pe 2 iunie au ajuns la 82 de turme. O nouă specie animală a fost contaminată de virusul H5N1: alpaca. 

Șase alpaca au fost confirmate pozitiv dintre cei 18 indivizi testați prin RT-PCR. Aceste animale proveneau de la o fermă din Idaho, unde păsările de curte au fost diagnosticate cu H5N1 și eliminate în mai 2024.

Este pentru prima dată când virusul IAHP este detectat la alpaca. Situația era de așteptat, conform autorităților veterinare. Contaminarea era previzibilă, spun autoritățile,„din cauza detectării anterioare a IAHP în locația respectivă, a cantității mari de virus în mediu și a coabitării mai multor specii de animale în fermă”. Sursa implicată, identificată ca B3.13, corespunde virusurilor care circulă în prezent la bovinele de lapte.

Datalii în articolul Primul caz de contaminare cu virusul H5N1 la alpaca în Statele Unite

Primul caz de rezistență triplă la antihelmintice la cai de curse în Franța

Agenția Națională pentru Siguranța Alimentației, Mediului și Sănătății Ocupaționale (ANSES) din Franța avertizează asupra riscului ridicat de rezistență la antiparazitare.

Un studiu detaliat într-o fermă de cai de curse din Franța, a descoperit un caz alarmant de rezistență triplă la antihelmintice a paraziților ciatostomi (mici strongili). Studiul a relevat că acești paraziți sunt rezistenți la fenbendazol (din familia benzimidazolilor), pirantel (din familia tetrahidropirimidinelor) și ivermectină (din familia lactonelor macrociclice).

Detalii în: Primul caz de rezistență triplă la antihelmintice la cai de curse în Franța

Noile linii directoare globale subliniază necesitatea de a renunța la sterilizarea „de rutină” a câinilor și pisicilor

Asociația Mondială a Veterinarilor de Animale Mici (WSAVA) a publicat un articol amplu, de 136 de pagini, în Journal of Small Animal Practice, care poate fi descărcat gratuit. Acest document, bazat pe cele mai recente dovezi științifice în domeniul controlului reproducerii câinilor și pisicilor, abordează în detaliu metodele de control al reproducerii, fie ele chirurgicale sau non-chirurgicale, avantajele și dezavantajele ambelor abordări pentru sănătatea pe termen lung a animalelor, precum și strategiile cele mai economice și etice pentru animalele din adăposturi sau pentru cele fără stăpân.

Schimbarea paradigmei în sterilizarea animalelor de companie

„Scopul acestui document este de a ajuta medicii veterinari să aplice cât mai bine cunoștințele actuale privind metodele chirurgicale și medicale de control al reproducerii la câini și pisici, acordând prioritate absolută bunăstării animalului”, explică autorii. Ei subliniază că riscul de apariția a problemelor de sănătate pe termen lung asociat cu gonadectomia de rutină nu mai este acceptabil pentru toate animalele de companie. Astfel, ei fac apel la proprietari să dispună de toate informațiile necesare pentru a lua o decizie informată cu privire la sterilizarea animalelor lor și să se îndepărteze de abordarea tradițională a sterilizării „de rutină”.

Articolul Noile linii directoare globale subliniază necesitatea de a renunța la sterilizarea „de rutină” a câinilor și pisicilor

Analiza săptămânii

Tarifele în medicina veterinară - prima parte

În podcastul de astăzi, așa cum am anunțat, v-am invitat să discutăm despre tarife. Am plecat de la postarea curajoasă, perfect reală și îndreptățită a colegului Zörgő László: care spune astfel : „Se vorbește despre creșterea salariului minim. Era vorba și de creșterea tarifelor de 11 ani vechime (în 2013 salariul minim era 750 lei. Nu zic că a fost bine, dar și puterea de cumpărare a scăzut de atunci). Oare când?”

Colegii care au comentat în social media sau ne-au trimis pe email sau ca mesaj opiniile lor, au adus câteva argumente pertinente în sprijinul discuției. Cert este că tarifele la care se face referire, anume cele plătite de stat pentru manoperele medicale, au suferit unele modificări. Președintele CMVRO, dr. Viorel Andronie, chiar precizează faptul că:

 „Din anul 1999 până în anul 2007, tarifele au fost negociate anual și aprobate prin ordin de ministru până în anul 2004... apoi până în 2007 prin ordin de președinte al ANSVSA! Începând cu anul 2008 s-a eliminat negocierea tarifelor și ele au fost stabilite anual prin HG până în anul 2011! În decembrie 2013 a fost adoptată HG 1156 cu aplicare din ianuarie 2014 când au fost indexate tarifele stabilite în 2011 cu 30%!” 

Această clarificare subliniază evoluția tarifelor și modul în care acestea au fost reglementate de-a lungul anilor. Rolul acestei discuții nu este de a prezenta o rezolvare magică sau de a arăta pe cineva cu degetul. Este de a transforma o discuție care, de fiecare dată când este abordată, se transformă într-un scandal. Unii arată spre medicii veterinari funcționari, unii arată spre concesionari, unii arată spre cei de la cabinetele de animale mici, unii arată spre CMVRO sau guvernanți. Este o mare de degete îndreptate în toate direcțiile și un ocean de vorbe urâte.

Există colegi care ne-au scris mesaje și nu au vrut să apară în social media tocmai din frica de a nu fi arătați cu degetul. Așa s-a ajuns într-un punct total neproductiv, să îți fie rușine să scrii opinia ta, care este perfect reală și perfect îndreptățită, din cauza bullyingului făcut de ceilalți colegi. 

Haideți să transformăm această realitate într-o realitate științifică bazată pe dovezi. Și cred că vom reuși dacă vom găsi alte argumente decât veșnicul „eu știu mai bine“ sau „eu am dreptate și voi, restul, habar nu aveți pe ce lume trăiți“. Fiecare are exact aceeași dreptate. Fiecare are propriile situații, propriile probleme și propria viață, care este total diferită de a celorlalți. Dar toți avem ceva în comun: câștigăm bani din medicina veterinară. De aceea este important să ne concentrăm pe „cât câștig eu din medicina veterinară și cum să fac să câștig mai mult“. Dacă adăugăm puțin respect pentru confrați în această ecuație, sunt convins că medicii veterinari din România pot ajunge ușor la un numitor comun.

Să începem demersul nostru științific.

Ca orice studiu științific, este necesar să plecăm de la ipoteze pe care să le validăm sau nu, utilizând argumente faptice. În cazul nostru, ipotezele pe care le aduc eu în discuție sunt următoarele:

1. „Prețurile activităților medicale veterinare sunt o problemă a întregii profesii, indiferent de forma de exercitare a acesteia (animale mici, animale mari/concesiuni) și indiferent cine le plătește (statul, ANSVSA, fermierii sau proprietarii de animale de companie)”.

2. „Comerțul liber garantat de legislația națională și europeană interzice prețuri maximale, minimale sau altfel stabilite pentru bunuri și servicii decât prin mecanisme de piață de cerere și ofertă”.

Pentru a lămuri rapid al doilea punct, vă aduc la cunoștință faptul că, în Uniunea Europeană și în România, legislația privind concurența este foarte clară, iar sancțiunile sunt uriașe. Nimeni nu poate face acorduri verticale sau orizontale de stabilire a tarifelor sanitare veterinare, ca de altfel pentru orice alt bun sau serviciu. Cine încearcă și este prins răspunde contravențional sau penal. Cert este că, dacă nu este o multinațională, va dispărea ca afacere din peisaj, așa de mari sunt sancțiunile.

Cine dorește poate să studieze „Orientări privind acordurile de cooperare orizontală” făcute de Comisia Europeană la linkul [https://eur-lex.europa.eu/RO/legal-content/summary/guidelines-on-horizontal-cooperation-agreements.html](https://eur-lex.europa.eu/RO/legal-content/summary/guidelines-on-horizontal-cooperation-agreements.html) și să citească ce scrie Consiliul Concurenței pe website-ul său.

Așadar, dacă vă așteptați ca cineva să stabilească, pentru serviciile veterinare, un preț minim sau maxim pe care cineva, nu contează cine, să îl plătească, intrați sub incidența acestor reglementări și ați cam terminat-o cu afacerile. Așa că orice discuție în jurul acestui subiect, în acest stil, este pur și simplu pierdere de timp și energie.

Poate dacă sunteți concesionar, spuneți că: „Statul plătește un anumit tarif stabilit de el, asta nu înseamnă că încalcă principiul concurenței“. Statul nu a stabilit prețul unei activități medicale veterinare care trebuie plătit de toată lumea. Statul a spus „Eu atât vreau să plătesc“. Ba mai mult, a pus și condiții suplimentare. Dacă concesionarul care a participat la o licitație a acceptat un preț mai mic sau a adus diverse argumente privind calitatea actului medical prestat de el în condițiile unui preț oferit, asta nu înseamnă că statul a stabilit un preț al unei acțiuni medicale. Aceasta este o explicație simplificată. Dar fiți sigur că nu se încalcă nicio lege concurențială. Și, până la urmă, statul, ca orice alt proprietar, atât dorește să plătească. Dacă intră un proprietar cu un animal la voi în cabinet și spune: „Eu îți plătesc 10 lei să îmi faci vaccinul ăsta“, tu poți refuza sau nu. Statul este un proprietar.

Oricâte asociații veți face, oricâte patronate veți înființa, dacă vă duceți în fața proprietarilor, inclusiv statul, și spuneți „Acesta este prețul pe care noi, cei 10-50 sau 100 de membri, îl dorim pentru acțiunea X“, veți încălca legea și trebuie să vă așteptați la repercusiuni dureroase.

Acest subiect este închis. Mai bine să ne concentrăm pe a găsi rezolvări.

Să trecem la punctul 1 - Prețurile în medicina veterinară sunt o problemă globală.

Prin „global“ mă refer la faptul că, indiferent dacă ai un cabinet de animale mari, unul de animale mici sau concesionat, stabilirea prețului serviciilor medicale te afectează direct, indiferent de cine îl aplică. Vom descoperi în timpul discuției cum se întâmplă acest fenomen, care nu pare real dar este extrem de prezent în peisajul economic veterinar 

Pentru a analiza corect această ipoteză, este necesar să facem diferența dintre valoare și preț. Mulți colegi confundă valoarea cu prețul și de aceea am să aduc în discuție ce spune literatura de specialitate:

În domeniul economic și în cel al afacerilor, termenii „preț“ și „valoare“ au semnificații distincte, dar adesea sunt confundați. Prețul este suma de bani pe care o persoană trebuie să o plătească pentru a achiziționa un bun sau un serviciu, în timp ce valoarea reprezintă beneficiul perceput de consumator din utilizarea acelui bun sau serviciu.

Definiții

•Preț: Reprezintă costul monetar al unui produs sau serviciu. Este obiectiv și măsurabil.

•Valoare: Reprezintă beneficiile totale percepute de un consumator din utilizarea unui produs sau serviciu. Este subiectivă și variază de la o persoană la alta.

Să luăm exemplul unui serviciu de diagnostic imagistic (radiografie) pentru un animal de companie.

1.Prețul Radiografiei:

Prețul unui serviciu de radiografie pentru un câine poate varia între 100 și 200 de lei, în funcție de clinica veterinară și de regiunea geografică.

2.Valoarea Radiografiei:

Valoarea acestui serviciu poate fi mult mai mare decât prețul său efectiv. Pentru un proprietar de animale, valoarea poate include:

• Diagnosticul Corect: Un diagnostic precis al unei fracturi sau a unei alte afecțiuni grave.
• Tratarea Corectă: Posibilitatea de a trata corect și prompt afecțiunea, prevenind complicații ulterioare.
• Pacea Sufletească: Liniștea și confortul psihologic al proprietarului, știind că animalul său de companie primește îngrijirea adecvată.
• Calitatea Vieții: Îmbunătățirea calității vieții animalului printr-un tratament adecvat și rapid.

Compararea Prețului și Valoarea în Medicina Veterinară

Prețul reprezintă suma pe care proprietarul trebuie să o plătească clinicii veterinare pentru realizarea radiografiei.

Valoarea este mult mai extinsă și subiectivă, incluzând toate beneficiile directe și indirecte pe care serviciul de radiografie le aduce atât animalului, cât și proprietarului său.

Exemplu:

Preț serviciu radiologic: Radiografie 100 lei. 

Preț serviciu radiologic și preț consultație: Radiografie 100 lei și interpretare 100 lei. 

Preț serviciu radiologic și valoare consultație: Radiografie 50 lei și diagnostic stabilit de renumitul dr. X, 500 lei.

Valoare act medical integrat: examen clinic radiologic efectuat de medic specialist 1000 lei.

Proprietarul sau oricine care citește această listă de prețuri înțelege exact pe ce dă banii.

Foarte multe dintre comentariile de pe Facebook și unele dintre mesajele primite arată că medicii veterinari sunt supărați pe cel care plătește, fie statul, fie proprietarul. Argumentul principal este că „proprietarul plătește prea puțin pentru cât muncește medicul“. Și argumentele sunt justificate cu texte de genul: „dar câte ore stau în ploaie să vaccinez vacile“, „dar iarna să merg din casă în casă“, „îndur să mă calce toate vacile pe picioare de să nu mai pot merge două săptămâni“, „dar să mă muște câinii și să nu vrea proprietarul să îi contenționeze“. Sau „ce investiție și ce dotare are acela care merge și castrează acasă la om“, „ce calitate are actul medical făcut din mașină“, „cum poate să ofere act medical de calitate la prețul acela“.

Toate aceste argumente reflectă faptul că medicii veterinari, la rândul lor, percep și evaluează valoarea și nu prețul. Nu este o greșeală. Cu toții avem această tendință.Este doar o eroare de analiză. 

Pentru a analiza prețul serviciului medical, atât medicii, cât și proprietarii și statul au nevoie de un calcul economic, sec, simplu, în care se adună niște cifre seci care dau un cost. Acela este prețul. Sentimentele, opiniile personale, trăirile sau alte asemenea nu sunt relevante în stabilirea unui preț.

Concluzia este că acest conflict real dintre cel care plătește (stat, proprietar) și medicul veterinar, sau invers, vine din percepția valorii. Fiecare percepe altfel valoarea. Pentru fiecare dintre actori valoarea are un alt înțeles și o altă semnificație.

Ca urmare, logica ne îndeamnă să consemnăm că „niciodată nu va fi consens". Fiecare dintre participanții la schimbul comercial care are loc în cadrul cabinetului medical înțelege altceva și are alte așteptări.

Pentru a rupe lanțul, este nevoie de puțină judecată la rece. Judecata la rece se face pe cifre, în sistem contabil sau financiar. Și ce să vezi. Și francezii și nemții au înțeles exact acest lucru. Asociațiile de profil, pe de o parte, și statul, pe de altă parte, au hotărât că trebuie să găsească o soluție să rupă acest lanț. Și au găsit-o. Este simplă, practică, pragmatică și se aplică oricui din sistemul medical veterinar care oferă servicii medicale veterinare, fiind și un foarte bun indicator al calității actului medical.

Dacă ne întoarcem la ipotezele de la care am pornit, putem spune următoarele:

1. Legislația care reglementează piața și comerțul liber în România și Europa nu permite stabilirea de prețuri minimale/maximale sau alte tipuri de prețuri care pot reflecta înțelegeri între prestatorii de servicii/comercianții de bunuri nici pe verticală, nici pe orizontală. A spune „10 euro este prețul pe care îl vor medicii veterinari concesionari pentru TBC conform hotărârii asociației, patronatului sau organizației X, iar statul trebuie să plătească acești bani dacă vrea ca medicii veterinari să facă acțiunea“ este contrar acestor legi și poate fi ușor sancționat de Consiliul Concurenței la cea mai neînsemnată reclamație sau autosesizare.

2. Prețul unui serviciu medical este oglinda calității acelui serviciu și, conform reglementărilor stabilite la punctul anterior, nu trebuie stabilit de o entitate la nivel național, regional sau local, ci de piață prin jocul cererii și ofertei.

3. În construcția unui preț de cost real al unui serviciu veterinar intră, mai mult sau mai puțin, elementele pe care le veți găsi în exemplul de la finalul articolului. Toată literatura de specialitate economică ne spune că astfel se calculează prețul de cost al unui serviciu medical veterinar și nu altfel. Aici nu avem „că m-a călcat vaca“, „stau în frig și ploaie“ sau „m-a mușcat câinele“, „m-a zgâriat pisica“.

Din păcate, realitatea arată așa. Nu este vina mea, a medicilor veterinari, a CMVRO sau a ANSVSA. Nicio organizație legală sau obștească constituită din medici veterinari nu poate să stabilească prețuri maxime, minime sau orice alt fel de preț pentru serviciile medicale.

Soluții

Dar aceasta nu înseamnă că nu există soluții. Și, cum am amintit mai devreme, Franța, Germania și alte state se pare că au găsit soluția.

Deoarece sunt multe de discutat pe această temă, voi veni săptămâna viitoare cu exemple concrete despre cum este la ei. 

Acum doar vă spun premisele de la care au plecat ei:

1. Actul medical realizat de un medic veterinar reprezintă o valoare - nu un preț.

2. Valoarea minimală a actului medical realizat de un medic veterinar este calculată de organizațiile de profil care îi reprezintă și este calculat ca tarif minim preț/oră.

3. Valoarea actului medical intră în calculul costului prețului serviciului medical (formula aceea lungă de la final), fiind definită ca manoperă medicală veterinară, cost cu specialistul sau preț medic veterinar.

4. Manopera medicală astfel fundamentată ca și costuri este minimul acceptat de plată cu ora a medicului veterinar și diferă în funcție de criterii, cum ar fi experiența, titlurile științifice, medicale etc., reflectând calitatea actului medical oferit de medic.

5. Valoarea minimă a plății cu ora a unui medic veterinar este stabilită de organizațiile naționale, colegii, asociații sau sindicate și este reglementată ca lege organică. La fel ca salariul minim. Nimeni nu are voie să plătească sau să fie plătit ca medic veterinar cu o sumă orară mai mică decât suma respectivă.

Aici, nici Consiliul Concurenței, nici Comisia Europeană sau altcineva nu poate interveni, cum a stabilit forul de conducere al medicilor veterinari care a spus, pe baze științifice, că „actul medical veterinar prestat de un medic are valoare minimă de X euro/oră“. De altfel, modul de calcul al salariului minim pe economie în Uniunea Europeană și România din toamna acestui an va fi similar. 

Acest mod de calcul al valorii minime pentru o oră de muncă, a unui medic veterinar, nu lăsă pe nimeni în urmă. Și cei care sunt la începutul profesiei și cei cu expertize diverse sau la finalul carierei au un minim garantat, recunoscut și legiferat de profesie. Credeți că aceasta este o soluție interesantă la întrebarea noastră de început?

Rămâne ca voi, până data viitoare, să analizați cele spuse de mine, să mă contraziceți, să mă înjurați, să veniți cu alte argumente științifice sau legale.

Eu voi citi cu mare atenție, ca și până acum, ce îmi scrieți și data viitoare vom continua discuția. Vă voi arăta că ceea ce v-am spus este, de fapt, ceea ce am citit eu că fac medicii veterinari în Franța, Germania și alte câteva state.

Ca să vă dau câteva indicii din Franța:

- Salariile minime și indemnizațiile de gardă pentru toți angajații trebuie calculate pe baza unui punct stabilit la 16,73 euro de la 1 ianuarie 2023.

- Actul medical veterinar (AMV), stabilit de stat, care este utilizat pentru compensarea acțiunilor sanitare veterinare ale medicului veterinar efectuate pentru comunitate, este de 14,18 euro / 1 punct din 2020.

Cum se calculează și cum este gândit sistemul în Franța și alte țări europene, voi prezenta săptămâna viitoare. Cum este evaluată calitatea actului medical în funcție de costul acestuia, tot data viitoare. Și cum calculează statul cât trebuie să plătească medicilor veterinari pentru acțiuni sanitare veterinare pe care le contractează statul și modul de funcționare al acestor contracte, tot data viitoare. Dar atunci vom vorbi despre preț, nu valoare.

Până data viitoare, să auzim numai de bine! 

Exemplu practic:

Calcul cost serviciu medical.

Calculul prețului de cost al unui serviciu medical veterinar implică mai mulți factori care reflectă costurile directe și indirecte asociate cu furnizarea acelui serviciu. Iată principalele elemente care intră în calculul prețului de cost:

1. Costuri Directe

Acestea sunt costurile care pot fi atribuite direct serviciului oferit.

- Materiale și Echipamente: Costul consumabilelor (de exemplu, seringi, ace, bandaje) și utilizarea echipamentelor (de exemplu, aparate de radiografie, ecografe).

- Medicamente: Costul medicamentelor și al altor produse farmaceutice utilizate în timpul serviciului.

- Salarii și Onorarii: Plata medicilor veterinari și a altor angajați ca personal medical implicați direct în furnizarea serviciului.

- Testele de Laborator: Costurile analizelor de laborator necesare pentru diagnostic.

 2. Costuri Indirecte

Acestea sunt costurile care nu pot fi atribuite direct unui serviciu specific, dar sunt necesare pentru funcționarea generală a clinicii.

- Costuri Administrative: Salariile personalului administrativ, costurile cu contabilitatea și alte servicii administrative.

- Utilități: Costuri cu energia electrică, apa, gazul și alte utilități necesare pentru funcționarea clinicii.

- Chirii și Întreținere: Plata chiriei pentru spațiul clinicii și costurile de întreținere și reparații.

- Asigurări: Costuri cu asigurările pentru echipamente, personal și alte aspecte legate de activitatea clinicii.

- Marketing și Publicitate: Cheltuielile pentru promovarea serviciilor clinicii, inclusiv publicitate online, broșuri și alte materiale de marketing.

 3. Amortizarea Echipamentelor

- Amortizare: Calculul amortizării echipamentelor și infrastructurii medicale utilizate, care se depreciază în timp și trebuie înlocuite periodic.

 4. Costuri de Formare și Perfecționare

- Training și Educație Continuă: Costurile asociate cu formarea continuă a personalului medical pentru a menține standarde ridicate de îngrijire și a fi la curent cu ultimele tehnici și tehnologii.

 5. Profit Marginal

- Marja de Profit: Adăugarea unei marje de profit pentru a asigura viabilitatea financiară a clinicii și pentru a permite reinvestirea în echipamente noi, îmbunătățirea serviciilor și alte necesități de dezvoltare.

 Exemplu de Calcul

Să presupunem că vrem să calculăm prețul de cost al unei consultații veterinare generale. 

1. Costuri Directe:

   - Materiale și Echipamente: 50 lei

   - Medicamente: 20 lei

   - Salarii și Onorarii: 80 lei

2. Costuri Indirecte:

   - Costuri Administrative: 10 lei

   - Utilități: 5 lei

   - Chirii și Întreținere: 10 lei

3. Amortizare Echipamente:

   - Amortizare: 10 lei

4. Costuri de Formare și Perfecționare:

   - Training: 5 lei

5. Profit Marginal:

   - Marja de Profit: 20 lei

 Total Preț de Cost

Total = 50 (Materiale) + 20 (Medicamente) + 80 (Salarii) + 10 (Administrative) + 5 (Utilități) + 10 (Chirii) + 10 (Amortizare) + 5 (Training) + 20 (Profit) = 210 lei

Astfel, prețul de cost pentru o consultație veterinară generală ar fi de 210 lei.

Acest exemplu este simplificat și poate varia în funcție de specificul fiecărei clinici veterinare și de complexitatea serviciilor oferite.

În podcastul de săptămâna viitoare vom continua subiectul „tarifele în medicina veterinară”. Pare o discuție imposibilă și care naște multe resentimente. Dar sunt convins că medicii veterinari au ajuns la maturitatea de a analiza cerebral un subiect controversat. Toți ne dorim mai mulți bani, este limpede. Cine, cum și de ce ne plătește? Cât valorează și cât costă munca unui medic veterinar? Și putem continua analiza până găsim în comun o rezolvare. Nu ne va rezolva nimeni această problemă dacă noi, medicii veterinari din toate ungherele profesiei, nu clarificăm noi: „Cât valorează munca noastră?” Aceasta nu se va rezolva niciodată dacă vom țipa unii la alții în social media sau la telefon, dacă amenințăm sau înjurăm, dacă aducem ca argument pumnul.

Mulțumesc tuturor celor care mi-au trimis mesaje, emailuri sau au comentat. Chiar dacă acum nu v-am amintit, promit că săptămâna viitoare voi prezenta exemplele voastre. Vă provoc în continuare să vă expuneți opinia personală, indiferent care este, pro sau contra, sau poate nu aveți nicio opinie. Scrieți pur și simplu ce vă vine în minte referitor la subiect. Încercați să nu vă enervați sau să acuzați pe „cineva” sau „ceva”. Indicați potențialele cauze, indicați potențialele mecanisme defecte sau greșite. Este loc pentru oricine să scrie ce crede el. Să lăsăm pe toți să spună ce cred, așa cum cred. Este primul pas al dialogului. Să ascultăm. Nimeni nu are dreptate, dar toți discutând putem găsi o formă a dreptății care să ne placă tuturor. Haideți și scrieți tot ce credeți voi despre subiect. Scrieți în comentarii sau trimiteți-mi mesaj dacă vă simțiți inconfortabil să vorbiți public. Și nu vă limitați la tarifele oferite de stat. Discutați și despre tarifele de la cabinetele de animale mici. Discuția este mult mai amplă. Chiar dacă încă nu vedeți corelația dintre tarifele medicale în general de pe piața veterinară și prețul oferit de Guvern, luni vă voi prezenta câteva exemple care vor naște multe întrebări. Așa cum am spus, haideți să ne lămurim noi între noi cum e cu valoarea muncii noastre și apoi să vedem cum cerem plata pentru această valoare. Aștept cu încredere opiniile voastre să le dezbatem împreună. Doar expunându-ne părerile și lăsându-i pe toți să vorbească vom înțelege mai bine problema noastră.